PSD acuză 200 mil. euro pierduți din gestionarea dosarului AMEPIP. Premierul este plasat în centrul disputei despre Cererea 3 din PNRR

Ieșirea lui Oprea vine la doar o zi după ce ministrul Investițiilor, Dragoș Pîslaru, a anunțat bilanțul final pentru Cererea 3. România a recuperat 350,7 milioane de euro din sumele suspendate, dar a pierdut definitiv 458,7 milioane de euro. În acest tablou, AMEPIP rămâne unul dintre dosarele-cheie.

Conflictul politic pleacă de la un cost foarte concret

Oprea susține că echipa care a reprezentat România înainte de noul tandem politic a fost scoasă din joc. El spune că Secretariatului General al Guvernului nu i-au fost cerute elemente de mandat pentru negocieri, deși SGG coordona reforma. În lectura sa, exact aceste „stângăcii” au dus la pierderea a 200 de milioane de euro.

Afirmația nu apare în vid. În evaluarea finală prezentată de Pîslaru, dosarul AMEPIP și guvernanța companiilor de stat a adus României o recuperare de 132 de milioane de euro. Cu alte cuvinte, o parte din bani a fost salvată, dar nu tot pachetul.

Asta explică și tensiunea politică din jurul subiectului. Când un jalon PNRR are o valoare de sute de milioane, disputa nu mai este doar despre cine a negociat mai bine. Este și despre cine decontează pierderea.

AMEPIP nu este o agenție obscură, ci un nod din reforma companiilor de stat

AMEPIP a fost creată tocmai pentru a monitoriza performanța întreprinderilor publice și pentru a întări guvernanța corporativă. Agenția spune oficial că urmărește aproape 1.500 de companii de stat aflate sub Guvern sau autorități locale. Reforma este importantă și pentru PNRR, și pentru obiectivele României legate de OCDE.

Tocmai aici a apărut problema. România trebuia să arate că a redus interimatele și că a introdus selecții profesioniste, transparente, în companiile de stat. Presa a relatat încă din toamna lui 2025 că aceste ținte au fost ratate în multe cazuri, mai ales în energie și în alte sectoare sensibile.

De aceea, disputa de acum nu este doar despre o instituție nouă. Este despre felul în care statul își conduce companiile și despre cât de credibilă rămâne reforma în fața Comisiei Europene.

Unde se vede, de fapt, nota de plată

Din prezentarea făcută de Pîslaru reiese clar că Bruxelles-ul a penalizat exact zonele unde guvernanța corporativă a rămas vulnerabilă. La AMEPIP s-au recuperat 132 de milioane de euro. În schimb, la companiile de stat din energie și transporturi au rămas pierderi importante, de 180 de milioane și 15,4 milioane de euro.

Asta mută discuția dincolo de acuzația punctuală a lui Oprea. Chiar dacă taberele politice se ceartă pe negocieri, problema mai mare rămâne aceeași: reforma companiilor de stat a mers lent, fragmentat și cu multe compromisuri. Iar Comisia Europeană a taxat exact acest lucru.

Mai direct spus, AMEPIP a devenit simbolul unui mecanism care trebuia să profesionalizeze statul, dar care a ajuns să fie judecat după câți bani a putut salva. Când rezultatul final înseamnă sute de milioane pierdute, costul politic vine aproape automat.

Ce rămâne după schimbul de acuzații

Pentru Guvern, miza nu este doar să răspundă unei acuzații venite din PSD. Miza este să arate că AMEPIP poate funcționa și că reforma guvernanței corporative nu se oprește la o negociere ratată. Altfel, aceeași problemă poate reapărea și în alte cereri de plată.

Pentru România, lecția este mai rece. Când reformele din PNRR rămân pe jumătate făcute, nota nu vine sub forma unei mustrări politice. Vine în euro, direct din tranșele pe care statul nu le mai încasează.