BCE ezită să majoreze dobânda în iunie. Probabilitatea unei creșteri a scăzut la 78%

BCE este prinsă între două riscuri. Dacă majorează dobânzile, poate lovi o economie deja slăbită. Dacă le menține prea jos, economisitorii pierd putere de cumpărare, iar inflația poate rămâne peste țintă.

Inflația revine, dar economia frânează

Inflația rămâne problema centrală pentru BCE. Prețurile petrolului sunt încă ridicate, peste 100 de dolari pe baril. În același timp, economia zonei euro nu dă semne clare de accelerare.

Această combinație complică decizia. O bancă centrală poate combate inflația prin dobânzi mai mari. Dar dobânzile mai mari scumpesc creditarea și reduc investițiile.

Zona euro are deja semnale de slăbiciune. Sectorul serviciilor a început să încetinească. Iar o frânare mai amplă poate reduce presiunile inflaționiste fără o intervenție dură a BCE.

BCE se teme de o greșeală ca în 2011

O parte a prudenței vine din memoria crizei datoriilor suverane. În 2011, BCE a majorat dobânzile într-un moment fragil. Decizia a fost urmată de tensiuni severe în zona euro.

Acum, oficialii BCE nu vor să repete aceeași eroare. O înăsprire prea rapidă poate pune presiune pe guverne, companii și gospodării. Mai ales în statele cu datorii publice ridicate.

Pe de altă parte, BCE are și experiența recentă a inflației post-pandemie. În 2021, banca a considerat inflația temporară. Ulterior, prețurile au urcat puternic, iar reacția a venit târziu.

Dobânzi mici, pierderi pentru economisitori

Menținerea dobânzilor la un nivel prea redus are costuri ascunse. Economisitorii primesc randamente mici la depozite. Dacă inflația este mai mare, banii lor pierd putere de cumpărare.

Aceasta este logica „represiunii financiare”. Dobânzile sunt ținute artificial jos. Datoria statelor devine mai ușor de suportat, dar populația care economisește este penalizată.

Pentru guverne, mecanismul este convenabil. Inflația crește PIB-ul nominal, iar datoria rămâne mai ușor de administrat. Pentru cetățeni, însă, economiile valorează mai puțin în termeni reali.

„Dominanța fiscală” intră în discuție

Analiștii vorbesc și despre riscul de „dominantă fiscală”. Asta înseamnă că politica monetară ajunge sub presiunea nevoilor bugetare ale guvernelor. Cu alte cuvinte, banca centrală este împinsă să protejeze statele îndatorate.

În acest scenariu, BCE nu se mai uită doar la inflație. Se uită și la randamentele obligațiunilor, la costul datoriei și la riscul unei noi crize suverane.

Riscul este clar. Dacă piețele cred că BCE tolerează inflația pentru a proteja datoriile publice, credibilitatea băncii centrale poate fi afectată. Iar credibilitatea este esențială în lupta cu inflația.

Decizia din iunie rămâne deschisă

Mai mulți oficiali BCE au lăsat deschisă varianta prudenței. Olli Rehn a spus că așteptările privind inflația sunt încă stabile. Isabel Schnabel a indicat că o înăsprire ar fi necesară doar dacă șocul energetic se extinde.

Vicepreședintele Luis de Guindos a pledat pentru atenție la efectele asupra creșterii economice. Iar guvernatorul băncii centrale a Greciei, Yannis Stournaras, a avertizat că temerile de recesiune sunt reale.

Așadar, o majorare în iunie rămâne posibilă. Dar nu mai pare inevitabilă. BCE pare să vrea mai multe date înainte de a decide.

Impact pentru România

România nu este în zona euro, dar decizia BCE contează. Dobânzile din Europa influențează costurile de finanțare din regiune. Ele afectează și cursul, investițiile și apetitul investitorilor pentru piețele emergente.

Dacă BCE ține dobânzile jos, presiunea pe finanțare poate fi mai mică. Dar dacă inflația rămâne ridicată, efectul poate fi invers. Piețele pot cere randamente mai mari pentru a compensa riscul.

Pentru România, problema de fond rămâne deficitul. Într-o Europă cu dobânzi încă ridicate, țările cu finanțe publice fragile plătesc mai mult. De aceea, stabilitatea fiscală contează la fel de mult ca decizia BCE.

Inflație sau datorii?

BCE trebuie să aleagă între două riscuri neplăcute. Poate înăspri politica monetară și risca o frânare mai dură a economiei. Sau poate aștepta și risca o inflație mai persistentă.

A doua variantă reaprinde temerile privind represiunea financiară. Statele îndatorate câștigă timp. Economisitorii pierd putere de cumpărare.

În final, decizia din iunie nu este doar despre nivelul dobânzii. Este despre cine plătește costul inflației: guvernele, companiile sau cetățenii care țin bani în depozite.