China a rezistat șocului petrolier din Golful Persic. Beijingul a folosit rezervele și a redus importurile de țiței

Blocarea strâmtorii Ormuz a lovit una dintre cele mai sensibile rute ale comerțului mondial cu petrol. Pentru China, dependența de Orientul Mijlociu părea un punct slab evident. Răspunsul autorităților a combinat stocurile, limitarea exporturilor de combustibili și reducerea importurilor. În paralel, mașinile electrice, trenurile de mare viteză și cărbunele au susținut strategia energetică a țării.

China a schimbat sensul șocului energetic

În materie de energie, China pare să fi făcut din necesitate o virtute. A doua cea mai mare economie a lumii este și cel mai mare importator de petrol, o slăbiciune pe care țara o întoarce în favoarea sa și care a devenit evidentă odată cu șocul energetic provocat de războiul din Iran. Închiderea strâmtorii Ormuz a zguduit aprovizionarea cu petrol la scară globală și a afectat direct China, care până atunci primea din țările din Orientul Mijlociu aproape 50% din importurile sale de materie primă.

Dar țara a rezistat loviturii datorită unei rezerve enorme de petrol, acumulată cu grijă timp de ani întregi și a cărei dimensiune nu cere acum o refacere urgentă, interdicției de a exporta combustibili și reducerii drastice a importurilor de țiței, fără de care prețul ar fi crescut și mai mult pe piața mondială. Au fost măsurile prin care a gestionat un șoc energetic care a testat, cu aparent succes, schimbarea modelului energetic pornită pentru a proteja economia de călcâiul său al lui Ahile, lipsa petrolului și a gazelor naturale.

Cel mai mare importator de petrol a trecut testul

Dacă, în planificarea bombardamentelor asupra Iranului împreună cu Israelul, Donald Trump a avut în vedere la un moment dat slăbirea marii sale rivale China, prin pedepsirea Teheranului, unul dintre principalii săi furnizori de petrol, nici acest obiectiv nu ar fi fost atins.

„O lecție foarte importantă desprinsă din război este că China, încă o dată, și-a demonstrat puterea de a-și restructura sistemul energetic intern pentru a-și proteja economia”, afirmă Bank of America. Astfel, apare paradoxul că cel mai mare importator de petrol din lume a depășit cel mai mare șoc energetic din istorie fără să fie zdruncinat prea mult. În ultimul său raport, Agenția Internațională a Energiei certifică faptul că „țara are posibilități mai mari pe termen scurt de a reduce cererea de petrol fără să fie nevoită să reducă activitatea, în comparație cu alte mari economii”.

Importurile au fost reduse considerabil

Cererea de țiței a scăzut în China, deși mai puțin decât în alte economii asiatice, mult mai vulnerabile la închiderea strâmtorii Ormuz. Autoritățile de la Beijing au reacționat imediat prin interzicerea exportului de derivate petroliere China este unul dintre cei mai mari exportatori de produse petroliere rafinate , deși au profitat de decizia SUA de a ridica sancțiunile asupra petrolului rusesc și iranian transportat pe mare, ceea ce a însemnat o injecție importantă de barili pentru China.

Chiar și așa, importurile de țiței au scăzut puternic cu 40% în luna mai și se estimează o nouă scădere în iunie , la fel ca stocurile. După cum explică Jorge Molinero, analist al platformei de materii prime Sparta, „China a rezistat loviturii prin reducerea importurilor și prin folosirea stocurilor”. A trecut de la importuri de aproximativ 11,4 milioane de barili pe zi în februarie la un interval între 6,8 și 7,8 milioane în mai, cel mai redus nivel din aproape un deceniu, iar rafinăriile sale au continuat totuși să funcționeze aproape la capacitate maximă, pentru că veneau după un an în care acumulaseră stocuri”. China a devenit, de fapt, potrivit AIE, epicentrul distrugerii cererii de petrol în timpul închiderii strâmtorii Ormuz, ceea ce a evitat lumii un preț și mai ridicat al petrolului. „Fără această frână, scumpirea țițeiului în timpul crizei ar fi fost și mai mare”, adaugă Molinero.

Beijingul nu este presat să revină rapid pe piață

Iar după șoc, cât petrol are China la dispoziție și cât de urgent va reveni să îl cumpere? În mod surprinzător, rezervele țării nu au rămas pe sfârșite, ceea ce nu pune presiune pe autoritățile chineze să iasă urgent pe piață pentru achiziții. Ar fi eliminată astfel una dintre cele mai mari temeri de după relaxarea produsă de redeschiderea strâmtorii Ormuz: ca Beijingul să se grăbească să cumpere din nou petrolul pe care nu l-a mai achiziționat și, prin aceasta, să împiedice ieftinirea materiei prime.

„China nu va ieși pe piață să cumpere petrol în ritm accelerat, va continua să folosească stocurile și poate aștepta prețuri mai mici. Revenirea sa pe piață va fi graduală”, spune Gonzalo Escribano, cercetător principal și director al Programului Energie și Climă al Real Instituto Elcano. Pentru moment, stocurile pe care le-a consumat sunt cele comerciale, nu rezerva strategică de ultimă instanță, care oscilează între 1.200 și 1.400 de milioane de barili, potrivit calculelor pieței și în lipsa unor cifre oficiale de la Beijing.

China a rezistat șocului nu prin noroc, ci printr-un anumit oportunism prin achiziționarea de țiței sancționat din Rusia și Iran cu discount semnificativ și ca rezultat al unei strategii răbdătoare pe termen lung, prin care a acumulat stocuri, cu atât mai mult după revenirea lui Trump la putere și tensiunea permanentă din jurul Taiwanului, dar și prin modificarea structurală a mixului energetic al țării pentru a depinde mai puțin de importurile de petrol.

Securitatea energetică este o obsesie pentru Beijing

Securitatea energetică este una dintre obsesiile autorităților de la Beijing, care au mizat pe o strategie clară de diversificare: în importurile sale de petrol, nicio sursă nu reprezintă mai mult de 20% din total, potrivit Reuters. La aceasta se adaugă un mix energetic cu o capacitate tot mai mare de generare regenerabilă, în timp ce țara continuă să mizeze pe energia nucleară și pe alte resurse tradiționale, precum cărbunele. Liderii chinezi repetă des că lumea traversează o perioadă turbulentă și incertă, care cere planificare pentru situații neprevăzute și lovituri economice, precum războiul comercial lansat de Trump în 2025.

„Închiderea strâmtorii Ormuz este, practic, scenariul pe care planificatorii și responsabilii de formularea politicilor din China l-au avut în minte timp de decenii, mai ales de la primul mandat al lui Donald Trump [2017-2021]”, spune Lauri Myllyvirta, analist principal la Centrul de Cercetare pentru Energie și Aer Curat (CREA), mereu atent la tendințele energetice ale gigantului asiatic.

De îndată ce trecerea a fost blocată, adaugă el, China, care acumulase rezerve timp de ani întregi, a încetat să mai cumpere în acest scop, ceea ce a avut deja un „impact semnificativ” asupra pieței; actorii comerciali chinezi au început, de asemenea, să își reducă stocurile; au fost eliberate rezerve strategice. La aceste mișcări pe termen scurt s-au adăugat altele pe termen lung, schimbări structurale aflate în desfășurare de ani întregi: „China reducea deja considerabil creșterea consumului de petrol datorită tranziției către vehicule electrice, trenuri de mare viteză și transport public urban, sectoare care au primit investiții masive”.

Deciziile sunt centralizate

„China acționează ca cel mai mare cumpărător din lume în termeni de stocare, nu o deranjează că prețul spot este mai scump decât cel la termen”, explică Francisco Blanch, responsabil pentru materii prime la Bank of America.

China trebuie să cumpere petrolul pe care îl consumă, dar la o factură relativ suportabilă dacă este comparată cu enormul său excedent comercial. „Anul trecut a cheltuit aproximativ 12.000 de milioane de dolari pe petrol, 1% din excedentul său comercial, pentru a-și proteja călcâiul lui Ahile”, adaugă Blanch. În favoarea strategiei sale energetice joacă și faptul că, după cum arată expertul, „China funcționează ca China Societate pe Acțiuni. Noi nu putem face asta, aici este o economie de piață în care fiecare participant ia propriile decizii. În China, deciziile sunt centralizate”.

Transportul electric reduce cererea de petrol

Stocarea petrolului este o parte crucială a strategiei energetice chineze, la fel ca impulsul dat mașinii electrice și folosirea cărbunelui, din care China obține peste jumătate din necesarul său energetic. Potrivit estimărilor Centrului de Cercetare pentru Energie și Aer Curat, cantitatea de petrol care nu a mai fost folosită datorită avansului vehiculelor electrice în 2025 a fost aproximativ echivalentă cu ceea ce China a importat din Arabia Saudită. Țara avea deja anul trecut aproape 44 de milioane de vehicule cu energie nouă, categorie care include hibridele și alte surse alternative, ceea ce îi reduce dependența de combustibilii fosili.

Deși pare paradoxal, China mizează în același timp pe dezvoltarea energiilor curate și murdare, o strategie pentru posibile șocuri precum cel de la Ormuz. „Dezvoltarea noastră de pionierat a energiei eoliene și solare s-a dovedit un pariu pentru viitor”, afirma în aprilie președintele chinez Xi Jinping, în primele momente de după atacul Statelor Unite și al Israelului asupra Iranului. „În același timp”, a adăugat liderul chinez, „energia pe bază de cărbune rămâne baza sistemului nostru energetic și trebuie să continue să joace un rol de sprijin”.

În plus, Beijingul reduce folosirea avionului și favorizează calea ferată, o tendință care s-a intensificat în ultimele luni. „Numărul total de zboruri în China a scăzut constant din martie și, la începutul lunii iunie, se redusese cu peste 10% față de anul anterior. Această scădere s-a datorat în principal diminuării zborurilor interne, în timp ce creșterea kilometrilor-pasager pe calea ferată a fost spectaculoasă”, confirmă AIE, potrivit Cinco Dias.