Apocalipsa locurilor de muncă adusă de AI se amână. Scenariile catastrofice sunt amplificate de companii, dar riscurile rămân reale

La momentul actual, există trei versiuni principale ale „Apocalipsei inteligenței artificiale (AI)” și mai mult variațiuni pe aceste teme.

Prima perspectivă este de dată recentă și cea mai terifiantă – cea a extincției umanității, ucise de roiuri de mașinării autonome ghidate de AI. A doua este cea a unui sector ale cărui așteptări imposibile umflă bula financiară până la niveluri față de care Marea Recesiune pare o glumă. Cea de a treia prevede sfârșitul muncii „tradiționale”, reconversia brutală și, în cel mai rău scenariu, dispariția a milioane de locuri de muncă. Este o evoluție care poate împinge economia globală pe drumul unei depresiuni de durată, niveluri uriașe de inegalitate și către un amestec de tehnofatalism, resentiment și furie.

Toate cele trei scenarii catastrofice au susținătorii lor, produc titluri de impact și articole pline de cuvinte pompoase. Însă adesea împiedică înțelegerea a ceea ce se întâmplă cu adevărat: faptul că aceste viziuni sunt părtinitoare și motivate de interese. Cea mai mare parte a acestor temeri este inoculată chiar de către companii sau de guvernanții care le protejează, gândindu-se la puterea lor și la contul de profit și pierdere, potrivit unei ample analize publicate de El Pais.

Spaima este legitimă și, până la un punct, logică

Sociologul și fostul ministru spaniol al Educației Manuel Castells subliniază că teama de AI „este legitimă și, până la un punct, logică, pentru că riscurile există”. Dar adaugă că este „suspect” faptul că tocmai companiile din sector sunt cele „care seamănă aceste temeri în dosarele pe care le depun pentru listările la bursă. A băga spaima în oameni este una dintre modalitățile de a face bani cu nemiluita”.

Potrivit acestuia, este și mai suspect faptul că China, care reproduce în șase luni inovațiile de frontieră, nu pare să aibă nici cea mai mică teamă de acest presupus armaghedon declanșat de o AI scăpată de sub control”.

De cealaltă parte a Atlanticului, Wall Street nuanțează și teza crizei financiare, al doilea risc catastrofal: „Nu există nicio bulă”, susțin specialiștii în domeniul piețelor de capital.

Potrivit verdictului de peste ocean, companiile investesc sume exorbitante și, la un moment dat, bula va apărea, așa cum se întâmplă cu toate inovațiile disruptive. Dar, pentru moment, atât profiturile estimate, cât și veniturile lor reale sunt solide.

Conform sursei citate, piețele iau în calcul evaluări mai mici decât ar fi cazul, având în vedere posibilitatea ca unele dintre aceste companii să eșueze. Este posibil ca magnații AI să pună presiune în sus pe ratele dobânzilor la datorii, contribuind astfel la incubarea viitoarei crize. Ei acumulează munți de datorii pentru a dezvolta această tehnologie, inclusiv centrele de date care consumă cantități uriașe de apă și energie. Dar războaiele, inflația și intervenționismul băncilor centrale explică această supraîncălzire a ratelor mult mai mult decât inteligența artificială.

Scenarii cu milioane de concedieri

În demontarea acestor posibile scenarii, analiștii moderați consideră că este necesar să se introducă unele nuanțe și elemente condiționale.

De exemplu, la întrebarea: va elimina AI milioane de locuri de muncă, răspunsul scurt, într-un singur cuvânt, ar fi „Nu”. Într-o formulare mai nuanțată este: cel puțin pe termen scurt, nu. Totul depinde de viteza cu care AI se va generaliza și de modul în care vor acționa companiile și guvernele.

Cifrele privind ocuparea forței de muncă în OCDE se află la maxime istorice. Dar sondajele arată clar că există mai multă teamă decât în Marea Criză de acum aproape 20 de ani, care a nimicit milioane de locuri de muncă. FMI estimează că impactul AI se va face simțit în 60% dintre locurile de muncă din Occident.

De exemplu, în Spania ar putea lăsa în șomaj aproximativ două milioane de persoane într-un orizont de 10 ani. 59% din orele de muncă din Peninsula Iberică sunt automatizabile din punct de vedere tehnic, potrivit companiei de consultanță McKinsey.

Anthropic susține că în Occident șomajul ar putea urca la cote de 10%, chiar 20%, până în 2030. Bill Gates, fondatorul Microsoft, afirmă că, într-o lume în care AI își îndeplinește promisiunile, oamenii nu ar mai fi necesari „pentru majoritatea sarcinilor”. Iar Sam Altman, de la OpenAI, dă asigurări că ar putea exista „o perturbare semnificativă pe piața muncii” pe măsură ce companiile se adaptează.

Formula care prinde contur este aceea că locurile de muncă „cu guler alb”, cele mai calificate, sunt cele mai amenințate. Aceasta reprezintă o noutate față de revoluțiile tehnologice anterioare. În plus, proaspeții absolvenți sunt cei care vor resimți cel mai mult fenomenul: poarta de intrare pe piața muncii se îngustează pentru tineri.

O profeție care se autoîndeplinește?

Moderații susțin că aceste noutăți ar trebui asezonate cu date, iar deocamdată nu există cifre care să susțină scenariile amintite.

AI a creat un milion de locuri de muncă în ultimul an și a eliminat aproximativ 200.000, potrivit statisticilor oficiale din SUA. Un studiu al Universității Stanford, care analizează sute de mii de oferte de muncă din 41 de țări, arată că firmele care utilizează cel mai mult AI și-au crescut efectivul de angajați cu 3,3%.

Probleme punctuale apar, mai ales în domeniul consultanței sau printre programatori, dar ele rămân deocamdată mai degrabă anecdotice decât categorice. Nici măcar pe piețele cele mai mature, cum este cea americană, nu există dovezi că această narațiune începe să îmbrace carisma rece a statisticilor.

Apocalipsa locurilor de muncă se amână, așadar, pentru moment. Este posibil ca mașinile să lase în cele din urmă milioane de oameni fără un salariu. Dar cel mai probabil acest lucru nu se va întâmpla acum.

Și totuși, narațiunea s-a înrădăcinat atât de puternic în psihicul societăților noastre, încât riscă să devină o profeție care se autoîndeplinește.

Schimbări calitative mai degrabă decât cantitative

Economiștii nu sunt tocmai optimiști, dar evită tonurile catastrofice. De exemplu, Simon Johnson, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, a dat asigurări pentru El Pais, că efectele se vor face simțite. Dar admite că, pentru moment, impactul este vizibil mai mult la nivel calitativ – reorganizarea sarcinilor –, decât cantitativ, concedieri. Iar consecințele vor depinde de politicile publice.

„Până la urmă, combinația dintre AI și robotizare va provoca pierderi de locuri de muncă. Dar viitorul este mai puțin sumbru decât pare dacă sectorul public și companiile se concentrează pe instruirea continuă a forței de muncă”, așa cum procedează deja unele țări nordice. „Nu este nimic inevitabil în privința AI, deși este adevărat că deciziile luate de sectorul tehnologic nu sunt tocmai încurajatoare”, a explicat Johnson.

Juliet Schor, de la Boston College, susține că vom asista la „scăderi ale orelor lucrate” și la „săptămâni de lucru de patru zile” mai degrabă decât concedieri. Iar un alt laureat al Premiului Nobel, Daron Acemoglu, vede pericole dincolo de sfera ocupării forței de muncă, în zona inegalității sociale. Potrivit acestuia, în tot Occidentul, profiturile companiilor au erodat treptat veniturile salariale, iar aceste cifre se vor înrăutăți, cu efecte grave asupra nemulțumirii claselor de mijloc și asupra sănătății șubrede a democrațiilor.

Istoria se repetă?

Istoria economică arată că apariția unei noi tehnologii nu a dăunat niciodată cererii generale de forță de muncă. Nu există apocalipse tehnologice. Dispar unele locuri de muncă, se creează altele și, mai presus de toate, se schimbă multe dintre sarcinile pe care le îndeplinesc lucrătorii. Aceștia sunt nevoiți să se adapteze, să se recalifice și să se instruiască pentru a se menține la suprafață într-un fel de „darwinism profesional”.

Este o evoluție validată de Revoluția Industrială, apariția automatizării, a informaticii și, mai recent, a ultimului val de noi tehnologii. Ocuparea totală a forței de muncă și economia au continuat să crească.

Dar istoria nu se repetă întotdeauna. Șapte din zece americani cred că AI va face mai dificilă ca oricând găsirea unui loc de muncă. Iar unul din trei se teme de concedieri de ordinul milioanelor.

Ce-i drept, cele mai avansate modele de AI evoluează cu o viteză amețitoare. Până și matematicienii sunt speriați. Totuși, în unele dintre profesiile pe care toată lumea le considera deja sortite dispariției – radiologi, programatori, asistenți juridici etc. – , există chiar mai mult de lucru decât înainte.

„Și, cu toate acestea, occidentalii strigă «lupul!». Chinezii nu, pentru că sunt optimiști cu privire la viitorul lor. Însă societățile europene și americane consideră că ne aflăm în fața unei reașezări gigantice a resurselor, care va declanșa convulsii politice”, rezumă Castells.

Reglementarea tranziției este necesară

Filosoful Daniel Innerarity anticipează o tranziție anevoioasă, similară revoluției tehnologice de la începutul acestui secol: „În anumite privințe mai radicală, în altele mai promițătoare, odată ce se vor automatiza sarcini cu valoare adăugată redusă, permițând realocarea resurselor către activități mai productive și mai creative. Elementul-cheie va fi reglementarea acestei tranziții pentru a nu lăsa oamenii în urmă. Nu este vorba despre frânarea tehnologiei, ci despre introducerea stimulentelor potrivite pentru a crește valoarea muncii și a evita o automatizare excesivă”, conchide Innerarity.

Andrés Monroy, profesor la Princeton, afirmă că prognozele au fost întotdeauna o îndeletnicire cu risc ridicat. Dar devin cu atât mai dificile în cazul unei tehnologii care avansează exponențial. „Trebuie să privim cu scepticism înclinațiile excesiv de pesimiste; alte valuri au eliminat liftierii și portarii, iar lumea a continuat să se învârtă. Totuși, este recomandat să luăm în serios ce urmează, pentru că va afecta toate profesiile, toate sectoarele, pe fiecare dintre noi. AI va crea și va distruge locuri de muncă, dar, mai presus de toate, va schimba piața muncii din temelii”, susține cercetătorul.

Monroy consideră că cel mai mare risc este că modelul economic al AI este excesiv de centralizat într-o mână de companii. „Dependența excesivă de un instrument pe care nu îl deținem este extrem de periculoasă. Marile corporații din SUA cer reglementare. Dar atenție: ceea ce vor în realitate este să sufoce sursele deschise (open-source), modelul ales de China, pentru a păstra întreaga plăcintă”, avertizează profesorul.

Societăți tot mai vulnerabile și mai inegale

Scenariile extreme au pătruns adânc în discursul public despre AI. Colapsul pieței muncii nu a sosit încă, dar experții sunt unanim de acord asupra obligației statului de a crea plase de siguranță.

Unii pledează pentru încetinirea ritmului schimbării: China, de exemplu, își îndeamnă companiile să adopte AI fără a concedia angajați. În dezbatere se află și necesitatea de a crește taxele pe capital și de a le reduce pe cele pe muncă. Există voci care cer impozite specifice pentru centrele de date. Și există un apel către Europa de a-și face temele, de a investi și de a nu continua să rămână în urmă. Ba chiar s-a reaprins ideea unui venit minim de bază universal, lucru care în urmă cu câțiva ani părea o utopie puțin sau deloc fezabilă.

Sociologul american Richard Sennett împărtășește părerea că nu se profilează o apocalipsă a muncii, dar vede societăți tot mai vulnerabile, mai inegale, cu o prăpastie „între locuri de muncă de top cu salarii multimilionare și posturi de nivel inferior cu remunerații de mizerie”. Factorul de ruptură este tehnologia. „Nu doar AI, ci și acea alienare pe care o trăim deja cu așa-numitele telefoane inteligente. Este curios, fiindcă toate aceste instrumente se descriu pe sine ca inteligente, Dar dacă suntem atât de naivi încât să le folosim greșit, noi suntem cei care vom înceta să fim inteligenți. Vine o lume foarte confuză. Iar pornind de la această confuzie, discursul despre ceea ce ne așteaptă se hrănește în principal din presupuneri”, conchide Sennett citat de El Pais.