Eșecul licitației nu este doar o problemă de tranzacție. Este un nou semnal despre dificultatea de a salva unul dintre cele mai importante active industriale ale României într-o piață europeană a oțelului aflată sub presiune. Pentru Galați, miza nu este doar combinatul, ci o întreagă comunitate construită în jurul lui.
Licitația s-a închis fără rezultat
Runda de licitație organizată vineri pentru Combinatul Siderurgic Galați și secția Tubular s-a finalizat fără rezultat. Prețul de pornire anunțat a fost de 463 milioane euro.
Activele sunt gestionate în cadrul procesului de concordat de consorțiul Euro Insol – CITR. Administratorii concordatari spun că vor continua dialogul cu investitorii care și-au arătat interesul față de combinat.
Remus Borza, președintele Euro Insol, a transmis că procesul nu se oprește aici. „Miza este prea mare pentru a ne opri aici – în spatele acestui activ sunt mii de oameni și o comunitate întreagă care merită o șansă reală”, a declarat acesta.
Preț redus, dar cumpărător încă absent
Prețul de pornire de 463 milioane euro vine după o ajustare puternică față de încercările anterioare de vânzare. În piață au fost menționate anterior niveluri mai ridicate pentru activele combinatului, iar noua rundă a venit cu o evaluare mai apropiată de realitatea dificilă a industriei.
Chiar și așa, licitația nu a atras o ofertă câștigătoare. Asta arată că problema nu este doar prețul, ci și riscul operațional, financiar și industrial pe care un investitor ar trebui să îl preia.
Un combinat siderurgic nu este un activ imobiliar care se cumpără, se cosmetizează și se revinde. Are nevoie de capital de lucru, energie, materii prime, comenzi, oameni specializați și un plan industrial credibil.
Investitorii există, dar decizia nu vine
Administratorii concordatari susțin că au existat discuții cu mai mulți investitori care și-au manifestat un interes real față de activ. Aceștia au avut acces la informațiile necesare pentru evaluarea oportunității de investiție.
Procesul a inclus și o campanie extinsă de promovare pe piețe mari, precum GCC, China, India, SUA și Singapore. Potrivit consorțiului, oportunitatea investițională a fost prezentată unor jucători relevanți din industria siderurgică.
Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO al CITR, spune că lipsa unei înscrieri la licitație nu înseamnă lipsă de interes. „Deși licitația de astăzi nu s-a încheiat cu nicio înscriere, rezultatul nu reflectă lipsa de interes față de Combinat”, a afirmat acesta.
Piața europeană a oțelului impune condiții
Contextul este complicat. Industria siderurgică europeană se confruntă cu presiuni structurale: costuri ridicate la energie, competiție globală, reguli de mediu mai stricte și cerere industrială mai slabă.
Pentru un potențial cumpărător, aceste condiții contează direct. Preluarea combinatului nu înseamnă doar plata prețului de achiziție. Înseamnă și finanțarea relansării, asumarea datoriilor, repornirea producției și integrarea activului într-o strategie pe termen lung.
De aceea, vânzarea este mai grea decât pare. Un activ strategic poate fi atractiv pe hârtie, dar dificil de finanțat în practică. Mai ales într-o piață în care oțelul european caută încă un model viabil între costuri mari și concurență externă agresivă.
Galațiul depinde de soluția industrială
Combinatul de la Galați nu este doar o companie. Este una dintre platformele industriale istorice ale României și un reper economic pentru regiune.
În jurul lui se află angajați, furnizori, transportatori, firme de mentenanță și servicii locale. De aceea, fiecare eșec de vânzare are efecte mai largi decât bilanțul societății aflate în dificultate.
Pentru oraș, miza este păstrarea unei baze industriale. Pentru stat, întrebarea este dacă România poate menține un activ siderurgic strategic funcțional. Iar pentru creditori, problema este recuperarea valorii fără distrugerea completă a platformei.
Lichidare de active sau relansare industrială?
Consorțiul Euro Insol – CITR spune că va continua promovarea activului și analiza soluțiilor împreună cu creditorii. Aceasta înseamnă că scenariul vânzării nu este închis, chiar dacă licitația de vineri a eșuat.
Totuși, timpul nu lucrează în favoarea combinatului. Cu cât procesul se prelungește, cu atât cresc riscurile de degradare a activelor, pierdere a forței de muncă specializate și diminuare a valorii industriale. În final, licitația de 463 milioane euro arată că salvarea Combinatului Siderurgic Galați nu se poate face doar prin reducerea prețului.
Este nevoie de un investitor care să vadă dincolo de activul aflat în dificultate și să creadă că oțelul produs la Galați mai poate avea un rol economic. Altfel, România riscă să transforme încă un simbol industrial într-un dosar lung de restructurare, cu costuri sociale și economice greu de recuperat.