Gazul poate costa aproape dublu în această iarnă. România intră în toamnă cu depozitele la 70% și cu eventuale probleme în economie

Diferența nu înseamnă că România va rămâne fără gaze. Înseamnă însă mai puțină marjă de siguranță și mai multă expunere la importuri scumpe dacă vine o iarnă rece. Iar factura nu se oprește la consumatorul casnic. Gazul intră în costurile industriei, termoficării și producției de electricitate.

Gazul de iarnă se cumpără deja la preț de iarnă

În mod normal, vara este perioada în care Europa cumpără gaze mai ieftine și le injectează în depozite. Consumul este redus, cererea pentru încălzire dispare, iar diferența dintre prețul de vară și cel de iarnă justifică înmagazinarea.

În 2026, mecanismul nu mai funcționează la fel de confortabil. Tensiunile geopolitice și problemele de pe piața GNL au împins cotațiile europene în sus exact în perioada de umplere. Gazul cumpărat acum pentru depozite intră astfel în sezonul rece cu un cost deja ridicat.

Frank Neel, membru al Directoratului OMV Petrom responsabil de Gaze și Energie, vede efectul direct în prețul iernii. „Pentru iarna aceasta vedem prețuri la gaze în jur de 60 de euro. Acum injectăm gaze la aceste prețuri”, a precizat el.

Piața este chiar mai prudentă. Contractele pentru ultimul trimestru al anului s-au apropiat de 70 euro/MWh. În T4 2025, media era de aproximativ 33 euro/MWh. Dacă actualele cotații se confirmă, materia primă poate ajunge să coste aproape dublu.

Depozitele sunt cu peste 11 puncte procentuale mai goale

Prețul este numai jumătate din ecuație. Cealaltă este cantitatea disponibilă atunci când începe frigul.

Pe 27 august 2025, depozitele României erau umplute în proporție de 81,4%. La aceeași dată din 2026, nivelul era de numai 70%. România se afla încă într-o poziție mai bună decât unele piețe europene, dar intra în septembrie cu o rezervă sensibil mai mică decât în anul anterior.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, nu vede scenariul unei crize clasice drept ipoteza principală. „Nu va fi neapărat o criză, ci o situație ceva mai tensionată decât a fost iarna trecută, cu mai multe provocări”, spune el.

Diferența dintre cele două situații este importantă. O criză înseamnă, în primul rând, imposibilitatea de a găsi suficiente volume. O piață tensionată poate avea gaz suficient, dar la un preț care este o provocare pentru consumatori.

Dumitru Chisăliță indică depozitarea drept unul dintre punctele sensibile. „În prezent, nivelul gazelor din depozite are o pondere mult mai mică decât anii trecuți. Iar tocmai asta ar putea duce la prețuri mai mari, mai târziu”, avertizează el.

România importă deja mai mult gaz

Dependența de exterior s-a văzut înainte de venirea iernii. În primul semestru din 2026, consumul național de gaze a fost estimat la aproximativ 59,7 TWh, cu circa 3% peste anul precedent. Aproximativ 12,9 TWh au fost acoperiți din import.

Datele INS pentru primele luni ale anului indicau, de asemenea, o creștere puternică a volumelor aduse de peste graniță. Producția internă a rămas relativ stabilă, ceea ce înseamnă că cererea suplimentară este acoperită în bună parte de exterior.

Acest raport devine important dacă iarna împinge consumul în sus. România poate cumpăra gaze prin interconectările regionale, dar nu controlează prețul de pe piața europeană. Dacă mai multe state caută simultan volume suplimentare, cumpărătorul român intră în aceeași piață cu economii mult mai mari.

Dumitru Chisăliță pune riscul într-o ecuație simplă. „Iarna următoare ar putea fi mai grea. Evoluțiile de pe piețele internaționale ne indică arată valori mult mai mari decât în iarna precedentă”, apreciază expertul.

Factura importului devine astfel una dintre vulnerabilitățile sezonului rece. Fiecare MWh cumpărat la 60-70 euro în loc de 30-35 euro înseamnă bani suplimentari care ies din economie.

Industria simte prima gazul scump

Pentru populație, efectul depinde de mecanismele de furnizare și de intervențiile statului. Pentru industrie, gazul scump se vede mult mai repede în competitivitate.

Îngrășămintele, chimia, sticla, ceramica, metalurgia sau industria alimentară folosesc gazul fie ca materie primă, fie ca sursă de energie. O dublare a prețului gazului nu dublează automat costul produsului finit. Poate însă șterge marje de profit sau poate face producția locală mai scumpă decât importul.

Compania industrială are doar câteva variante. Transferă costul în preț, reduce producția sau acceptă o marjă mai mică. Prima soluție împinge inflația mai sus. A doua lovește activitatea economică. A treia reduce apetitul pentru investiții.

Situația este cu atât mai dificilă cu cât energia era deja una dintre problemele de competitivitate ale industriei românești. Dacia a indicat recent diferențe foarte mari între costurile locale ale energiei și cele suportate de unele uzine europene concurente.

Gazul la 60-70 euro/MWh poate adăuga încă o presiune. Până când Neptun Deep începe producția, economia rămâne expusă într-o măsură importantă la piața regională.

Gazul scump ajunge și în factura de electricitate

Gazul nu este doar combustibil pentru industrie și încălzire. România îl folosește și pentru producerea energiei electrice. Centrala OMV Petrom de la Brazi are 860 MW și este una dintre principalele capacități flexibile ale sistemului.

Importanța centralelor pe gaze crește exact în orele în care regenerabilele nu produc suficient. Seara, când fotovoltaicul dispare, sau în perioade cu hidroenergie redusă și vânt slab, gazul poate deveni tehnologia marginală care împinge prețul energiei electrice în sus.

Dumitru Chisăliță vede deja acest cost acumulat în ofertele viitoare. „Am avut al doilea cel mai mare PZU (Piața pentru Ziua Următoare – n.r.) din Europa, după Italia. Costurile se recuperează anul următor din ofertele-preț”, spune el.

Furnizorul cumpără energie, plătește echilibrarea și suportă riscul pieței. Când contractul clientului expiră, aceste costuri istorice intră în calculul noii oferte. O iarnă scumpă la gaze poate apărea astfel, cu întârziere, și în factura de electricitate.

Dumitru Chisăliță a construit trei scenarii pentru următoarele 12 luni. „Pe estimările noastre, discutăm de o creștere cu 10-15% a ofertelor”, spune el.

În scenariul mai sever, problema gazului se suprapune peste dezechilibrele deja existente în electricitate. Asta poate ridica și mai mult prețurile oferite clienților.

Depozitul plin nu este suficient dacă gazul nu poate ieși repede

Mai există o nuanță importantă. Procentul de umplere nu spune singur cât de sigur este sistemul într-o zi geroasă. Contează și viteza cu care gazele pot fi scoase din subteran.

Depogaz operează circa 90% din capacitatea de înmagazinare a României. Capacitatea zilnică maximă de extracție este de aproximativ 29,2 milioane metri cubi, dar această valoare este disponibilă la începutul ciclului, când depozitele sunt mai pline. Pe măsură ce stocurile scad, scade și debitul.

Mădălina Moise, director general Depogaz, explică de ce procentul de umplere nu trebuie privit izolat. „Nu este suficient să avem gaz în depozite; esențial este modul în care gestionăm aceste cantități”, spune ea. „Debitul scade progresiv pe măsură ce stocurile se diminuează.”

De aceea, o rezervă de 70% la sfârșitul verii nu poate fi tradusă simplu în numărul de zile de consum pe care România le are la dispoziție. Contează temperatura, producția internă, importurile și ritmul în care depozitele sunt golite.

Nu lipsa gazului este scenariul de bază. Prețul este problema

România intră în sezonul rece cu avantaje clare. Are producție internă, depozite importante și interconectări cu piețele vecine. În 2027, Neptun Deep va schimba substanțial balanța.

Problema iernii 2026-2027 este însă alta. Gazul disponibil este deja mult mai scump decât anul trecut, iar depozitele pornesc de la un nivel inferior. Importurile au crescut, iar economia folosește gazul nu doar pentru încălzire, ci și pentru industrie și electricitate.

Așadar, scenariul de bază nu este neapărat acela în care România rămâne fără gaze. Este acela în care gazele există, dar sunt mai scumpe.

Dacă estimarea OMV Petrom de 60 euro/MWh se confirmă, iar contractele T4 rămân în zona actuală, diferența față de anul trecut poate fi aproape dublă. Industria va simți costul în producție. Termoficarea îl va simți în combustibil. Piața electrică îl poate prelua prin centralele pe gaze, iar importurile vor muta o parte mai mare din factură în afara economiei.

În această iarnă, problema poate să nu fie dacă gazul ajunge în conductă. Problema poate fi cât va costa România să-l țină acolo.