Exclusiv. Avocatul Dragoș Bogdan: „Fracția de acțiuni nu există ca obiect juridic pe care să se poată stabili un drept de proprietate”

România deține multe recorduri nedorite. De exemplu, se numără printre statele cu cele mai multe condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) pentru nerespectarea securității juridice.

Nu este o situație de dată recentă. „A fost o perioadă în care ne disputam locul întâi cu Federația Rusă la numărul de cazuri. Astăzi, nu mai sunt la fel de multe. Pentru că a trecut valul acela generat de retrocedări, Legea 18, Fondul Funciar și casele naționalizate”, explică avocatul Dragoș Bogdan, managing partner în cadrul Cabinetului Stoica & Asociații.

Și totuși, problema persistă. Pentru că, deși există diverse mecanisme care asigură securitatea juridică, „într-un fel sau altul, noi le tot tratăm din diverse perspective”, susține avocatul.

Din perspectiva sa, imprescriptibilitatea ilustrează pe deplin această abordare. „Noi, ca juriști, învățăm de pe băncile facultății că niște acțiuni foarte importante și des întâlnite, precum nulitatea absolută sau revendicarea, sunt imprescriptibile. Dar nu ne punem întrebarea dacă mai este în regulă să fie așa și astăzi, ca acum 100 de ani, când poate își aveau rolul lor. Este o mentalitate care continuă să se propage, pentru că nu analizăm prin prisma societății de azi aceste mecanisme”, argumentează Dragoș Bogdan.

Reforme prost făcute și inerție mentală

Exemple se regăsesc din plin în practica juridică actuală. Sunt încă frecvente cazurile de nulitate absolută pentru terenuri de milioane de euro. Unde drepturi de proprietate vechi de 10-20 de ani sunt atacate în instanță.

Problemele de acest tip au două cauze principale, susține avocatul. Prima este reprezentată de reformele prost făcute în România legate de restituirea proprietăților. „Cea de-a doua este inerția mentală. Într-o societate normală, se pune problema dacă poate fi declarată nulitatea absolută a unui contract după 50 de ani, de exemplu. Noi o luăm ca atare. Există această formă de inerție care ne împiedică să analizăm de la caz la caz în ce măsură interesele reale mai justifică anularea sau nu”, specifică Bogdan.

Potrivit specialistului, instrumentele juridice menționate sunt văzute ca ținând de apanajul exclusiv al legiuitorului, care instituie imprescriptibilitatea drepturilor. „Iar în unele cazuri, cum este cel al fracțiilor de acțiuni, sunt instituite într-un mod absolut arbitrar. Și cei chemați să aplice legea consideră că nu ar putea să intervină. Deși pe jurisprudența CEDO sau CJUE (Curtea de Justiție a Uniunii Europene – n.r.) ar avea mijloacele juridice necesare. Dar pentru a face acest lucru este necesar să fie depășită inerția de mentalitate. Lucru complicat de făcut și care nu se întâmplă”, spune avocatul.

Consolidarea valorii acțiunilor, o operațiune uzuală

Cazul aplicării imprescriptibilității pentru fracțiile de acțiuni este unul de dată recentă, deși problema datează de mai mulți ani. Importanța sa este crescută pentru că vizează, teoretic, sute de mii sau milioane de români. Ordinul de mărime nu a fost încă stabilit cu precizie de autoritățile în drept.

Cazul pornește de la o operațiune uzuală pe piețele de capital din întreaga lume – o companie listată la bursă ale cărei acțiuni au o valoare mică poate să o majoreze prin intermediul consolidării. „Motivele pentru astfel de operațiuni sunt, de cele mai multe ori, de natură economică și de imagine la bursă. Marii jucători din piețele de capital au politici investiționale stricte – nu pot să investească în acțiuni foarte ieftine. Pentru că, în general, o acțiune nu ajunge la o valoare mică crescând, ci scăzând, valorile nominale fiind, de obicei, mai mari decât valorile de tranzacționare efectivă. Iar dacă o companie stagnează prea mult timp la valori mici, percepția investitorilor este că investiția nu e rentabilă”, explică reprezentantul cabinetului de avocatură.

Consolidarea reprezintă una dintre soluțiile de creștere a valorii acțiunilor. În urma acestei operațiuni, în funcție de raportul de consolidare stabilit, pot apărea fracții de acțiuni. De exemplu, la un raport de 10:1, un investitor care avea inițial 17 acțiuni va deține după consolidare o acțiune și o fracție de 0,7.

Fracțiile de acțiuni înseamnă drepturi de creanță

Problema apare la nivelul fracțiilor și, mai precis, a drepturilor pe care le conferă acestea acționarilor care le dețin.

„În toate sistemele de pe piețele de capital pe care le-am cercetat, din opt țări diferite, aceste fracții de acțiuni se transformă în drepturi de creanță”, subliniază Dragoș Bogdan.

Societatea stabilește înainte de realizarea efectivă a operațiunii de consolidare prețul de compensare pentru fracțiile care vor rezulta. „Deci, din acest moment, se naște un drept de creanță, de a primi niște bani. În toate sistemele studiate este clară calificarea aceasta ca fiind drept de creanță. Nimeni nu are dubii să spună că ai o proprietate pe ceva ce nu mai există”, precizează avocatul.

Acesta argumentează că fracția de acțiuni nu există ca obiect juridic, pe care să se poată stabili un drept de proprietate. „Cum să ai un drept de proprietate pe o sumă de bani pe care trebuie să ți-o dea o societate sau o bancă? Proprietate, pentru noi, juriștii, înseamnă ceva ce poți să faci efectiv cu bunul respectiv. Poți, de exemplu, să ai o proprietate pe niște bani, dacă îi ai în portofel, fizic. Dar, când ai niște bani pe care trebuie să ți-i dea o bancă sau o societate, nu ai practic proprietatea banilor care se află în posesia băncii. Ai o obligație a acesteia de a-ți plăti banii respectivi. Ceea ce înseamnă, din punct de vedere juridic, un drept de creanță”, pledează avocatul.

Revenirea la vechea formulă

În practica juridică internațională, creanțele se prescriu într-un anumit interval de timp. În unele țări, într-un număr de ani, în altele se aplică regulile generale.

„La noi, foarte multă vreme, sistemul nu a fost așa, ci exact pe invers. Într-o formulare teribil de nefericită a Legii societăților listate la bursă, se spunea că există un drept de proprietate asupra fracțiilor de acțiune. Și, ca urmare, sunt imprescriptibile”, explică Dragoș Bogdan.

Situația a persistat până anul trecut, când, prin Legea nr. 238/2025, s-au adus o serie de modificări Legii emitenților nr. 24/2017, prin care creanțele au devenit prescriptibile. Dar se pare că nu pentru mult timp.

„La începutul anului, ca urmare a unei luări de poziție în Senat, s-a propus un proiect de lege prin care să se revină la formula inițială – cea cu drept de proprietate asupra fracțiilor de acțiuni și imprescriptibilitate. Este o situație pe care nu am reușit să o găsim niciunde, în niciun sistem de drept care consacră principiul indivizibilității acțiunilor”, specifică avocatul.

În opinia sa, de aici pornește totul – în legea românească, dar și din foarte multe alte țări, acțiunile sunt indivizibile. Ceea ce înseamnă că nu poți să vinzi fracții de acțiuni. Nu poți să le transmiți prin nicio formă juridică, nici prin moștenire, donație, comercializare etc. Acest lucru este posibil doar pentru acțiunea întreagă.

Bani blocați pe teremen nedefinit

„În momentul de față, revenirea la vechea formulare este o soluție criticată de mediul juridic. Pentru că, din această perspectivă, distorsionează și deformează concepte juridice foarte clare”, punctează specialistul.

Nu este însă singura problemă pe care revenirea la vechea versiune a legii o creează. Impactul este resimțit din plin de societățile listate, pentru care consolidarea devine cvasi-blocată, susține avocatul.

„Pentru că, dacă vrei să poți realiza o consolidare, trebuie să ai pregătită o sumă de bani pentru toate fracțiile rezultate. Iar uneori poate fi o sumă mare, pe care trebuie să o ții la dispoziție pe termen nedefinit. Practic, o pui în bancă și rămâne acolo. Nu ai voie să umbli la ea, plătești comisioane băncii și rămâne pe zeci de ani, nimeni nu știe cât. Asta pentru ca micii acționari să poată veni să își ia sumele mici pe care le au ca urmare a compensării fracțiilor. În aceste condiții, ce societate de pe piața de capital românească va dori într-atât de mult să facă o consolidare, încât să accepte să blocheze banii pe termen nedefinit, când are acționari care îi cer dividende și tot soiul de posibilități de investiții?”

Avocatul susține că argumentul invocat de senatorii care au lansat inițiativa revenirii la vechea versiune a legii reprezintă o proastă înțelegere a ideii de a proteja micii acționari. „În sensul că nu sunt înțelese toate consecințele acestor măsuri. Nu există rapoarte economice de valoare, despre câte societăți avem pe bursă care ar vrea să facă consolidări. Și ce ar însemna la nivelul pieței de capital locale o asemenea imprescriptibilitate, dacă o reinstituim. Nu există niciun fel de studiu de impact real. De exemplu, nu am văzut pe masa senatorilor o informație referitor la câți oameni au venit în ultimii 5, 10, 15 ani să se intereseze de acțiunile lor.”

O protecție prost înțeleasă

Potrivit specialistului, protecția micilor acționari este un deziderat rezonabil și normal. Dar modul în care este înțeleasă această protecție este fundamental greșit pentru că nu se încearcă o echilibrare cu interesele actuale ale societății românești, ale pieței de capital locale și ale acționarilor care sunt activi.

„Se are în vedere o protecție abstractă, neînțeleasă și vânturată într-un mod populist, aș spune. Există instrumente eficiente pentru protecția micilor acționari. Dar nu pe termen nedefinit și nu în condițiile acestea. Dacă durata de trei ani este prea mică, de exemplu, poate fi mărit intervalul de timp. Sau se poate face publicitate. Sunt diverse mijloace de a realiza un echilibru, dar Senatul vrea imprescriptibilitate. Ceea ce înseamnă că, pe termen nedefinit, toți banii respectivi sunt blocați”, conchide avocatul Dragoș Bogdan.

Situația nu este încă definitiv decisă. Inițiativa legislativă se află încă în dezbatere la Parlament, iar Legea nr. 238/2025 este în vigoare. Există deci șanse ca România să revină la normalitatea restului lumii, măcar în această privință.