Alimentele pot aduce următorul val de inflație în 2027. România are deja un deficit alimentar de 2,25 miliarde de euro

Indicele FAO al prețurilor alimentare a urcat în septembrie la 136 de puncte, cu 1,5% peste august și cu 5,8% peste nivelul de anul trecut. Mișcările cele mai puternice s-au văzut la cereale și zahăr. Cerealele s-au scumpit cu 5,1% într-o singură lună, iar zahărul cu 6,1%.

În spatele acestor creșteri nu există o singură cauză. Transporturile prin Marea Neagră și Orientul Mijlociu sunt mai dificile, energia este mai scumpă, iar îngrășămintele rămân la prețuri ridicate. În paralel, El Niño afectează perspectivele unor culturi din Asia, iar seceta pune presiune pe producția agricolă din mai multe regiuni.

FAO estimează că producția mondială de cereale va scădea în 2026 cu 2,1%, chiar dacă va rămâne la al doilea cel mai ridicat nivel din istorie. Comerțul mondial cu cereale ar urma să se reducă cu 3,5%. Problema nu este, deocamdată, lipsa fizică de hrană, ci faptul că mai multe verigi ale lanțului se scumpesc în același timp.

România intră în noul val cu alimente încă relativ temperate

Situația locală pare, la prima vedere, mai bună. În septembrie, mărfurile alimentare erau cu 3% mai scumpe decât cu un an înainte, față de 7,06% la mărfurile nealimentare și 11,12% la servicii. Recolta bună la unele produse a tras prețurile în jos și a oferit o perioadă de respiro.

Această imagine se poate schimba repede. Alimentele procesate sunt mult mai expuse decât legumele sau fructele de sezon la costurile cu energia, transportul, ambalajele și materia primă importată. Un producător nu modifică prețul în fiecare zi, iar contractele fac ca șocul să ajungă la raft după câteva săptămâni sau luni.

Analistul economic Adrian Negrescu avertizează că inflația odată instalată este greu de eliminat. „Inflația e ca un cancer. Atunci când se instalează în economie, e greu să scapi de ea”, spune el.

Pentru alimente, limita majoră este însă puterea de cumpărare. Un producător sau retailer poate încerca să transfere costurile în preț, dar clientul poate reacționa prin reducerea cantităților, schimbarea mărcii sau renunțarea la unele produse.

Negrescu descrie foarte direct această limită a pieței: „Dacă scumpești prea mult produsele, rămâi cu marfa nevândută. Acest lucru se vede în momentul de față”, afirmă analistul.

Comportamentul este deja vizibil. Vânzările cu amănuntul au intrat pe o traiectorie descendentă, iar gospodăriile sunt mai prudente. Pentru retaileri și producători, problema devine dublă: costuri în creștere și un client mai slab financiar.

Exportăm cereale, dar cumpărăm mâncare procesată

România este un mare producător agricol european, dar această poziție nu o protejează complet de inflația alimentară internațională. Motivul ține de structura comerțului exterior. Țara exportă cantități importante de cereale și materii prime agricole, în timp ce importă carne, fructe și produse alimentare procesate.

În primele șapte luni ale anului, exporturile de alimente și animale vii au fost de aproximativ 4,51 miliarde de euro. Importurile au ajuns la 6,76 miliarde de euro. Diferența, de circa 2,25 miliarde de euro, arată cât de mult depinde consumul intern de ceea ce se întâmplă în afara țării.

Asta înseamnă că deprecierea leului poate amplifica un șoc global. Dacă o materie primă se scumpește în euro sau dolari și, în același timp, moneda locală slăbește, importatorul primește două lovituri. Costul mai mare ajunge apoi la procesator, distribuitor și magazin.

Reducerea puterii de cumpărare poate încetini transferul către prețuri, dar nu îl elimină. Negrescu vede economia într-o ajustare care nu s-a transformat într-o cădere abruptă.

„Vestea bună este că această aterizare nu este una bruscă. Nu avem o scădere economică majoră, așa cum se așteptau, din păcate, foarte mulți experți”, susține analistul.

Pentru industria alimentară, o economie slabă înseamnă că firmele trebuie să aleagă între volume, marje și prețuri. Unele vor absorbi o parte din costuri. Altele vor micșora gramajele, vor reduce gama sau vor împinge promoțiile în față.

Motorina se poate transforma în inflație la raft

Cel mai rapid canal prin care un șoc extern ajunge în prețul mâncării este transportul. România depinde masiv de transportul rutier, iar motorina s-a scumpit cu 37,61% în septembrie față de aceeași lună din 2025. Benzina era cu 28,42% mai scumpă.

Un litru de motorină mai scump nu afectează doar șoferul. El intră în costul tractorului, al camionului care transportă laptele, al frigorificului care aduce carnea și al distribuitorului care livrează marfa. Uneori, același produs este transportat de mai multe ori înainte să ajungă pe raft.

Analistul economic Adrian Codîrlașu vede aici riscul unei inflații încă ridicate: „Vom avea inflație mai mare. Noi, la CFA România, avem o estimare de 6-7%”. Atenție, însă, că mecanismul are o relevanță aparte pentru alimente. Asta pentru că energia nu apare exclusiv în transport. Fabricile folosesc electricitate și gaze, depozitele frigorifice consumă energie permanent, iar agricultura utilizează combustibil și îngrășăminte. Un șoc energetic intră astfel în produs din mai multe direcții.

Codîrlașu atrage atenția că piața energiei poate produce în continuare surprize. „Deci situația pe partea aceasta de energie nu e una, să zicem, frumoasă. Și pot apărea șocuri”, susține el.

Exact aici se întâlnește riscul global cu cel local. Dacă petrolul, gazele și electricitatea rămân scumpe, procesatorii români nu pot izola costul. Dacă transportul maritim și îngrășămintele se scumpesc în paralel, importurile alimentare vin deja cu o parte din inflație inclusă.

Inflația nu vine doar din exterior

Ar fi însă prea simplu să punem următorul val de scumpiri doar pe seama războaielor, vremii și piețelor internaționale. România are și surse interne de inflație. Deficitul bugetar rămâne ridicat, iar fiscalitatea s-a modificat repetat.

Codîrlașu leagă persistența inflației și de această problemă: „Este o problemă structurală la noi. Inflația este însă legată de o altă problemă structurală, deficitul bugetar”.

Orice taxă nouă care crește costul producției, transportului sau comerțului poate ajunge, total sau parțial, în preț. Într-o economie în care marjele unor companii sunt deja reduse, spațiul de absorbție este limitat.

Pe de altă parte, cererea slabă limitează transferul. Aici apare paradoxul: firmele au costuri mai mari, dar nu pot ridica prețurile oricât, pentru că riscă să piardă volume. O parte din presiune ajunge astfel în marjele companiilor, alta în prețuri, iar alta în reduceri de investiții sau de personal.

De ce 2027 poate începe cu alimente mai scumpe

Avertismentul internațional privește mai ales lunile următoare. Mulți procesatori cumpără materii prime prin contracte pe trei până la șase luni. Asta înseamnă că scumpirea actuală a grâului, zahărului sau uleiurilor vegetale poate deveni vizibilă în magazin abia după reînnoirea contractelor.

În plus, importatorii care au amânat achizițiile pot reveni simultan în piață. International Grains Council avertizează că această revenire poate produce un nou val de cerere. Dacă stocurile sunt mai mici, creșterea cererii poate împinge prețurile și mai sus.

România are un avantaj: produce multă materie primă agricolă. Dar avantajul este diminuat de capacitatea insuficientă de procesare pentru anumite categorii și de dependența de importuri la produse cu valoare adăugată mai mare.

De aceea, următorul val de inflație alimentară nu trebuie imaginat ca o explozie simultană a tuturor prețurilor. Este mai probabil să vină în valuri. Mai întâi apar costurile la cereale, energie și transport. Apoi sunt renegociate contractele, iar ulterior prețurile se transmit către produsele procesate.

Pentru consumator, rezultatul se vede abia la finalul lanțului. Un procent mai mare la grâu nu înseamnă aceeași creștere la pâine, iar un petrol mai scump nu se transferă integral într-un kilogram de carne. Dar când mai multe costuri cresc simultan, spațiul de absorbție dispare.

România intră în această perioadă cu o inflație alimentară încă moderată, dar și cu un consum slăbit și un deficit comercial alimentar important. Această combinație face noul val diferit de cel anterior. De această dată, magazinele și producătorii vor încerca să transfere costurile către un client care are deja mai puțini bani disponibili.

Iar acesta poate fi principalul obstacol în calea scumpirilor, dar și semnul unei probleme mai mari. Dacă prețurile nu mai pot crește pentru că populația nu le mai poate plăti, economia nu a rezolvat inflația. Doar a ajuns la limita puterii de cumpărare.