Cât ar putea costa noua schemă de sprijin pentru facturile la energie. Finanțarea ridică semne de întrebare

Programul de guvernare al premierului desemnat Luca Niculescu prevede sprijin pentru plata facturilor la energie. Măsura vizează persoanele cu venituri de până la 3.500 de lei net pe persoană.

Analiza think tank-ului economic Frames pune sub semnul întrebării aplicarea și finanțarea mecanismului. Valoarea lunară a ajutorului nu a fost stabilită, iar procedura de identificare a beneficiarilor ridică dificultăți administrative.

Experiența voucherelor arată dificultățile aplicării noii scheme

Măsura M13 prevede verificarea automată a eligibilității și aplicarea reducerii direct în factură. Numărul beneficiarilor este estimat la 3,7 milioane pentru electricitate și 1,7 milioane pentru gaze. Mecanismul anterior al voucherelor de 50 de lei a fost conceput pentru 2,1 milioane de gospodării. În aplicația dedicată s-au înscris însă mai puțin de un milion de consumatori, deși Guvernul estima că 2,5 milioane aveau nevoie de sprijin.

În plus, Poșta încasează un comision de 15 lei pentru fiecare voucher de 50 de lei. Aproape o treime din valoarea ajutorului este astfel consumată de costurile de administrare. „Statul a bugetat ajutorul, dar oamenii nu au ajuns la el. Acum Guvernul promite o schemă de aproape două ori mai largă, bazată pe un registru național care încă nu există. Este o promisiune făcută înainte de a avea instrumentele necesare”, afirmă Adrian Negrescu, managerul Frames.

Pragul de venit și registrul național ridică probleme de eligibilitate

În prezent, pragurile pentru acordarea ajutorului sunt de 1.940 de lei pentru persoanele singure și 1.784 de lei pe membru de familie. Plafonul propus ar include majoritatea pensionarilor și numeroase familii cu copii din clasa de mijloc. În aceste condiții, numărul beneficiarilor anunțat de Guvern ar putea fi subestimat sau condiționat de criterii suplimentare, încă neanunțate. Verificarea automată ar necesita interconectarea bazelor de date ale ANAF, Ministerului Muncii și furnizorilor, astfel încât fiecare persoană să fie asociată cu locul de consum.

Numeroase contracte sunt însă încheiate pe numele proprietarului, al unei rude sau chiar al unei persoane decedate. Chiriașii și o parte dintre vârstnici riscă, prin urmare, să nu primească sprijinul. ANAF nu poate verifica integral veniturile agricole, banii trimiși din străinătate sau veniturile din economia informală. Fără verificarea averii, ajutorul ar putea ajunge și la persoane cu proprietăți importante, dar cu venituri declarate reduse. Gospodăriile racordate la termoficare sau care se încălzesc cu lemne nu primesc facturi de gaze. Prin urmare, o parte dintre consumatorii vulnerabili ar rămâne în afara schemei.

Restanțele către furnizori și costurile de până la 3,8 miliarde de lei

Analiza semnalează riscuri și pentru furnizorii de energie. Potrivit estimărilor ANRE, statul are restanțe de aproximativ 8 miliarde de lei pentru schemele anterioare de sprijin. Dacă furnizorii vor prefinanța noul ajutor, întârzierile de decontare s-ar putea reflecta în prețurile plătite de consumatori. Pentru estimarea costurilor, Frames a raportat numărul beneficiarilor la circa 2,2 milioane de facturi la electricitate și un milion la gaze.

În varianta minimală, ajutorul ar fi de 50 de lei lunar pentru electricitate și 100 de lei pentru gaze, acordat timp de șase luni de iarnă. Costul s-ar ridica la aproximativ 1,9 miliarde de lei anual. Dublarea sumelor ar însemna cheltuieli de circa 3,8 miliarde de lei. România are alocată o cotă de 9,25% din Fondul Social pentru Climă, echivalentul a 6 miliarde de euro în perioada 2026–2032. Regulile europene limitează însă sprijinul direct pentru venit la maximum 37,5% din costul planului.

Potrivit Frames, pentru acest tip de sprijin ar fi disponibile aproximativ 1,6 miliarde de lei anual, insuficiente chiar și pentru acoperirea integrală a scenariului minimal. Diferența ar trebui suportată din bugetul național, într-o perioadă de consolidare fiscală. „Nu există ajutor gratuit. Fiecare leu scăzut din factură este un leu luat din buget sau împrumutat. Iar ajutorul trebuie plătit în fiecare an, fără să rămână în urmă vreo investiție care să reducă prețul pe termen lung”, subliniază analiza Frames.

Reduceri limitate ale facturilor, comparate cu investiția de la Ogrezeni

La un consum lunar de 150 kWh, un sprijin de 50 de lei ar reduce factura la electricitate cu aproximativ 20–23%. Pentru o familie care consumă iarna 1.200 kWh de gaze lunar, ajutorul de 100 de lei ar acoperi aproximativ un sfert din factură. Aceste beneficii ar putea fi diminuate de liberalizarea pieței gazelor din aprilie 2027 și de introducerea taxei pe carbon pentru clădiri și transport (ETS2).

Ca alternativă, Frames indică dezvoltarea producției ieftine și a stocării. La Ogrezeni, în județul Giurgiu, compania austriacă Enery a început construcția unui parc hibrid, în urma unei investiții de 460 de milioane de euro. Proiectul va avea o putere instalată de 761 MWp / 534 MW AC și o capacitate de stocare în baterii de peste 1 GWh. Punerea în funcțiune este estimată pentru toamna anului 2027. Parcul ar urma să producă energie suficientă pentru echivalentul a aproximativ 684.000 de gospodării.

Investiția, de circa 2,3 miliarde de lei, este mai mică decât costul unui an de sprijin în scenariul cu ajutoarele dublate. Un parc fotovoltaic poate produce însă energie timp de 25–30 de ani. Proiectul este finanțat privat, statului revenindu-i rolul de a asigura condițiile de transport al energiei către consumatori.

Rețelele electrice rămân o piedică pentru noile proiecte

În 2026 au fost conectați 2.514 MW de capacități noi, dintre care 1.331 MW în fotovoltaice. La 1 august, România dispunea de 989 MW de capacități de stocare. Dezvoltarea rețelei rămâne însă o problemă. În 2025 au expirat avizele de racordare pentru 247 de proiecte, însumând peste 9.248 MW. Proiectele ocupaseră artificial capacitate în rețea, deși nu fuseseră realizate. Transelectrica are un plan de dezvoltare a rețelei de transport pentru următorii zece ani, care prevede investiții de peste 2 miliarde de euro. Experții Frames consideră necesară accelerarea acestora.

„Fiecare megawatt solar pe care rețeaua nu îl poate prelua se transformă seara în energie scumpă din import. Proiecte precum cel de la Ogrezeni, care combină producția cu stocarea în baterii, sunt exact ce are nevoie România. Dar ele depind de linii electrice, stații de transformare și reguli de racordare predictibile. Acolo ar trebui direcționați prioritar banii publici și fondurile europene, nu în compensări care trebuie plătite din nou în fiecare an”, explică Adrian Negrescu.

Frames recomandă ajutoare țintite și finanțarea modernizării infrastructurii

Experții propun limitarea sprijinului la consumatorii cu adevărat vulnerabili. Eligibilitatea ar trebui stabilită și prin verificarea averii, nu doar a veniturilor. Valoarea ajutorului ar urma să scadă treptat pe măsură ce veniturile beneficiarilor cresc. Frames solicită și plata la timp a sumelor datorate furnizorilor.

În paralel, fondurile din PNRR, Fondul pentru Modernizare și veniturile din certificatele de emisii ar trebui orientate către rețelele de transport și distribuție. Prioritare ar fi zonele cu proiecte solare mature, în special sudul țării. Stocarea în baterii ar permite utilizarea seara a energiei ieftine produse la prânz. Pentru proiectele deja finanțate, Frames propune termene ferme de racordare, atât pentru operatorii de rețea, cât și pentru investitori.

O parte cât mai mare din Fondul Social pentru Climă ar trebui folosită pentru investiții în gospodăriile vulnerabile. Soluțiile includ panouri fotovoltaice pe acoperișuri, izolarea locuințelor și pompe de căldură. „Un ajutor de 50 de lei reduce factura o singură dată. Un parc solar conectat la timp și o rețea modernizată reduc prețul pentru toată lumea, ani la rând. România trebuie să aleagă între a plăti în fiecare an diferența de preț și a investi o singură dată pentru ca prețul să scadă”, a mai declarat Adrian Negrescu.