ANAF vrea o colectare mai bună, mai puține ghișee și mai multă digitalizare. Gabriel Biriș: „Va fi o debaronizare a administrației fiscale”

Reorganizarea ANAF este mai mult decât o simplă schimbare de organigramă sau o reducere a numărului de sedii din teritoriu. Din perspectiva statului, miza este mult mai mare: creșterea colectării și reducerea evaziunii fiscale. Nu în ultimul rând, se vizează transformarea Fiscului într-o instituție capabilă să funcționeze cu instrumente moderne. Astfel, logica ghișeului local, păstrat indiferent de costuri și eficiență, va fi doar o amintire.

România are una dintre cele mai slabe performanțe din Uniunea Europeană în materie de colectare. Problema este vizibilă, cu precădere, la TVA. Potrivit Comisiei Europene, în 2023 țara noastră a avut un deficit de conformare la TVA de 30% din obligația totală estimată. Media europeană este de aproximativ 9,5%, iar România este pe ultimul loc între statele membre. Situația arată că visteria statului pierde o parte importantă din veniturile care ar trebui să intre la buget. Cauza? Nu doar legislația neclară, ci și capacitatea administrativă redusă în materie de prevenție, de control și de colectare.

În acest context, un „ANAF modern și eficient” nu înseamnă doar platforme online, prietenoase cu utilizatorul, sau mai puține ghișee. Înseamnă un Fisc care folosește datele pe care deja le colectează, identifică rapid zonele de risc și reduce raportările repetitive. Adică, inspectorii se axează pe zonele unde chiar există evaziune. Iar contribuabilul corect este tratat diferit de cel care fraudează în mod repetat.

Mai puține sedii locale, dar mai multe controale în zonele cu risc ridicat

Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor, prezintă reorganizarea ANAF ca pe o intervenție necesară. În ultimele decenii, administrația fiscală a rămas prinsă între costuri mari, servicii inegale și capacitate limitată de control. În mesajul său public, ministrul spune că ANAF nu mai putea rămâne „ineficientă la nesfârșit”. El descrie reforma drept un proces „ireversibil”, început împreună cu președintele instituției, Adrian Nica.

În locul unei prezențe birocratice răspândite în teritoriu, Nazare propune o administrație fiscală flexibilă, orientată spre „rezultate măsurabile”. Adică, Fiscul să fie capabil de a urmări firmele și rețelele care produc prejudicii reale bugetului public. În această logică, reforma agenției devine parte a unui plan mai larg, de consolidare fiscală la nivel național. Se urmărește nu doar o reducere de costuri administrative, ci și o reașezare a resurselor statului. Practic, o mutare a atenției către punctele unde evaziunea produce cele mai mari pierderi.

Aceasta este și cheia creșterii colectării: se renunță la controalele făcute la întâmplare, în care se prind „pești mici”. Se trece la un mecanism al controalelor mai bine țintite. Se avansează de la faza cu multe formulare, la date folosite inteligent. Astfel, nu mai este necesară prezența fizică peste tot. Iar Fiscul va fi capabil să acționeze rapid unde sunt riscuri de evaziune.

ANAF va schimba abordarea: totul va ajunge în online

Radu Puchiu, expert în digitalizarea serviciilor publice și fondator H.appyCities, consideră că Spațiul Privat Virtual (SPV) va deveni un canal esențial prin care contribuabilii vor interacționa cu Fiscul. „SPV va deveni principala poartă de interacțiune a contribuabililor cu statul, în materie de fiscalitate. În această logică, e normal să existe o reducere a birourilor. Din câte înțeleg, există o analiză riguroasă privind serviciile care sunt livrate acolo, gradul de încărcare și rolul pe care ANAF îl are mai degrabă pe partea de control, decât pe activitatea de birou”, explică Puchiu.

Astfel, abordarea Fiscului ar trebui să devină una unitară, la nivel național. Într-un sistem cu adevărat digital, accesul la servicii fiscale nu mai depinde de existența unui sediu ANAF într-un anumit oraș sau într-o anumită comună. În opinia lui Puchiu, reorganizarea nu trebuie privită ca un proces izolat, ci ca parte a unei direcții mai vechi de modernizare a Fiscului. Planuri de digitalizare a ANAF există de mulți ani, dar abia acum sunt măsuri asumate prin PNRR. „Cred că proiectul ministrului este aliniat cu acea linie de îmbunătățire a serviciilor ANAF”, spune expertul.

Pentru ca reforma să producă efecte la nivel național, digitalizarea nu poate rămâne fragmentată între instituții, agenții sau structuri locale. „Autoritățile ar trebui să se axeze pe centralizarea serviciilor. Să nu mai existe sisteme IT descentralizate, la nivel local sau la nivel de agenție. Totul ar trebui să fie centralizat și accesibil de oriunde, la nivel național”, afirmă Puchiu.

Competiția regională a regimurilor fiscale

Robert Șova, vicepreședinte al Corpului Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati din Romania (CECCAR), vede digitalizarea ANAF ca pe un pas necesar. Dar avertizează că simpla mutare a documentelor din hârtie în format electronic nu este suficientă. „S-a realizat o digitalizare și este de bun augur. Dar sistemele nu sunt încă la maturitatea necesară pentru a evita sincopele care apar în perioadele de vârf, când sunt suprasolicitate”, afirmă Șova.

Problema este că firmele ajung să raporteze aceleași date de mai multe ori, în forme diferite, mai semnalează Șova. Acest lucru crește costurile și riscul unor necorelări care pot genera suspiciuni. Chiar și atunci când nu există o problemă reală de conformare. „Este important ca procesele să se axeze pe avantajele aduse de tehnologie: reducerea obligațiilor de raportare și eliminarea raportărilor repetitive”, spune reprezentantul CECCAR. Altfel, avertizează el, că statul riscă „să înlocuiască dosarul cu șină cu un fel de dosar electronic cu șină”.

Aici se vede diferența dintre digitalizarea de fațadă și reforma reală. Pentru a crește colectarea, ANAF nu trebuie doar să primească documente online. Ci și să poată corela automat datele din e-Factura, SAF-T, diferite declarații și alte sisteme. Un Fisc modern poate vedea rapid unde apar discrepanțe, unde există lanțuri artificiale de facturare și unde comportamentul fiscal al unei firme nu se potrivește cu realitatea economică.

Prevenția și predictibilitatea, mize pentru competitivitatea României

O altă miză a reformei este schimbarea relației dintre ANAF și contribuabil. „Relația cu contribuabilul trebuie să fie orientată spre prevenție. Acum este o relație contondentă. Există un sistem de amenzi, unele disproporționate din punctul de vedere al CECCAR. Dar trebuie găsită o soluție optimă, care să nu introducă sarcini administrative sau repercusiuni prea mari”, explică Șova.

Statul trebuie să îi sancționeze pe cei care acționează incorect, dar fără să lovească în contribuabilii de bună-credință, care greșesc din cauza legislației confuze sau schimbătoare. „Pe lângă cei care trebuie identificați și sancționați, ajung să existe și victime colaterale. Sistemul trebuie reanalizat și recalibrat, pentru a deveni o relație de parteneriat”, afirmă Șova.

Această schimbare este importantă și pentru competitivitatea economiei românești. Într-o lume în care afacerile se pot muta mai ușor dintr-o țară în alta, relația investitorilor cu administrația fiscală devine un criteriu de decizie. „Suntem în competiție cu alte jurisdicții fiscale, care devin mai competitive nu doar prin taxare, ci și prin modul de relaționare cu contribuabilii. Există riscul ca businessurile să se mute”, avertizează reprezentantul CECCAR.

Astfel, fiscalitatea devine un element important în materie de atragere a investițiilor. În funcție de modul în care se derulează, poate fi un avantaj al României sau un dezavantaj care îndepărtează investitorii. Mai exact, unele companii pot prefera jurisdicții cu taxe comparabile sau chiar mai mari, dar cu reguli mai stabile, proceduri mai clare și – în definitiv – costuri de conformare mai mici.

Șova atrage atenția și asupra impredictibilității legislative. Modificările frecvente, adoptate fără consultare reală, creează dificultăți de aplicare și pot duce la greșeli involuntare. „Nu toată lumea poate asimila acest val de modificări legislative. Poți ajunge să fii sancționat nu pentru că nu ai vrea să te conformezi, ci pentru că nu ai reușit să asimilezi un flux de modificări”, spune el. În aceeași logică, „sarcina fiscală nu înseamnă doar nivelul de taxare”, ci și costurile de conformare, care pot face povara resimțită de firme mult mai mare decât apare în legislație.

Reducere de costuri și „debaronizarea” Fiscului

Consultantul fiscal Gabriel Biriș privește reorganizarea ANAF ca pe o măsură de eficientizare a costurilor, dar și ca pe o schimbare de putere în interiorul administrației fiscale. „Desființează niște administrații din comune și orașe care aveau atribuții puține. Astfel, se vor reduce costurile cu sediile și se va realoca personalul respectiv pentru alte activități, mai eficiente”, explică Biriș.

În opinia sa, multe dintre aceste administrații locale nu funcționau ca veritabile centre de sprijin pentru contribuabili. „Nu făceau asistență contribuabilului. Se ocupau mai mult de executări silite și de rambursări. Practic, executau silit pe cine aveau voie. Cam atât, din păcate”, spune Biriș.

El consideră că această reformă „este, în fapt, o debaronizare a administrației fiscale”. Impactul național ar fi, astfel, dublu: scăderea costurilor de funcționare și o mai bună direcționare a personalului către colectare și combaterea evaziunii. Prin uniformizarea adusă de serviciile digitale, preferințele de pe plan local vor dispărea, preconizează consultantul.

Controale pe risc și evaluări interne mai dure

Adrian Nica, președintele ANAF, descrie reforma instituției ca pe o schimbare de mecanism, nu doar de organizare. Fiscul ar renunța astfel la controalele extinse, consumatoare de resurse și ar trece la verificări bazate pe analize temeinice. „Finalizarea procesului de digitalizare” va ajuta instituția să cunoască mai bine contribuabilii, a spus Nica. Iar controalele vor fi orientate către domeniile și firmele cu risc fiscal ridicat.

Noua abordare presupune controale pe domenii de activitate, cu criterii anunțate public înaintea inspecțiilor. Ideea declarată este ca firmele să aibă timp să se conformeze voluntar. Iar ANAF să nu mai consume resurse pe contribuabili care plătesc corect. „Ne interesează contribuabilii din josul listei”, a explicat Nica, referindu-se la firmele care au un comportament fiscal suspect.

Reforma atinge însă și interiorul ANAF. Nica a vorbit despre un sistem de evaluare a personalului de control învechit, în care calificativele maxime au devenit regula, nu excepția. Evaluarea actuală „nu are legătură cu realitatea”, se plânge șeful ANAF. El vrea alte metode de măsurare a eficienței controalelor și a calității actelor întocmite. De asemenea, noul sistem reformat va cere mai mulți angajați cu competențe de a lucra cu sisteme informatice mai complexe decât în prezent.

Reforma ANAF, testul dintre promisiune și execuție

Reorganizarea ANAF poate deveni una dintre cele mai importante reforme administrative ale ultimilor ani, dacă va reuși să integreze toate piesele anunțate de oficialități: digitalizare reală, servicii centralizate, controale bazate pe risc, prevenție și o utilizare mai eficientă a personalului. La nivel național, miza nu este doar dispariția unor sedii din teritoriu, ci capacitatea statului de a colecta mai bine, într-o țară care are nevoie de venituri bugetare mai stabile și de o reducere reală a evaziunii.

Pentru ca obiectivul unui „ANAF modern și eficient” să nu rămână doar o formulă politică, reforma trebuie să producă rezultate concrete. Dacă digitalizarea va însemna doar mutarea birocrației din ghișeu în online, reforma riscă să păstreze aceleași probleme într-o formă nouă. Pentru stat, adevăratul câștig ar trebui să fie o administrație fiscală mai inteligentă, nu doar mai restrânsă.