Pentru Europa, mesajul este mai important decât Spania. Dacă Washingtonul va lega comerțul de loialitatea militară în conflictele externe ale SUA, relația transatlantică intră într-o etapă imprevizibilă. Companiile nu mai trebuie să urmărească doar tarife, cursuri și cerere, ci și conflicte politice din interiorul NATO.
Pe undeva, nu ar trebuie ca informația să stârnească mari îngrijorări. Nu este prima dată când Trump vine cu o asemenea declarație. În luna martie, a făcut exact aceeași amenințare, tot la adresa Spaniei. Însă, după ce a anunțat întreruperea relațiilor comerciale, nu s-a întâmplat nimic.Schimburile dintre cele două țări au continuat normal.
Trump pune presiune pe Madrid
Filmul evenimentelor începe la summitul NATO de la Ankara, unde Trump a spus că i-a cerut secretarului Trezoreriei, Scott Bessent, să oprească schimburile comerciale cu Spania. El a numit Madridul un partener „groaznic” din cadrul NATO. Apoi, a reluat acuzația că Spania nu plătește suficient pentru propria apărare.
Ținta conflictului este angajamentul de apărare. Trump cere ca statele NATO să ajungă la 5% din PIB pentru cheltuieli militare și cheltuieli conexe. Spania susține însă că poate îndeplini obiectivele operaționale ale alianței cu un nivel mult mai mic.
Madridul argumentează că a ajuns deja la 2% din PIB pentru apărare și că, potrivit propriilor calcule și proiecțiilor tehnice, un nivel de 2,1% ar fi suficient pentru a-și respecta obligațiile în NATO. Guvernul spaniol mai arată că țara se află pe locul șapte între cele 32 de state membre ale alianței, dacă sunt luate în calcul anumite criterii operaționale.
Comerțul, arma politică preferată a lui Trump
Amenințarea cu oprirea comerțului ridică o problemă juridică și economică imediată. Spania nu negociază singură politica comercială externă, deoarece comerțul este competență a Uniunii Europene.
Asta înseamnă că o sancțiune comercială împotriva Spaniei ar atinge, inevitabil, cadrul comercial UE-SUA. Washingtonul poate încerca măsuri punctuale, tarife sau restricții, dar nu poate trata simplu Spania ca pe o economie izolată de piața unică europeană.
Pentru companii, însă, nuanța juridică nu elimină riscul. O amenințare de acest tip poate afecta contracte, investiții, turism, exporturi agroalimentare, componente auto, produse chimice și servicii. Incertitudinea este deja un cost.
Problema cu Spania nu este nouă
Tensiunile dintre Washington și Madrid nu vin doar din bugetul apărării. Spania a refuzat anterior folosirea bazelor de la Rota și Morón pentru campania americană de bombardamente împotriva Iranului. Această decizie a iritat administrația Trump și a transformat Spania într-un exemplu negativ pentru Casa Albă.
Pentru Spania, conflictul este un test politic intern și extern. Guvernul lui Pedro Sánchez trebuie să arate că nu cedează presiunii americane, dar nici nu provoacă o ruptură economică majoră cu SUA.
Pentru Trump, amenințarea servește unei logici cunoscute: aliații trebuie să plătească mai mult, iar cei care refuză pot fi pedepsiți comercial. Problema acestei logici este că NATO nu funcționează ca o simplă factură de plată către SUA, iar UE funcționează ca o piață unică.
