La educație financiară, România este pe locul 35 din 40 de țări analizate. Polonia are un model mai integrat

Educația financiară nu este doar o temă de școală. Ea influențează consumul, economisirea, investițiile și reziliența gospodăriilor. Iar pentru o economie cu intermediere financiară redusă, cum este România, lipsa acestor competențe devine o problemă de dezvoltare.

România este aproape de coada clasamentelor

Datele citate din evaluările OECD/INFE plasează România în zona inferioară a clasamentelor internaționale. Țara a ocupat locul 37 din 40 în 2020. În 2023, România a fost pe locul 35 din 39.

Polonia se află într-o zonă mediană. Diferența nu ține doar de scoruri. Ține mai ales de felul în care educația financiară ajunge la public.

România a avut o ușoară îmbunătățire, de 0,6 puncte procentuale. Polonia a avansat cu 0,4 puncte procentuale. Progresul există, dar nu schimbă poziția slabă a României.

Problema României: proiecte multe, dar fragmentate

România are numeroase programe de educație financiară. Ele vizează elevi, studenți, antreprenori și profesori. Printre inițiative se află SmartFIN@ISF, Academia de Investiții și programe derulate cu bănci sau universități.

Problema este organizarea. Analiza Institutului de Studii Financiare (ISF) arată că educația financiară rămâne fragmentată. Multe proiecte sunt punctuale și depind de parteneriate separate.

Asta limitează impactul. Un elev poate avea acces la un program bun într-un oraș. Altul poate să nu întâlnească niciodată un curs aplicat despre bani, buget sau investiții.

Polonia a dus educația financiară în politici publice

Polonia este prezentată ca un model mai integrat. Educația financiară este inclusă mai coerent în politici publice, strategii regionale și programe educaționale. Diferența este sistemul, nu doar numărul de proiecte.

Un exemplu este folosirea bibliotecilor publice. Prin inițiative de tip FINLIT, acestea devin centre de formare pentru adulți. Modelul ajunge și în mediul rural.

Asta arată o lecție importantă. Educația financiară nu trebuie să rămână în școli sau universități. Ea trebuie dusă și acolo unde oamenii iau decizii financiare fără sprijin.

Școala face diferența

În Polonia, educația financiară este inclusă mai sistematic în curricula națională. Sunt module despre buget personal, taxe și antreprenoriat. Aceste noțiuni apar mai clar în parcursul educațional.

În România, demersurile sunt mai ales opționale. Multe activități se desfășoară extracurricular. Asta înseamnă acces inegal și rezultate greu de măsurat.

Diferența este simplă. Dacă educația financiară este opțională, ajunge la cei deja interesați. Dacă este integrată sistemic, ajunge și la cei care au cea mai mare nevoie de ea.

Lipsa educației financiare costă economia

Autorii analizei ISF spun că nivelul de alfabetizare financiară influențează direct reziliența economică. El afectează și comportamentele de consum. Cu alte cuvinte, educația financiară se vede în deciziile zilnice ale populației.

Fără aceste competențe, oamenii pot confunda dorințele cu nevoile. Pot contracta produse financiare pe care nu le înțeleg. Pot consuma excesiv și economisi prea puțin.

Aici apare efectul macroeconomic. Gospodăriile vulnerabile fac față mai greu șocurilor. Iar o populație care investește puțin susține mai greu dezvoltarea pieței de capital.

Intermediere financiară redusă

Analiza compară și gradul de intermediere financiară. Polonia are un sistem financiar mai profund integrat în economie. Are și o piață de capital mai dezvoltată.

România rămâne la un nivel redus al intermedierii financiare în UE. Participarea populației pe piețele de capital este mai scăzută. Asta limitează finanțarea companiilor și acumularea de avere pe termen lung.

Educația financiară nu rezolvă singură problema. Dar poate schimba comportamentele. O populație care înțelege riscul, economisirea și investițiile poate folosi mai bine instrumentele financiare.

Miza: de la proiecte la sistem

Concluzia analizei este clară. Diferența dintre România și Polonia nu ține doar de nivelul de cunoștințe. Ține de caracterul sistemic al educației financiare.

România are proiecte. Polonia are mai multă integrare. Aceasta este diferența care contează.

Pentru a urca în clasamentele OECD, România trebuie să iasă din logica proiectelor izolate. Educația financiară trebuie extinsă în comunități vulnerabile, în mediul rural și în afara sistemului școlar. Altfel, progresul va rămâne lent.

Impactul real: bani mai bine gestionați

Educația financiară pare o temă abstractă. Nu este. Ea se vede în rate, economii, investiții, pensii private și decizii de consum.

Pentru România, miza este mai mare decât un loc într-un clasament. O populație mai educată financiar este mai greu de păcălit, economisește mai bine și investește mai rațional.

În final, diferența dintre România și Polonia arată o lecție simplă. Nu ajunge să ai programe bune pe hârtie. Trebuie să ai un sistem care duce educația financiară până la oamenii care au cea mai mare nevoie de ea.