Peste 1 miliard de barili de petrol au dispărut din piață. Analiștii încep să calculeze efectele închiderii strâmtorii Ormuz

Vestea bună este că fluxurile de petrol din Orientul Mijlociu pot fi reluate treptat. Vestea proastă este că pauza de aproape patru luni a consumat rezerve importante, iar revenirea la normal nu se face printr-un simplu anunț diplomatic. În energie, semnarea unui acord poate calma bursele, dar nu umple instantaneu rezervoarele.

Ormuz se redeschide, dar piața rămâne vulnerabilă

Strâmtoarea Ormuz este din nou deschisă, după ce Statele Unite și Iranul au semnat un memorandum de înțelegere. Această evoluție a dus la scăderea rapidă a prețului petrolului, pentru că investitorii au pariat pe reluarea livrărilor din Golful Persic.

Brent a coborât de la vârful de război de 126,41 dolari pe baril la sub 80 de dolari. Mișcarea este spectaculoasă și arată cât de mult fusese inclusă în preț prima de risc geopolitic.

Totuși, scăderea prețului poate fi înșelătoare. Piața reacționează la perspectiva redeschiderii, nu la o normalizare deja produsă. Iar diferența dintre promisiunea de ofertă și petrolul efectiv livrat rămâne foarte mare.

1,15 miliarde de barili lipsă

Potrivit firmei de analiză Kpler, lumea a pierdut 1,15 miliarde de barili de petrol în timpul războiului. Este o cantitate uriașă, care nu poate fi recuperată rapid, chiar dacă producția și transporturile reîncep.

În ultimele luni, piața a fost protejată de stocurile acumulate înaintea războiului. Excesul de ofertă de la începutul crizei a funcționat ca o pernă de siguranță. Această pernă s-a subțiat însă puternic.

Stocurile globale de petrol au scăzut cu aproximativ 190 milioane de barili în ultimele luni. Rezervele strategice administrate în coordonare internațională au ajuns la cele mai mici niveluri din 1990, iar rezerva americană de urgență este la minimul ultimilor 43 de ani.

Petrolul american intră în zona de stres

Un semnal important vine din Cushing, Oklahoma, un hub critic pentru petrolul american. Stocurile de acolo au ajuns la un nivel de stres operațional.

Această formulare tehnică ascunde o problemă practică. Când nivelul petrolului din rezervoare coboară prea mult, nu tot conținutul mai poate fi folosit eficient. La fundul tankurilor rămân sedimente și reziduuri, iar presiunea necesară pentru pompare devine mai greu de menținut.

Situații similare apar și în alte centre de stocare. De aceea, discuția nu este doar despre câți barili există pe hârtie, ci despre câți pot fi scoși efectiv, transportați și livrați la timp.

Revenirea nu se face peste noapte

Redeschiderea Ormuz nu rezolvă automat problema inventarelor. Strâmtoarea trebuie securizată, zona trebuie curățată de mine, petrolierele goale trebuie să revină, producția trebuie repornită, iar livrările trebuie să ajungă la destinație.

Industria petrolieră estimează că acest proces poate dura luni până când fluxurile se apropie de normal. În tot acest timp, piața va continua să depindă de stocurile existente.

Helima Croft, șefa strategiei globale pentru mărfuri la RBC Capital Markets, avertizează că piața a sărit prea repede la concluzia că episodul s-a încheiat. În opinia sa, există încă o provocare logistică majoră până la revenirea reală.

Prețurile pot urca din nou

O parte dintre analiști consideră că petrolul a scăzut prea mult. Argumentul lor este simplu: dacă stocurile sunt aproape de limite, iar reluarea livrărilor durează, piața poate descoperi rapid că a subestimat riscul.

Matt Smith, analist la Kpler, spune că americanii ar putea vedea prețuri mai mari în lunile de vară, chiar dacă optimismul legat de acord a întârziat acest efect. Cererea sezonieră, transporturile și rafinăriile pot pune presiune suplimentară.

Dan Pickering, investitor în energie, sintetizează problema într-o frază scurtă: la un moment dat, barilii fizici contează. Dacă acești barili lipsesc, prețul poate reacționa violent.

Argumentul pentru prețuri mai mici

Există și tabăra opusă. Unii investitori cred că piața vede deja valul de petrol care va reveni, mai ales din partea membrilor OPEC interesați să crească producția.

În această logică, redeschiderea Ormuz poate schimba rapid sentimentul. Vânzătorii reapar, cumpărătorii au mai multe opțiuni, iar presiunea psihologică a penuriei se reduce.

Vikas Dwivedi, strateg global pentru petrol și gaze la Macquarie Group, susține că riscul este real, dar poate fi supraevaluat de cei care pariază pe scumpiri. El arată că lumea a avut o pernă mare de siguranță înaintea războiului, chiar dacă o parte importantă din aceasta a fost consumată.

Ieftinire temporară sau șoc amânat?

Pentru consumatori, scăderea petrolului sub 80 de dolari pe baril este o veste bună. Ea poate reduce presiunea pe carburanți, transporturi și inflație. Dar efectul depinde de cât de repede se normalizează aprovizionarea.

Pentru companii, semnalul este mai prudent. Prețul poate arăta calm, în timp ce infrastructura fizică rămâne tensionată. Iar în energie, diferența dintre optimismul financiar și realitatea logistică se poate transforma rapid în costuri.

Potrivit analizei CNN, criza petrolului nu se încheie când Ormuz se redeschide. Se încheie abia când barilii lipsă sunt înlocuiți, stocurile se refac și transporturile revin la ritmul normal. Până atunci, piața poate avea prețuri mai mici pe ecran, dar un risc mai mare în rezervoare.