România are destinații frumoase, dar multe sunt invizibile online. 40,9 milioane lei merg către turismul care știe să se vândă

Un număr de 41 de Organizații de Management al Destinației vor primi finanțare prin PNRR. În total, vorbim despre aproximativ 40,9 milioane lei. Banii merg către promovare, digitalizare și infrastructură turistică locală.

Pare o veste bună, dar… nu este așa. Imaginea completă este mai dură. Au fost depuse 113 proiecte, iar 72 au fost respinse. Unul dintre motivele principale a fost lipsa componentei de digitalizare, deși aceasta era obligatorie și trebuia să reprezinte minimum 20% din proiect.

Ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Irineu Darău, a pus problema direct. „Realitatea este simplă: dacă o destinație nu există online sau dacă cei care se ocupă de promovarea ei nu folosesc instrumente digitale, pentru mulți turiști ea nu există deloc.” Este o frază care explică foarte bine noua economie a turismului. Nu ajunge să ai peisaj, istorie sau mâncare bună. Trebuie să fii găsit. Iar în ziua de azi, „găsit” înseamnă „găsit pe net”.

Banii merg către destinațiile care au înțeles jocul

Finanțarea de 40,9 milioane lei nu este doar o injecție de bani. Este și un test. Arată cine poate construi un proiect coerent și cine rămâne blocat în vechiul model de promovare.

Irineu Darău a anunțat încheierea evaluării proiectelor depuse prin programul PNRR dedicat OMD-urilor. „113 proiecte au fost depuse din toată țara. 41 au fost admise la finanțare. Aproximativ 40,9 milioane lei merg către investiții în promovare, digitalizare și infrastructură turistică locală.”

Cifra bună este cea a finanțării. Cifra proastă este cea a respingerilor. Practic, aproape două treimi dintre proiecte nu au trecut de selecție.

Aici apare miza reală. România nu duce lipsă de destinații. Ohoo, știm asta bine, după decenii în care ni s-a tot spus că „avem o țară frumoasă”. Dar, România peisajelor frumoase duce lipsă de destinații promovate și vizibile pe internet. Iar banii europeni au început să se ducă exact acolo unde există capacitate administrativă.

Managementul Destinației nu este doar o siglă

Organizația de Management al Destinației este o structură care adună autorități, mediul privat și actori locali. În teorie, ea ar trebui să construiască strategia unei destinații. În practică, diferența o face felul în care chiar funcționează.

Darău a explicat anterior rolul acestor organizații. „OMD-urile trebuie să fie motoarele turismului local: să construiască strategia de dezvoltare turistică, să definească brandul destinației, să coordoneze centrele de informare și să contribuie la profesionalizarea serviciilor pentru vizitatori.”

Asta înseamnă că OMD-ul nu ar trebui să fie doar o formă juridică. Nu ajunge să existe pe hârtie. Trebuie să știe ce vinde, cui vinde și prin ce canale ajunge la turist.

Turismul local nu se dezvoltă din afișe puse la primărie. Nici din participări ocazionale la târguri. Are nevoie de strategie, conținut, date, rezervări, recenzii și continuitate.

Online-ul a devenit poarta de intrare în vacanță

Paul Barbu, consultant în turism, spune că România se află într-un moment de răscruce. Finanțarea pentru OMD-uri este un semnal bun. Dar rezultatul selecției arată o problemă structurală.

„România se află într-un moment de răscruce în ceea ce privește competitivitatea sa turistică”, apreciază el. „Doar 41 din 113 proiecte depuse au primit finanțare, ceea ce înseamnă că aproape două treimi dintre destinațiile care au vrut să facă un pas înainte rămân, în continuare, invizibile.”

În turism, invizibilitatea nu este o problemă abstractă. Se măsoară în înnoptări pierdute. În restaurante mai goale, ghizi fără clienți. Și magazine locale care nu vând.

Barbu rezumă situația în câteva cuvinte. „Invizibilitatea digitală se plătește scump: în turiști pierduți.” Iar asta se vede mai ales acolo unde destinația are potențial, dar nu are voce.

Turistul nu mai sună la primărie

Modul în care oamenii aleg o destinație s-a schimbat radical. Mai întâi caută online. Apoi compară imagini, recenzii, distanțe, prețuri și opțiuni de cazare. Abia după aceea iau decizia.

„Decizia de vacanță se ia în fața unui ecran, nu în fața unui ghișeu”, spune Paul Barbu. „O destinație fără website funcțional, fără prezență activă pe rețele sociale și fără informații actuale este, practic, o destinație care nu există pentru turistul modern.”

Asta nu înseamnă că broșurile, ghidurile sau târgurile dispar. Dar ele nu mai sunt punctul central. Online-ul a devenit primul filtru.

Dacă turistul nu găsește rapid informația, nu stă să investigheze. Nu sună la primărie. Nu caută numărul unui centru local uitat pe o pagină veche. Merge mai departe.

Cele 72 de proiecte respinse sunt un semnal de alarmă

Faptul că 72 de proiecte au fost respinse nu ar trebui citit doar administrativ. Nu este doar o listă de aplicații neeligibile. Este o radiografie a capacității reale de promovare.

Unele destinații au, probabil, resurse naturale, culturale sau istorice importante. Pot avea peisaje bune, festivaluri locale, gastronomie sau patrimoniu. Dar fără instrumente digitale, toate acestea rămân greu de vândut.

Paul Barbu spune că problema este cu atât mai surprinzătoare cu cât discutăm despre anul 2026. „M-a mirat că cele 72 de proiecte respinse nu au avut o componentă digitală”, afirmă consultantul. „Din punctul meu de vedere, componenta digitală este obligatorie, nu mai este un moft.”

Aici este diferența dintre turismul ca decor și turismul ca industrie. Decorul există și fără strategie. Industria nu.

România concurează cu țări care s-au trezit mai repede

Turistul român sau străin nu compară doar destinații din România. Compară România cu Grecia, Bulgaria, Serbia, Albania, Croația sau Turcia. Iar competiția se dă tot mai mult pe ecran.

O destinație din România poate fi frumoasă. Dar dacă apare prost în Google, pierde. Dacă nu are fotografii bune, pierde. Fără recenzii gestionate și informații clare, turistul pleacă. Adică: deschide altă filă sau citește despre altă destinație.

Paul Barbu spune că multe țări din regiune au înțeles mai devreme această regulă. „Competiția cu destinații din Bulgaria, Grecia, Serbia sau Albania – ultima, țară de care românii râdeau în urmă cu câțiva ani – este dură. Pentru că ele au înțeles că prezența online nu este un lux, ci o condiție de supraviețuire turistică.”

România încă se bazează prea mult pe ideea că „avem ce arăta”. Adevărat. Dar turistul trebuie mai întâi convins să vină.

Digitalizarea nu e doar un breloc de afișat

Pentru mulți actori locali, digitalizarea încă înseamnă o pagină de Facebook făcută din când în când. Sau un site vechi, care nu răspunde bine pe telefon. Uneori înseamnă poze slabe, informații incomplete și lipsă de actualizare.

„Jucătorii din turism trebuie să depășească stadiul la care consideră că digitalizarea este un breloc frumos de afișat”, spune Barbu. „Un site bine făcut, servicii de social media de calitate și metode sigure de plată online sunt absolut esențiale.”

Realitatea digitală este dură, arată consultantul. „Jucătorii din turism care nu sunt în 2026 în online nu vor mai fi în turism în 2036. Poate chiar mult mai devreme.”

Nu e o amenințare. Este descrierea exactă a pieței de azi și din ani buni de acum înainte. Cine nu poate fi găsit, comparat și cumpărat online devine irelevant. Chiar și pentru publicul de vârsta a treia.

PNRR a cerut digital; mulți nu au înțeles de ce

Radu Puchiu, co-fondator H.appyCities, vede situația și din perspectiva finanțării. Dacă banii vin prin PNRR, componenta digitală nu putea fi tratată ca anexă. Ea era parte din logica programului.

„Din perspectiva faptului că finanțarea este europeană și vine prin PNRR, care pune accent pe digital și verde, era inevitabil ca digitalizarea să fie o cerință obligatorie”, a declarat Radu Puchiu. „Nu este doar o întrebare despre turism, ci un mesaj pentru toate firmele, indiferent de domeniu: digitalizarea este importantă.”

Puchiu spune că alte țări au crescut în turism prin investiții în companii și instrumente digitale. România nu poate evita acest drum. Poate doar să întârzie și să plătească mai scump.

În acest context, cele 72 de proiecte respinse nu arată doar o problemă de formular. Arată o întârziere de mentalitate.

Destinația se vinde înainte ca turistul să ajungă acolo

Turismul nu începe la recepție. Nici la intrarea în muzeu. Începe atunci când omul vede prima fotografie, primul clip sau prima recomandare. De multe ori, destinația se vinde înainte ca turistul să știe exact unde va dormi.

De aceea, promovarea digitală nu poate fi lăsată la întâmplare. Un reel de 30 de secunde poate aduce interes. O hartă bine făcută poate prelungi șederea. Un calendar clar de evenimente poate schimba decizia de weekend.

În spatele acestor lucruri aparent mici este economie reală. Mai multe nopți de cazare, mese servite local, bilete vândute. Adică: mai mulți bani lăsați în comunitate.

Darău a sintetizat miza într-o formulare simplă. „Turismul modern nu mai înseamnă doar pliante și târguri de promovare, ci și vizibilitate online, informații accesibile și experiențe digitale simple pentru turiști.”

Turismul trebuie tratat ca o industrie

România vorbește des despre potențial turistic. Are munte, deltă, sate, orașe istorice, festivaluri, gastronomie și patrimoniu. Problema este că potențialul nu plătește salarii. Nu plătește taxe locale. Nu umple pensiunile.

Turismul începe să producă bani când este administrat ca o industrie. Asta înseamnă brand, date, promovare, infrastructură, servicii și măsurare. Nu doar entuziasm local.

OMD-urile pot fi instrumentul corect. Dar numai dacă au oameni pregătiți, strategie și capacitatea de a lucra cu mediul privat. Altfel, rămân încă o structură cu nume lung și efect scurt.

Finanțarea prin PNRR poate ajuta. Totuși, ea nu rezolvă singură problema. Digitalizarea destinațiilor trebuie să continue și după ce proiectul s-a închis.

Cine nu apare online pierde bani offline

Turismul românesc nu pierde turiști doar din cauza drumurilor, a prețurilor sau a serviciilor inegale. Pierde și din cauza absenței digitale. Uneori, turistul nici nu ajunge să compare oferta. Pur și simplu… nu o vede.

Cele 40,9 milioane lei pot ajuta 41 de destinații să devină mai vizibile. Dar cele 72 de proiecte respinse arată cealaltă parte a poveștii. Partea urâtă. Partea în care prea multe locuri încă nu au înțeles că promovarea digitală nu este decor. Pentru turist, online-ul este prima ușă. Pentru destinație, este prima vânzare. Dacă ușa nu există, nu mai contează cât de frumos este ce se află înăuntru.