De ce plătesc românii unele dintre cele mai mari facturi la energie din Europa. Aproape jumătate din cost vine din sistem

România dispune de resurse energetice pe care multe state europene și le-ar dori. Are producție hidro, energie nucleară stabilă, gaze naturale interne și capacități regenerabile în expansiune. Cu toate acestea, românii ajung să plătească unele dintre cele mai apăsătoare facturi la electricitate din Europa raportat la puterea de cumpărare. Paradoxul ridică o întrebare tot mai des întâlnită. Cum poate o țară care produce energie relativ ieftină să aibă facturi atât de ridicate?

Potrivit unei analize realizate de președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, și publicate de Digi24, explicația nu se află exclusiv în costul energiei produse, ci în structura întregului sistem energetic și în modul în care costurile ajung la consumatorul final.

Analiza arată că între 35% și 45% din factura finală de energie electrică nu reprezintă energia în sine. Costul este generat de alte componente ale sistemului. În această categorie intră transportul, distribuția, dezechilibrele din rețea, taxele și diferite costuri operaționale. Aceste elemente se adaugă succesiv și măresc factura finală plătită de consumatori. Cu alte cuvinte, energia produsă într-o centrală nu ajunge direct în priză. Ea trece printr-un lanț complex de infrastructură, administrare și servicii care generează costuri suplimentare.

Potrivit lui Dumitru Chisăliță, una dintre problemele importante este că România are costuri de distribuție și transport ridicate raportat la puterea de cumpărare a populației.

Consumul redus ridică prețul pe unitate

Analiza indică și o problemă mai puțin evidentă. România consumă mai puțină energie electrică pe cap de locuitor decât multe state vest-europene. Acest lucru produce un efect economic important. Costurile fixe ale rețelelor trebuie împărțite la un volum mai redus de energie consumată.

Mai există și o particularitate geografică. România are centre urbane mari, dar și numeroase zone rurale întinse, cu densitate redusă a populației. În aceste regiuni sunt necesari kilometri întregi de rețele electrice pentru un număr relativ mic de consumatori. Costul infrastructurii devine, astfel, mai mare pentru fiecare unitate de energie distribuită.

Un alt factor important este dezechilibrul dintre producție și consum în anumite intervale orare. În ultimii ani, România a fost nevoită să importe energie în perioadele de vârf, atunci când prețurile din piețele regionale sunt ridicate. Situația a fost vizibilă în mai multe perioade recente. România a importat energie la unele dintre cele mai ridicate prețuri din regiune, în timp ce state precum Franța sau Spania au avut costuri semnificativ mai reduse. Experții spun că această situație este influențată și de reducerea capacităților clasice de producție în ultimii ani.

Potrivit unor estimări prezentate anterior de oficiali din domeniu, aproximativ 7.000 MW din capacități de producție pe gaz și cărbune au fost scoși din funcțiune în ultimii 15 ani.

Puterea de cumpărare schimbă clasamentul european

În cifre nominale, România nu apare întotdeauna printre țările cu cel mai ridicat preț la electricitate. Dar situația se schimbă atunci când costurile sunt raportate la veniturile populației și la puterea de cumpărare. Analiza arată că prețul final al energiei electrice din România poate fi cu aproximativ 15% peste media europeană atunci când este ajustat în funcție de puterea de cumpărare, chiar dacă în valori nominale apare mai redus.

Date recente publicate de Eurostat indică și o creștere puternică a costurilor pentru consumatorii români. România a înregistrat una dintre cele mai mari majorări ale prețului energiei electrice din Uniunea Europeană. Costul energiei nu afectează doar gospodăriile. El influențează competitivitatea industriei și nivelul general al prețurilor din economie. Facturi mai mari la energie înseamnă costuri mai ridicate pentru companii, transport și producție. Aceste costuri ajung ulterior în prețurile bunurilor și serviciilor. Paradoxul energetic al României nu este, astfel, doar o problemă de producție. Este și o problemă de infrastructură, investiții, organizare a pieței și putere de cumpărare.