Cât ne costă deficitul comercial alimentar. Nota de plată de peste 57 de miliarde de lei apasă economia

România a încheiat anul 2025 cu un deficit de aproximativ 3,94 miliarde de euro la alimente și animale vii. Cu alte cuvinte, am cumpărat din străinătate cu aproape patru miliarde de euro mai mult decât am vândut. Situația s-a ameliorat față de 2024, dar dezechilibrul rămâne mare pentru o țară cu teren agricol întins.

Datele Institutului Național de Statistică arată exporturi de circa 7,4 miliarde de euro în această grupă. Importurile au ajuns la aproximativ 11,35 miliarde de euro. Exporturile au crescut cu 12,7%, iar importurile au scăzut cu 1,1% față de anul precedent. Deficitul s-a redus astfel cu aproape un miliard de euro, de la circa 4,90 miliarde în 2024.

Aceasta este fotografia strictă pentru grupa statistică „alimente și animale vii”. Categoria agroalimentară mai largă include suplimentar uleiuri, băuturi, tutun și alte produse agricole. Potrivit centralizării ARICE, pe date INS, exporturile din 2025 au fost de 12,61 miliarde de euro. Importurile au însumat 14,32 miliarde de euro, iar deficitul a fost de 1,71 miliarde. Diferența dintre cele două rezultate nu este o eroare. Ea apare deoarece clasificările includ produse diferite. Categoria extinsă beneficiază și de exporturile unor mărfuri la care România este competitivă, precum oleaginoasele, uleiurile sau tutunul. Pentru a putea măsura cât ne costă mâncarea adusă din afară, reperul mai relevant rămâne grupa „alimente și animale vii”.

O factură de 57 de miliarde de lei

La cursul mediu BNR din 2025, de 5,0415 lei pentru un euro, importurile de alimente au valorat aproximativ 57,2 miliarde de lei. Aceasta este factura brută, nu pierderea economiei. Ea echivalează cu aproape 157 de milioane de lei pentru fiecare zi a anului. După scăderea exporturilor, deficitul alimentar net ajunge la aproximativ 19,9 miliarde de lei. Calculat la populația rezidentă de 19,04 milioane de persoane, rezultă circa 1.040 de lei pe locuitor anual. Media zilnică este de aproximativ 2,85 lei pentru fiecare locuitor.

Acest calcul nu reprezintă o taxă plătită direct de fiecare român. Este doar împărțirea unui dezechilibru macroeconomic la populația țării. El arată însă dimensiunea banilor care ies net din economie pentru această categorie comercială.

Importurile alimentare au reprezentat aproximativ 8,8% din toate importurile de bunuri ale României în 2025. Deficitul lor a generat aproape 12% din deficitul comercial total, care a fost de 32,74 miliarde de euro. Altfel spus, aproximativ un euro din opt lipsă în comerțul cu bunuri a provenit din schimburile cu alimente.

În categoria agroalimentară extinsă, importurile au costat aproximativ 72,2 miliarde de lei. Deficitul a fost de circa 8,64 miliarde de lei. Această balanță s-a îmbunătățit puternic, cu aproape 1,69 miliarde de euro față de 2024. Exporturile au acoperit 88% din importuri, comparativ cu numai aproximativ 65% în grupa strict alimentară.

Ce importăm masiv

Cele mai noi balanțe alimentare detaliate publicate de INS sunt pentru anul 2024. Ediția aferentă anului 2025 este programată abia pentru decembrie 2026. Prin urmare, structura pe produse trebuie analizată cu datele complete din 2024, fără a le prezenta drept cifre pentru 2025.

Carnea este una dintre principalele vulnerabilități. România a avut în 2024 resurse totale de carne și produse din carne de 2,04 milioane de tone. Producția internă a acoperit aproximativ 51% din acest volum, iar importurile 31,7%. Restul a provenit în principal din stocurile existente la începutul anului. Din cele 648.000 de tone de carne importată, 68,6% au fost carne de porc și produse din porc.

Carnea de pasăre a reprezentat alte 24%. Aceste cifre confirmă dependența ridicată tocmai la o categorie importantă în consumul gospodăriilor.

La lapte și produse lactate, importurile au fost de aproximativ 3,7 ori mai mari decât exporturile.

Și piața legumelor este puternic alimentată din exterior. Importurile au ajuns la 914.000 de tone în 2024. Ele au reprezentat 24,6% din resursele totale de legume și produse din legume. Producția internă a acoperit numai 52,2% din aceste resurse.

La fructe și produse din fructe, importurile au urcat la 1,44 milioane de tone. Ele au reprezentat 37,9% din resurse. Aproximativ 61% au fost citrice, banane și alte fructe sudice, care nu pot fi înlocuite integral local.

Cea mai mare dependență apare la pește și produse din pește. Importurile au furnizat 117.227 de tone, adică aproximativ 88% din resursele totale. Producția internă a fost de numai 16.000 de tone. România a importat, așadar, de peste șapte ori mai mult pește decât a produs.

Viceguvernatorul BNR, optimist

Viceguvernatorul BNR, Cosmin Marinescu, a declarat în urmă cu câteva zile că un exemplu relevant privind competitivitatea exporturilor este sectorul agroalimentar, România fiind printre principalii exportatori de cereale din Uniunea Europeană. „În perioada iulie 2025 – mai 2026, volumele au depășit 10,3 milioane de tone, cu doar 2 milioane de tone sub nivelul Franței și dublu față de Germania sau Polonia. În grupa cerealelor, România a înregistrat un surplus mediu de 0,8% din PIB în ultimii cinci ani”, susține Cosmin Marinescu.

El menționează că această performanță ascunde însă vulnerabilități structurale importante. „Exportăm preponderent materii prime agricole, dar importăm produse alimentare procesate, a căror valoare adăugată este mult mai ridicată. În cazul alimentelor procesate, deficitul comercial a fost de aproximativ 1,8% din PIB, de peste două ori mai mare decât surplusul obținut la cereale în medie, în perioada 2021-2025′, susține acesta. Potrivit lui Cosmin Marinescu, nu contează doar volumul exporturilor, ci și calitatea acestora, prin poziția economiei în lanțurile de producție și de valoare.

Declarația a fost fîcută pe 4 august 2026, cu ocazia reconfirmării de către agenția Fitch a ratingului de țară al României.

Nu orice import înseamnă o problemă

Importurile nu reprezintă o pierdere egală de produs intern brut. Bananele, cafeaua sau cacaoa nu pot fi produse comercial în România. Alte importuri completează oferta între sezoane și pot tempera prețurile când recolta locală este slabă. Problema devine structurală când importăm constant produse care ar putea fi realizate competitiv în țară. INS a indicat deficite importante la carnea de porc, mere, lapte și smântână. România are potențial agricol, dar oferta internă nu satisface cererea populației și industriei alimentare.

România este un exportator important de cereale și semințe oleaginoase. Acest avantaj nu garantează însă o balanță alimentară pozitivă. O tonă de grâu vândută ca materie primă are o valoare adăugată mai mică decât făina, pastele, biscuiții sau produsele de panificație obținute din ea.

Același mecanism funcționează la floarea-soarelui și animale vii. Când procesarea are loc peste graniță, acolo rămân marja industrială, salariile și profitul. România poate reimporta produsul finit la un preț mai ridicat. Fermele mici sunt fragmentate și negociază greu cu marile rețele comerciale. Colectarea, depozitarea și procesarea rămân insuficiente în numeroase regiuni. Producția este sezonieră, iar irigațiile acoperă încă o parte redusă a necesarului.

În zootehnie, bolile animale au redus capacitatea de producție și au descurajat investițiile. Pesta porcină africană a afectat repetat efectivele și fermele comerciale. Industria are nevoie și de cantități constante, trasabilitate și standarde uniforme, condiții greu de îndeplinit fără asociere și contracte stabile.

Cum se vede costul în economie

Primul efect apare în balanța externă. BNR a calculat pentru 2025 un deficit de 32,53 miliarde de euro în comerțul cu bunuri, pe metodologia balanței de plăți. Acesta a reprezentat 8,6% din produsul intern brut. Cifra diferă ușor de cea INS, deoarece BNR evaluează atât exporturile, cât și importurile la frontiera țării și aplică ajustări metodologice.

Deficitul de cont curent a ajuns la 29,88 miliarde de euro. Potrivit BNR, aproximativ jumătate a fost acoperit prin investiții străine directe, transferuri și alte intrări de capital. Restul a fost finanțat în principal prin obligațiuni guvernamentale și alte instrumente de datorie.

Nu se poate spune că fiecare euro din deficitul alimentar este împrumutat direct de stat. Totuși, un dezechilibru comercial persistent mărește necesarul general de finanțare externă al economiei. Calitatea finanțării contează: investițiile productive sunt mai sustenabile decât acumularea continuă de datorie.

Al doilea efect este expunerea la șocuri. Prețurile internaționale, cursul de schimb, seceta, conflictele și transportul se pot transmite rapid în magazine. Dependența de import nu provoacă automat inflație, dar amplifică vulnerabilitatea când leul se depreciază sau oferta externă se scumpește.

Al treilea efect privește valoarea adăugată necreată în țară. Importurile substituibile competitiv înseamnă oportunități ratate pentru procesare, logistică și locuri de muncă. Pierderea potențială nu poate fi însă egalată contabil cu importurile.

Indicele prețurilor de consum, un efect mai puțin vizibil

Un efect mai puțin vizibil al dependenței de importuri poate apărea în Indicele prețurilor de consum, indicatorul folosit de INS pentru măsurarea inflației. În iunie 2026, rata anuală a inflației a fost de 10,4%, iar mărfurile alimentare s-au scumpit, în medie, cu 5,75% față de iunie 2025. Importurile pot influența direct prețurile atunci când alimentele cumpărate din străinătate se scumpesc, transportul devine mai costisitor sau leul pierde teren față de moneda în care sunt plătite mărfurile.

Efectul poate fi și indirect. Producătorii români folosesc semințe, furaje, îngrășăminte, ambalaje, energie sau utilaje provenite din import, iar creșterea acestor costuri poate ajunge la raft. Totuși, un volum mare al importurilor nu determină automat creșterea IPC. Produsele aduse din exterior pot limita scumpirile atunci când producția internă este insuficientă și oferta suplimentară reduce presiunea asupra prețurilor.

Deficitul comercial alimentar și IPC măsoară, așadar, fenomene diferite. Primul arată diferența dintre valoarea importurilor și cea a exporturilor, iar al doilea urmărește evoluția prețurilor plătite de consumatori.

România, pe o piață europeană cu excedent

Contrastul cu Uniunea Europeană este puternic. Comisia Europeană arată că UE a avut în 2025 exporturi agroalimentare de 238,4 miliarde de euro. Importurile au fost de 188,6 miliarde, iar excedentul a ajuns la aproximativ 49,9 miliarde de euro.

România participă la o piață comunitară competitivă, dar rămâne importator net pe segmente alimentare importante. Problema este competitivitatea insuficientă a unor lanțuri interne. Interzicerea sau taxarea arbitrară a importurilor nu reprezintă o soluție realistă în piața unică. Măsura ar putea reduce oferta și scumpi alimentele. Răspunsul sustenabil înseamnă producție mai eficientă, procesare locală și contracte stabile între fermieri, fabrici și comercianți.

Investițiile ar trebui orientate spre irigații, depozite, abatoare, fabrici și lanțuri frigorifice. Cooperativele pot aduna volumele cerute de cumpărători. Biosecuritatea rămâne esențială pentru refacerea sectorului porcin.

Un an mai bun, nu o problemă rezolvată

Anul 2025 a adus o corecție importantă. Exporturile alimentare au crescut, importurile au coborât ușor, iar deficitul s-a redus. Totuși, România a continuat să cumpere alimente de peste 11 miliarde de euro și să rămână cu un minus apropiat de patru miliarde.

Pentru 2026 nu există încă un calcul complet al deficitului alimentar. În primele cinci luni, deficitul comercial total a fost de 13,51 miliarde de euro. Din cifra agregată nu poate fi dedus corect cât revine mâncării.

Adevăratul cost nu este simpla cumpărare din străinătate. El apare când economia vinde materie primă și cumpără valoare adăugată. Atunci pleacă nu doar bani, ci și investiții, salarii și capacitate industrială. În 2025, acest minus strict alimentar a însemnat aproape 20 de miliarde de lei. Reducerea lui nu cere autarhie, ci competitivitate. România nu trebuie să producă tot ce consumă. Trebuie însă să transforme mai mult din ceea ce cultivă și să ofere constant produsele pe care piața le cere.