Amenda de 3,73 miliarde de lei reaprinde războiul ROBOR. Pot debitorii să-și ia banii înapoi de la bănci?

Autoritatea de concurență spune că băncile participante la fixing și-au coordonat comportamentul prin schimburi de informații confidențiale și strategice privind nivelul ROBOR. Băncile resping acuzațiile și pot contesta decizia în instanță. Diferența dintre sancțiunea administrativă și despăgubirea civilă este esențială.

ROBOR a fost reper pentru creditele în lei cu dobândă variabilă, iar unele contracte acordate înainte de 2019 sunt încă legate de el. Chiar și câteva zecimi de punct procentual, aplicate multor rate, pot însemna sume importante.

Amenda nu înseamnă automat recalcularea ratelor

Iancu Guda separă ceea ce a sancționat Consiliul Concurenței de ceea ce s-a întâmplat în contractele clienților. „Ratele creditelor au fost calculate corect, exact după formula din contract: ROBOR plus marja fixă a băncii. Marja este stabilită la semnarea contractului și nu se modifică, iar ROBOR este indicele public folosit la data actualizării dobânzii. Decizia Consiliului Concurenței nu spune că băncile au aplicat greșit această formulă și nici că ratele tuturor românilor care au credite legate de ROBOR au fost calculate incorect.”

Problema este dacă indicele folosit putea fi diferit în lipsa comportamentului sancționat. Guda insistă că sancțiunea nu stabilește un ROBOR alternativ. „Consiliul Concurenței nu spune că ROBOR trebuie să fie 5%, 5,5% sau orice alt nivel fix considerat «corect». Spune că practicile băncilor de a schimba informații au determinat influențarea ROBOR în sus. Dar Consiliul Concurenței nu stabilește nivelul fix.”

Cel mai greu lucru va fi calcularea prejudiciului

Pentru un debitor, întrebarea decisivă ar fi cât ar fi fost ROBOR fără conduita sancționată. Fără o valoare de comparație, nu poate fi calculată diferența dintre rata plătită și rata care ar fi fost datorată.

Adrian Codîrlașu, președintele CFA România, explică de ce indicele nu poate fi desprins de restul economiei. „ROBOR-ul a scăzut pe fondul lichidității din piață și al unei inflații reduse. Însă șocul pe inflație nu are cum să nu se transfere și în dobânzi. În contextul inflației ridicate, ratele de dobândă vor continua să crească.”

Lichiditatea, inflația, politica monetară, riscul și anticipațiile influențează toate prețul banilor. Prejudiciul ar necesita deci o analiză economică, nu doar o scădere aritmetică din indice.

Codîrlașu descrie aceeași legătură din perspectiva randamentului. „În general, o rată de dobândă trebuie să conțină și rata anticipată a inflației. Altfel sunt create dezechilibre economice. De asemenea, trebuie să avem în vedere că un credit pe care l-a luat cineva este în același timp activul altcuiva.”

Ce ar trebui să demonstreze un client

Legislația permite persoanei prejudiciate de încălcarea dreptului concurenței să ceară despăgubiri. Dar sancțiunea aplicată unei companii și prejudiciul individual sunt două planuri diferite.

Guda formulează direct această separație. „Nu, simplul fapt că a fost aplicată o amendă nu înseamnă automat că fiecare client care are credit legat de ROBOR are dreptul să își recupereze o parte din rate. Până la o hotărâre definitivă, nu există o obligație generală pentru bănci de a recalcula creditele sau de a restitui bani. Chiar și în ipoteza în care decizia va rămâne definitivă, fiecare persoană care solicită despăgubiri ar trebui să demonstreze existența unui prejudiciu și legătura dintre acel prejudiciu și concluzia reținută de autorități.”

Contractul trebuie să fi fost legat de ROBOR în perioada relevantă. Apoi trebuie demonstrat că influențarea indicelui s-a transmis ratei clientului și trebuie calculată diferența concretă.

O decizie definitivă ar ușura o parte din probă. Legislația românească prevede că o încălcare constatată definitiv de Consiliul Concurenței este stabilită pentru instanța care judecă despăgubirile. Rămân însă de demonstrat prejudiciul individual și valoarea sa.

ROBOR nu este un număr care poate fi rescris din pix

Disputa creează impresia că există un nivel „adevărat” al ROBOR, care poate fi pus retroactiv în toate contractele. În realitate, indicele reflectă condițiile pieței interbancare și costul banilor.

Codîrlașu arată cât de repede se pot schimba aceste condiții. „A început războiul din Ucraina și prețul gazului metan în Europa a explodat, de peste zece ori. Șocul de gaz s-a transformat într-un șoc pe electricitate, iar petrolul a ajuns la 120 de dolari barilul. Am avut simultan un șoc pe toate cele trei componente principale de energie dintr-o economie.”

Efectul s-a transmis în anticipații și dobânzi. „Automat, anticipațiile inflaționiste au explodat. Și n-aveau cum să nu impacteze dobânzile”, spune Codîrlașu. Într-un proces trebuie deci separat efectul conduitei anticoncurențiale de mișcările normale ale pieței.

Guda respinge ideea unui nivel stabilit politic. „Nu pot determina politicienii arbitrar și populist, din pix, care ar trebui să fie dobânda la care se împrumută băncile între ele. Dobânda depinde de mulți alți factori: riscul de contrapartidă, nivelul lichidității din piață, inflație, curba de randament pentru obligațiunile statului. Pur și simplu nu funcționează așa.”

Decizia definitivă ar schimba jocul, dar nu ar scrie cecurile

Consiliul Concurenței spune că decizia sa nu cuantifică prejudiciile clienților. Bogdan Chirițoiu a vorbit despre fluctuații de fracțiuni de procent și despre posibilitatea unor acțiuni civile, nu despre restituiri automate.

Băncile au dreptul să conteste sancțiunile. Guda se așteaptă la o confruntare juridică lungă. „Băncile resping aceste acuzații și contestă în instanță, iar procesul va dura probabil 4-5 ani. Eu am citit dosarul public și argumentele Consiliului Concurenței și mă aștept ca decizia să fie anulată, iar băncile să câștige în instanță.”

Aceasta este evaluarea lui Guda, nu rezultatul procesului. Promisiunea că toți debitorii își vor primi banii înapoi merge mai departe decât permite situația juridică actuală.

De la „pot cere” până la „voi primi” este un drum lung

Dreptul concurenței permite despăgubirea celui care dovedește prejudiciul. Dar nu transformă amenda de 3,73 miliarde de lei într-un fond împărțit clienților. Amenzile merg la bugetul statului, nu la debitori.

Guda rezumă diferența. „Amenda aplicată băncilor și eventualul drept la despăgubiri sunt două aspecte juridice diferite. În spațiul public se creează adesea impresia că «amenda administrativă egal banii se întorc automat la clienți». Nu este așa.”

Pentru client, cazul nu pornește de la „cât primesc?”, ci de la „pot demonstra că am plătit mai mult din cauza conduitei sancționate?”. Dacă răspunsul poate fi probat economic și juridic, există o discuție despre despăgubiri. Dacă nu, amenda rămâne o sancțiune pentru încălcarea regulilor de concurență, nu o recalculare colectivă a ratelor.