Cărbunele, mărul discordiei în energie. Noul ministru Dumitru Chisăliță preia o dispută cu miză europeană și impact direct asupra bugetelor românilor

Dumitru Chisăliță, noul ministru al Energiei din Guvernul Niculescu, și-a prezentat cu ocazia recentelor audieri din Parlament prioritățile mandatului său. Cap de listă a fost, evident, criza pe care o traversează România de la finalul lunii iulie, când a fost oprit primul reactor de la Cernavodă, urmată de închiderea celei de a doua unități în august.

În acest context, noul ministru a adus în discuție și subiectul „delicat” al cărbunelui. „Aspectele legate de tot ceea ce înseamnă folosirea cărbunelui trebuie atent analizate. Avem în vedere să analizăm aceste centrale care există, de aşa natură încât ele să fie practic scoase în funcţiune doar în momentul în care există capacităţi securitare care să fie puse efectiv în loc. Din punctul meu de vedere, atunci când vorbim de energie, trebuie în primul rând să ne gândim la siguranţa sistemului, la continuitatea în livrare, la securitatea energetică”, a declarat Dumitru Chisăliță.

O modificare cu riscuri de penalități

Declarația vine în condițiile în care, în vară, România a fost nevoită să repornească Grupul 4 de la termocentrala pe cărbune Rovinari. Cristian Bușoi, secretar de stat în Ministerul Energiei, a explicat că „Sunt aproape 300 de megawați care vor intra în Sistemul Energetic Național și lucrul acesta va fi de ajutor pentru a consolida securitatea aprovizionării și pentru a reduce cantitatea de electricitate importată, mai ales în orele de vârf, generând astfel o reducere a impactului pe prețuri.”

Anterior, la începutul lunii august, Parlamentul a votat modificarea OUG nr. 108/2022 privind decarbonizarea sectorului energetic. Amendamentele introduse condiționează închiderea centralelor pe cărbune de punerea în funcțiune a unor capacități noi care să le înlocuiască. Idee, reluată și de actualul ministru al Energiei, Dumitru Chisăliță.

Decizia amânării închiderii centralelor pe cărbune a fost criticată de președintele Nicușor Dan și de premierul interimar Ilie Bolojan. Acesta a avertizat că modificările legislative impactează direct un jalon PNRR, care a fost raportat ca îndeplinit și încasat deja prin cererea de plată numărul 2. Prin urmare, nerespectarea condițiilor asumate riscă să atragă penalități suplimentare.

Guvernul a aprobat, președintele a contestat la CCR

Cu toate acestea, la finalul lunii august, guvernul a aprobat printr-un memorandum să mențină în funcțiune o serie de capacități de producere a energiei electrice pe bază de lignit. Este vorba de Grupul 5 de la Turceni, pentru care noul termen de închidere propus este sfârșitul trimestrului I 2028, și Grupurile 1 și 2 de la Craiova – sfârșitul trimestrului II 2027.

Asta deși România își asumase prin PNRR scoaterea din exploatare a unor capacități de producție pe bază de lignit și huilă cu o putere instalată cumulată de 710 MW până pe 31 august 2026.

Este adevărat însă că, anterior, se solicitase Comisiei Europene o reevaluare a situației energetice din țară. Iar secretarul de stat Cristian Bușoi avertizase oficialii europeni că scoaterea din exploatare a Grupului 5 de la Turceni până la termenul prevăzut ar fi fost „extrem de problematică”.

Între timp, președintele a contestat modificarea OUG nr. 108/2022 la Curtea Constituțională. Decizia ar fi trebuit să vină până la finalul lunii octombrie.

Sebastian Burduja susține ideea, nu și formularea

Unul dintre susținătorii proiectului legislativ a fost și fostul ministru al Energiei, Sebastian Burduja. De altfel, acesta a solicitat Comisiei Europene, încă din timpul mandatului său, o amânare a închiderii capacităților pe cărbune, invocând riscurile de securitate energetică pe care o astfel de măsură le-ar genera. Comisia a răspuns însă că riscul nu a fost demonstrat.

Burduja susține că „Textul pe care l-am scris nu desființează calendarul de decarbonizare. Creează o supapă de securitate națională. Capacitățile pe cărbune pot fi menținute sau licențiate numai pentru rezerve de mobilizare, stare de urgență sau amenințări la adresa securității naționale, numai cu aviz conform al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, emis în cel mult 30 de zile, și numai cu respectarea celor mai bune tehnici disponibile din dreptul european al emisiilor industriale.”

Fostul ministru nu este de acord, deși susține ideea, cu formularea condiției introduse de Senat, care „interzice” închiderea până la punerea în funcțiune a capacităților înlocuitoare.

Bogdan Ivan vrea conservarea centralelor pe cărbune

Un alt fost ministru al Energiei, Bogdan Ivan, susține că grupurile pe cărbune care pot fi utilizate cu investiții reduse ar trebui menținute  în funcțiune temporar sau în rezervă tehnică, până la intrarea în sistem a unor noi capacități de producție. Argumentul său este că unitățile sunt critice când România traversează perioade de criză, precum cea actuală, și este nevoită să importe energie la prețuri mari.

Ivan a explicat că, în timpul mandatului său, a propus ca două grupuri să nu fie închise complet, ci păstrate ca rezervă pentru cazurile în care survin dezechilibre majore în funcționarea SEN. „În negocierea pe care am purtat-o anul trecut, am cerut ca două grupuri să fie păstrate în rezervă tehnică. Adică, atunci când ai o situație de criză, precum cea pe care o tranzităm astăzi, și ai decizia Dispeceratului Energetic Național, să poți să injectezi energie în bandă în 48 de ore”, a explicat fostul ministru.

De altfel, unul dintre mesajele din timpul mandatului său a fost că România nu va închide centralele pe cărbune, ci le va pune „în conservare”. „România şi-a asumat în 2020 că o să închidă capacitatea de producţie pe cărbune de 3.700 de megawați. Asta înseamnă la consumul de astăzi (iulie 2025 – n.r.) aproape jumătate din cât consumă România. E uriaş. Sunt zile în care fără energia produsă de cărbune n-am avea echilibru în sistemul energetic şi am fi în pericol foarte mare de a nu avea energie”, a precizat Bogdan Ivan.

Costurile sunt prea mari

Poziția titularilor de la Energie nu este însă unanimă. Virgil Popescu, și el fost ministru, argumenta anul trecut că România nu-și mai poate permite pe termen lung să producă energie din cărbune pentru că este „mai scumpă decât orice altă sursă”.

Potrivit acestuia, la nivelul anului 2025, un MWh produs din lignit costa 800 lei/MWh, în timp ce pentru cel produs din huilă prețul era de 2.200 de lei. „Dacă producem mai mult din cărbune, tragem prețul în sus și explodează toate facturile, atât pentru consumul casnic, cât și pentru cel industrial”, sublinia Virgil Popescu.

Nu este un „caz” singular. Există mai multe voci care critică faptul că România nu respectă termenele asumate pentru închiderea capacităților pe cărbune. Pe de altă parte, sunt și contraargumente pertinente care susțin că repornirea unor unități înseamnă renunțarea la obiectivele de decarbonizare.

Dumitru Chisăliță consideră cărbunele „indispensabil”

Relevantă este, în acest context, poziția actualului ministru. Dumitru Chisăliță a publicat anul acesta, din postura de președinte al Asociației Energia Inteligentă (AEI), o analiză care arăta că „România începe să intre într-o situație în care eliminarea unor capacități convenționale este mai rapidă decât introducerea unor înlocuitori capabili să ofere aceeași siguranță operațională.” Potrivit acestuia, problema nu este lipsa regenerabilelor, ci a capacităților care pot produce în bandă în situațiile de urgență. 

Conform analizei citate, care se bazează pe un studiu de adecvanță al Transelectrica, capacitățile pe cărbune rămân „indispensabile” și au o valoare strategică majoră în iarna următoare, „indiferent cât de incomod este acest lucru”.

Capacități există, dar nu toate sunt operaționale

„Acest lucru nu înseamnă că lignitul este viitorul. Înseamnă însă că România nu poate elimina capacități convenționale înainte de a avea înlocuitori reali, securitari. Nu promisiuni sau proiecte aflate pe hârtie. Nu obiective politice. Capacități funcționale și disponibile”, susține Dumitru Chisăliță. Idee care se regăsește și în discursul susținut cu ocazia audierilor din Parlament.

Argumentația duce polemica în altă zonă, cea a diferenței dintre capacitățile existente și cele „promise”. Cum ar fi cele de la Ișalnița și Turceni, pe gaz, care aveau ca termen inițial de dare în funcțiune 2026, dar au fost amânate. Și Mintia, cea mai mare centrală pe gaze pe un singur amplasament din Uniunea Europeană, cu o capacitate de 1.700 MW a solicitat prelungirea termenului până la 31 decembrie 2027. Fosta termocentrală pe cărbune, închisă în 2021, a livrat însă primul megawatt-oră de energie electrică în SEN în urmă cu câteva zile. Intrarea în funcțiune la capacitate maximă rămâne însă tot finalul anului viitor.

Până atunci, România va trebui să treacă de o iarnă dificilă, cel puțin din punct de vedere energetic și să găsească o modalitate prin care să convingă Comisia Europeană că va respecta condițiile asumate prin calendarul de decarbonizare și așa depășit cu mult. Altfel, pe lângă prețul mai mare pentru energie electrică, va trebui să plătim și penalitățile aferente încălcării jalonului PNRR.