Achizițiile de vouchere de vacanță au scăzut cu peste 70%. Cine pierde banii retrași din turismul românesc

Datele Ministerului Finanțelor, centralizate de ANAT, arată două evoluții. Achizițiile de vouchere au coborât la 491,07 milioane de lei. În schimb, decontările către unitățile turistice au însumat 560,48 milioane de lei, cu 61,9% mai puțin decât în 2024.

Diferența este importantă. Primul indicator arată câte vouchere intră în circuit, iar al doilea, câți bani ajung efectiv la firme. Al doilea indicator măsoară mai bine presiunea asupra turismului. Nu orice leu lipsă înseamnă însă o pierdere definitivă: unii turiști au plătit singuri, alții au renunțat.

Decontările au scăzut cu peste 910 milioane de lei față de 2024

În perioada ianuarie-septembrie 2024, operatorii turistici au încasat din decontarea voucherelor 1,471 miliarde de lei. Un an mai târziu, suma a coborât la 1,090 miliarde. În 2026 au mai rămas 560,48 milioane de lei. Diferența depășește 910 milioane de lei față de 2024 și 529 de milioane față de 2025.

Adrian Voican, vicepreședinte ANAT, vede în această evoluție o problemă care depășește rezervările. „Miza este mai largă: veniturile din taxe și impozite, menținerea locurilor de muncă, continuarea investițiilor și viabilitatea afacerilor din HoReCa.”

Vara, decontările s-au apropiat de cele din anul precedent. În septembrie, însă, suma a coborât la 41,93 milioane de lei, cu 43,88% sub nivelul din 2025. Pentru unitățile dependente de extrasezon, efectul este deosebit de dur.

Hotelul pierde camera, dar localitatea pierde mai multe încasări

O cameră rămasă goală înseamnă mai puțini bani din cazare. Dar turistul ar fi putut cumpăra și masa la restaurant, produse locale, bilete la obiective sau tratamente. Astfel, voucherul poate susține și alte afaceri din localitate.

Să presupunem că o pensiune pierde 100 de nopți de cazare, la un tarif mediu ipotetic de 300 de lei. Încasarea nerealizată ar fi de 30.000 de lei. Dacă aceiași turiști ar fi cheltuit câte 100 de lei pe zi la restaurante și alte servicii, localitatea ar fi pierdut încă 10.000 de lei în vânzări potențiale. Exemplul nu estimează pierderile naționale.

Costurile unei pensiuni nu se reduc în aceeași proporție cu numărul de camere ocupate. Întreținerea și salariile rămân de plătit. Cu mai puțini clienți, investițiile pot fi amânate.

Voican atrăgea atenția asupra direcției încă din vară. „Deci scăderea în continuare a valorii voucherelor acordate reprezintă un adevărat semnal de alarmă.” El invocă și restrângerea beneficiarilor și deciziile instituțiilor publice.

Stațiunile balneare sunt expuse dincolo de sezonul de vară

Pentru litoral, vârful de sezon poate aduce turiști și fără vouchere. La Băile Felix, Sovata sau Băile Herculane, modelul de afaceri este diferit. Aici, hotelurile vând și tratamente, piscine sau recuperare, inclusiv în extrasezon.

Adrian Voican remarca și scurtarea concediilor. „România stă destul de prost la capitolul turism.” El vorbește despre concedii mai scurte și plecări amânate.

Pentru hotelurile balneare, un grad redus de ocupare este deosebit de costisitor. Piscinele încălzite și personalul specializat costă aproape la fel, chiar dacă sosesc mai puțini turiști.

Ministrul Economiei și Turismului, Daniel Zamfir, consideră că programul trebuie consolidat. El cere majorarea voucherelor și susține că banii cheltuiți de turiști ajung și în alte sectoare.

Ministrul cere majorări, dar valoarea actuală trebuie clarificată

Zamfir a spus că a discutat cu premierul și ministrul Finanțelor despre majorarea voucherelor. „Am spus-o din prima zi și premierului și Ministrul de Finanțe.” El a afirmat că reducerea sprijinului a reprezentat o lovitură pentru HoReCa și că o parte a beneficiarilor nu și-a mai folosit voucherele.

Ministrul a vorbit despre un cuantum de 700 de lei brut. Legislația aplicabilă în 2026 prevede însă 800 de lei anual pentru angajații eligibili din instituțiile publice, înainte de taxare. Afirmația sa nu corespunde valorii stabilite prin lege.

În plus, Zamfir a prezentat turismul balnear ca pe o prioritate pentru investiții. „Este o prioritate pentru mine să introducem vouchere de vacanţă şi nu numai”, a spus ministrul. Deocamdată, o majorare substanțială este o intenție, nu o măsură deja aprobată.

Pentru industrie contează și predictibilitatea. Un hotel poate planifica modernizarea pe câțiva ani, dar nu poate estima ușor cererea dacă valoarea și condițiile voucherelor se schimbă des. Afacerea mică are nevoie de previzibilitate înainte de a contracta credite.

Studiul ASE estimează peste un milion de înnoptări sub potențial

O analiză realizată de Academia de Studii Economice a comparat evoluția turismului cu un scenariu în care regulile voucherelor ar fi rămas neschimbate după 2024. Pentru ianuarie 2025–august 2026, rezultă circa 951.600 de sosiri și 1,04 milioane de înnoptări sub potențial.

Aceste valori nu reprezintă un recensământ al turiștilor pierduți exclusiv din cauza voucherelor. Sunt diferențe față de un scenariu statistic, influențat și de prețuri, venituri sau atractivitatea destinațiilor.

Cristian Păun, profesor de economie și unul dintre autorii analizei, insistă asupra rostului inițial al acestor beneficii. „Scopul acestor tichete nu este unul fiscal. Adică până la urmă noi uităm de ce există aceste instrumente.” În opinia sa, impozitarea excesivă le poate reduce eficiența ca măsură de politică publică.

Contribuția economică estimată a voucherelor a coborât de la 0,103% din PIB în 2024 la 0,036% în 2025. Modelul ASE indică și o reducere a numărului locurilor de muncă echivalente susținute prin cheltuielile generate de program. Aceste echivalente statistice nu înseamnă concedieri efective.

Economiile statului nu spun singure dacă reducerea a meritat

Guvernul poate diminua cheltuielile directe prin reducerea beneficiilor plătite din buget. Dar valoarea voucherelor achiziționate de toți angajatorii nu este egală cu economia făcută de stat. Unele vouchere provin de la companii, iar decontările includ și solduri mai vechi.

O evaluare completă ar trebui să pună față în față economiile bugetare și taxele generate de activitatea turistică. Trebuie incluse și cheltuielile suplimentare ale turiștilor. În lipsa unei asemenea comparații, nici afirmația că statul a câștigat, nici cea că a pierdut automat 910 milioane de lei nu poate fi demonstrată.

Cristian Păun propune ca valoarea sprijinului să fie raportată la costul unui sejur și la posibilitatea familiilor de a contribui cu bani proprii. „Haideți să cădem de acord că ele ar trebui impozitate doar o dată.” Contează, așadar, cât din beneficiu rămâne utilizabil.

Pentru hoteluri, pensiuni și stațiuni, problema imediată este mai simplă: banii decontați prin vouchere au ajuns la mai puțin de două cincimi din nivelul din 2024. Fără clienți noi sau alte surse de cerere, o parte dintre costurile fixe rămân de acoperit din încasări tot mai mici. Iar când un turist nu mai vine, pierderea nu se oprește la recepția hotelului.