Băncile au listat pe BVB obligațiuni de aproape 1,7 miliarde de lei de la începutul anului. De ce apelează instituțiile financiar-bancare la bursă

Banca Comercială Română (BCR) a listat recent cea mai mare emisiune de obligațiuni corporative de la Bursa de Valori București (BVB) din acest an. Valoarea sa a fost de peste un miliard de lei, iar oferta s-a adresat exclusiv investitorilor calificați. Aproape două treimi (64%) din ordinele de subscriere au venit din partea celor români.

În afara valorii record, notabil este și faptul că oferta a fost închisă anticipat în mai puțin de 24 de ore, cu o subscriere dublă față de suma minimă anunțată, de 500 de milioane de lei. Sergiu Manea, CEO-ul BCR, a declarat cu această ocazie că închiderea în timp record, la o subscriere dublă, reprezintă „un vot de încredere” pentru bancă. De altfel, emisiunea primise din partea Moody’s ratingul Baa2, încadrat în categoria investment grade (recomandat pentru investiții). Per total, prin cele 13 emisiuni listate la bursă, banca a atras finanțări de 13,4 miliarde de lei.

BCR nu este un caz singular. UniCredit Bank a listat și ea în acest an pe BVB o emisiune de obligațiuni – a șasea –, de 600 de milioane de lei. Și în acest caz interesul a fost unul ridicat. Oferta a fost suprasubscrisă puternic față de suma vizată inițial, astfel că volumul a fost majorat cu încă 100 de milioane. În cazul UniCredit, valoarea totală a obligațiunilor disponibile pe piața de capital a ajuns la 2,3 miliarde de lei.

Nu în ultimul rând, Vista Bank a debutat în martie a.c. la BVB cu obligațiuni de 17 milioane de euro, aproximativ 89,1 milioane de lei.

Ce avantaje asigură emisiunile de obligațiuni

Pe lista instituțiilor bancare care au apelat în ultimii ani la listarea obligațiunilor pe bursă figurează mai multe nume importante. Printre acestea se numără și CEC Bank, deținută integral de statul român, prin Ministerul Finanțelor. La finalul lui 2024, banca a listat o emisiune de obligațiuni de 300 de milioane de euro. Cu doar un an înainte, CEC debutase cu primele două emisiuni, care adunaseră împreună peste 650 milioane de lei.

Băncile apelează la acest mecanism din două motive principale. Primul – au nevoie de fonduri pentru a se putea dezvolta. Pentru băncile din România care fac parte din grupuri internaționale – cum este cazul BCR din grupul Erste –, listarea obligațiunilor pe BVB este o soluție mai avantajoasă de finanțare a dezvoltării. În numeroase cazuri, este mai ieftin și mai eficient să atragă lei direct de pe piața locală, decât să se împrumute în euro de la banca mamă, pentru că, pe lângă costuri, intervin și riscurile legate de cursul de schimb valutar. Când o bancă emite obligațiuni pe șase ani, ca în cazul BCR, ea își asigură o sursă de finanțare 100% stabilă și predictibilă pe toată perioada respectivă.

Al doilea motiv – trebuie să se conformeze Directivei europene MREL (Minimum Requirement for Own Funds and Eligible Liabilities). Pe scurt, MREL este cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile impusă unei instituții de credit pentru a putea suporta pierderi și continua să asigure funcțiilor critice fără sprijin public. În acest caz, obligațiunile le ajută să creeze un „buffer”, putând fi transformate în pierderi dacă banca intră în dificultate. Or, bursa este cel mai accesibil și transparent mod prin care poate emite și valorifica aceste instrumente.

De ce preferă fondurile de pensii obligațiunile bancare

În plus, prin finanțarea pe BVB, băncile atrag bani de la o categorie de clienți altfel greu de accesat – fondurile de pensii private, care reprezintă principalii investitori instituționali de pe bursa de la București.

De exemplu, conform celui mai recent raport disponibil al NN Pensii, cel mai mare fond de pensii private obligatorii (Pilonul II), băncile dominau clar zona deținerilor de obligațiuni corporative la finalul primului trimestru din acest an. Motivul – fondurile de pensii nu își pot asuma active riscante, iar băncile sunt instituții supra-reglementate, atât la nivel național, cât și european. În plus, cele mari fac parte din categoria organizațiilor considerate „prea mari ca să eșueze” („too big to fail”). Riscul ca ele să intre în incapacitate de plată și să nu returneze banii este considerat minim de către analiști.

Pe de altă parte, prin emisiunile succesive de obligațiuni listate, băncile permit fondurilor să își pună în practică strategia de tip „bond laddering”. Aceasta le asigură un flux constant și predictibil de lichidități, prin achiziționarea de obligațiuni cu maturități diferite. NN Pensii deține obligațiuni din nu mai puțin de șapte emisiuni diferite de la BCR și trei de la UniCredit. Explicabil – jucătorii de talia fondurilor de pensii preferă băncile mari pentru că, atunci când acestea vin pe bursă cu obligațiuni, o fac cu oferte în valoare de zeci sau sute de milioane de lei.

Există și excepții – în cazul NN Pensii pe lista obligațiunilor corporative mai figurează și cele emise de Romgaz și Electrica. Dar și în acest caz este vorba de companii foarte mari, care activează în categorii esențiale, puternic reglementate. Și unde, întâmplător sau nu, statul este acționar majoritar.

O situație win-win?

Emisiunile de obligațiuni listate de bănci pot fi considerate un scenariu model în care cererea întâlnește oferta. Băncile au nevoie de resurse financiare pentru a se dezvolta și a se conforma reglementărilor, în timp ce fondurile de pensii au mulți bani de investit și oportunități limitate pe BVB. Iar activele lor cresc constant, prin contribuții. Potrivit datelor Asociației pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR), în mai anul acesta cele șapte fonduri de pensii private din Pilonul II administrau sume totale de 228 miliarde de lei (43,5 miliarde de euro).

În aceste condiții, bursa joacă un rol esențial – permite băncilor, listate sau nu, să acceseze capitalul acumulat în economie, păstrându-și în același timp structura intactă de proprietate. Pare o situație „win-win”.

Există însă și un revers al situației – emisiunile mari de obligațiuni bancare „aspiră” o parte semnificativă din lichiditatea BVB. Iar acest lucru lasă companiile antreprenoriale românești și cele de talie medie fără acces la capital. În plus, ofertele băncilor sunt, în majoritatea cazurilor, inaccesibile investitorilor de retail, pentru ei singura opțiune de titluri pe venit fix rămânând titlurile Fidelis. S-ar părea deci că nu toată lumea iese în câștig.