Un acord global pentru semiconductori ar putea relansa Organizația Mondială a Comerțului. Planul propus de doi cercetători

Noile reguli ar urma să limiteze conflictele provocate de subvenții, restricții la export și invocarea securității naționale. Propunerea aparține cercetătorilor Petros C. Mavroidis și Mario R. Palacios. Aceștia consideră că un acord sectorial pentru semiconductori ar putea contribui atât la protejarea lanțurilor internaționale de aprovizionare, cât și la relansarea funcției de negociere a OMC.

Organizația se confruntă de mai mulți ani cu dificultăți în adoptarea unor reguli comerciale noi. Cei 166 de membri au interese economice foarte diferite. Iar deciziile luate prin consens sunt tot mai greu de obținut. În același timp, rivalitatea dintre Statele Unite și China a transformat semiconductorii într-un element central al securității economice și militare.

Autorii susțin că sectorul ar putea oferi un punct de plecare pentru un nou tip de cooperare. Semiconductorii sunt esențiali pentru industria auto, telecomunicații, inteligență artificială, centre de date, echipamente medicale și sisteme de apărare. În același timp, producția lor depinde de un lanț global extrem de specializat. Și nicio țară nu îl controlează în întregime.

Unele economii sunt puternice în proiectarea cipurilor, altele produc echipamentele necesare fabricării lor. Iar o parte importantă a producției efective este concentrată în Asia. Materiile prime, programele informatice, utilajele și serviciile tehnice provin, la rândul lor, din mai multe țări.

Această interdependență face dificilă obținerea unei autonomii complete. Încercarea fiecărui stat de a construi singur întregul lanț de producție ar fi foarte costisitoare și ar putea genera capacități redundante, prețuri mai mari și noi dezechilibre comerciale.

Subvențiile au devenit principala armă a statelor

După deficitul mondial de cipuri din perioada pandemiei, marile economii au lansat programe ample de sprijinire a producției interne. Statele Unite, Uniunea Europeană, China, Japonia și Coreea de Sud au acordat subvenții și facilități fiscale pentru construirea unor noi fabrici. Aceste investiții urmăresc reducerea dependenței de furnizorii externi, dar pot distorsiona concurența. Companiile primesc ajutoare diferite în funcție de țara în care investesc. Iar guvernele pot condiționa sprijinul de utilizarea materiilor prime sau a echipamentelor produse local.

Actualul Acord al OMC împarte ajutoarele în două categorii. Unele subvenții sunt interzise. Altele pot fi contestate dacă produc efecte negative. Autorii studiului consideră însă că aceste reguli nu mai sunt suficiente. În industria semiconductorilor, sprijinul public este justificat tot mai des prin motive de securitate națională.

Un acord sectorial ar putea stabili criterii mai clare privind subvențiile permise. Statele ar trebui să publice informații complete despre valoarea ajutoarelor, beneficiari și condițiile impuse. Mai multă transparență ar permite identificarea sprijinului care urmărește creșterea rezilienței. De asemenea, a măsurilor care transferă pur și simplu producția dintr-o țară în alta.

Reguli pentru restricțiile la export

O altă problemă este reprezentată de controalele asupra exporturilor. Statele Unite au limitat accesul Chinei la cipuri avansate și la echipamentele necesare fabricării acestora, invocând riscurile militare și de securitate. Beijingul a răspuns prin restricționarea exporturilor unor minerale și materiale esențiale pentru industriile tehnologice. OMC nu dispune în prezent de un acord complet privind licențele și controalele la export aplicate semiconductorilor. În plus, excepția referitoare la securitatea națională le oferă statelor un spațiu larg de acțiune.

Mavroidis și Palacios susțin că un viitor acord ar trebui să recunoască dreptul guvernelor de a proteja tehnologii cu utilizare militară. În același timp, restricțiile ar trebui să fie clar definite, proporționale și limitate la produsele care generează riscuri reale.

În lipsa unor limite, aproape orice cip sau echipament ar putea fi încadrat în categoria produselor cu dublă utilizare, civilă și militară. Securitatea națională ar deveni astfel o justificare generală pentru măsuri protecționiste.

Acordul ar reuni principalii actori ai industriei

Propunerea nu presupune obținerea imediată a consensului tuturor membrilor OMC. Negocierile ar putea începe între economiile care concentrează cea mai mare parte a producției și comerțului cu semiconductori. Printre participanții importanți s-ar număra Statele Unite, Uniunea Europeană, China, Japonia, Coreea de Sud și Taiwanul, care participă la OMC sub denumirea de Taipeiul Chinez. Acordul ar trebui să rămână deschis și altor membri interesați.

Autorii promovează o liberalizare comercială nediscriminatorie. Avantajele convenite de participanți ar putea fi extinse pe baza principiului „națiunii celei mai favorizate”, una dintre regulile centrale ale OMC. În acest fel, acordul nu ar crea un bloc comercial închis și nu ar obliga țările să aleagă între Statele Unite și China.

Modelul ar putea fi apropiat de Acordul privind tehnologia informației, prin care un grup de membri OMC a eliminat taxele vamale pentru numeroase produse tehnologice. Noul acord ar trebui însă să meargă dincolo de tarife și să trateze probleme precum subvențiile, restricțiile la export, investițiile și securitatea economică.

Un test pentru supraviețuirea OMC

Studiul avertizează că folosirea comerțului ca instrument de presiune geopolitică afectează regulile OMC. Dacă fiecare mare economie introduce unilateral subvenții, tarife și restricții la export, lanțurile globale de aprovizionare se pot fragmenta în blocuri rivale.

Un acord pentru semiconductori nu ar elimina rivalitatea tehnologică dintre Washington și Beijing. Ar putea însă stabili limite comune și un sistem prin care măsurile adoptate în numele securității să fie explicate și discutate.

Potrivit autorilor, importanța propunerii depășește industria cipurilor. Dacă membrii OMC ar reuși să negocieze reguli într-un sector atât de sensibil, modelul ar putea fi folosit ulterior în alte domenii strategice, precum materiile prime critice, bateriile, inteligența artificială sau tehnologiile verzi. Astfel, acordul pentru semiconductori ar funcționa și ca un test pentru capacitatea OMC de a se adapta unei economii în care comerțul, politica industrială și securitatea națională sunt tot mai greu de separat, conform bruegel.com.