Randamentele obligațiunilor urcă la maximele ultimelor două decenii în SUA și Europa. Inflația, deficitele și investițiile în inteligență artificială scumpesc împrumuturile

Randamentele obligațiunilor guvernamentale au crescut accentuat, iar titlurile cu maturități lungi au fost afectate cel mai puternic. Marți, randamentul obligațiunilor americane pe 30 de ani a urcat la 5,3371%, aproape de maximul ultimelor două decenii. Miercuri, acesta s-a stabilizat în jurul nivelului de 5,28%.

Randamentele obligațiunilor germane pe zece și 30 de ani au atins cele mai ridicate niveluri după 2011. Germania a atras recent patru miliarde de euro prin titluri pe 30 de ani, la cel mai mare cost după 2011.

În Marea Britanie, randamentul obligațiunilor pe 30 de ani a urcat la maximul ultimilor 28 de ani. Franța a ajuns aproape de 4,9%, nivel care nu mai fusese înregistrat după criza financiară din 2008.

Randamentul nu este același lucru cu dobânda fixă, numită cupon, plătită periodic de emitent. Acesta reflectă prețul obligațiunii pe piață și câștigul obținut până la scadență. Atunci când investitorii vând obligațiuni, prețurile acestora scad, iar randamentele oferite noilor cumpărători cresc. Mișcarea indică o cerere mai mare de compensare pentru inflație, incertitudine și riscuri fiscale.

Energia alimentează din nou inflația

Creșterea prețurilor energetice reprezintă unul dintre principalii factori care influențează piața obligațiunilor. Petrolul Brent se tranzacționa peste 90 de dolari, după blocarea transporturilor prin strâmtoarea Hormuz.

Prețurile mai mari la energie cresc costurile pentru transport, producție, agricultură și numeroase servicii. Aceste costuri sunt transferate ulterior către consumatori, prin prețuri mai ridicate pentru bunurile cumpărate. Investitorii anticipează astfel o inflație persistentă și cer randamente mai mari pentru obligațiunile cu scadențe îndepărtate. Compensația suplimentară trebuie să acopere pierderea puterii de cumpărare produsă de creșterea prețurilor.

Banca Centrală Europeană (BCE) estima în iunie o inflație medie de 3% pentru zona euro în 2026. Instituția identifica energia drept principalul factor responsabil pentru accelerarea inflației globale, potrivit proiecțiilor oficiale.

Deficitele obligă guvernele să se împrumute mai mult

O altă presiune vine din deficitele bugetare ridicate și din necesarul tot mai mare de finanțare publică. Guvernele emit obligațiuni pentru apărare, infrastructură, tranziție energetică și acoperirea cheltuielilor curente.

Oferta mai mare de titluri trebuie absorbită de investitori, care solicită condiții mai avantajoase pentru capitalul furnizat. În lipsa unei cereri suficiente, prețurile obligațiunilor scad, iar randamentele necesare pentru atragerea cumpărătorilor cresc.

În Statele Unite ale Americii (SUA), deficitul federal este estimat la 1,9 trilioane de dolari în 2026. Suma reprezintă 5,8% din produsul intern brut (PIB), peste media ultimilor 50 de ani. Această medie a fost de 3,8% din PIB, potrivit Biroului pentru Buget al Congresului. Datoria federală deținută de public ar urma să crească de la 101% din PIB în 2026 la 120% în 2036.

Costurile mai mari ale împrumuturilor pot agrava problema, deoarece statul trebuie să plătească dobânzi suplimentare. Bugetul rămâne astfel cu mai puține resurse pentru investiții, servicii publice și măsuri sociale.

Inteligența artificială concurează pentru capital

Investițiile în inteligența artificială (AI) adaugă o nouă sursă de presiune asupra pieței. Centrele de date necesită sume foarte mari pentru cipuri, energie, răcire și infrastructură digitală. Companiile tehnologice finanțează o parte dintre proiecte prin emiterea unor volume importante de obligațiuni. Astfel, ele concurează cu guvernele și celelalte companii pentru economiile disponibile ale investitorilor.

Emisiunile companiilor americane cu rating investițional au ajuns la 145 de miliarde de dolari în august. Valoarea reprezintă un record pentru această lună, potrivit datelor citate de El País. AI nu determină singură creșterea randamentelor, dar amplifică necesarul global de finanțare. Oferta mai mare de obligațiuni intensifică lupta pentru capital și poate împinge costurile împrumuturilor în sus.

Consecințe pentru populație și companii

Randamentele obligațiunilor guvernamentale reprezintă repere importante pentru stabilirea costurilor de finanțare din întreaga economie. Când acestea cresc, băncile și companiile ajung să se împrumute la dobânzi mai mari. Efectele pot apărea ulterior în costurile creditelor ipotecare, finanțărilor corporative și proiectelor mari de investiții. Evaluările bursiere pot fi, de asemenea, afectate, deoarece obligațiunile devin alternative mai atractive pentru investitori. Presiunile pot ajunge și în economiile emergente, unde investitorii cer prime suplimentare pentru riscurile asumate. Mișcarea nu semnalează încă panică, însă transmite o neîncredere crescândă privind inflația și disciplina fiscală.

Mesajul pieței este relativ clar: finanțarea pe termen lung nu mai poate fi obținută la costurile reduse din trecut. Guvernele și companiile trebuie să convingă investitorii că proiectele și datoriile lor rămân sustenabile.