UE interzice distrugerea hainelor și încălțămintei nevândute, începând de azi. Marile companii trebuie să găsească soluții pentru reutilizarea produselor

Noile reguli obligă întreprinderile să încerce să păstreze produsele în circuitul economic. Hainele și încălțămintea pot fi vândute cu reducere, comercializate pe alte piețe, donate sau pregătite pentru reutilizare. Măsura a fost introdusă prin Regulamentul privind proiectarea ecologică a produselor sustenabile, cunoscut drept ESPR. Scopul este reducerea risipei și a impactului produs de industria textilă asupra mediului.

Întreprinderile mijlocii vor intra sub incidența interdicției din 19 iulie 2030. Companiile mici și microîntreprinderile nu sunt vizate de interdicția generală în această etapă.

Între 4% și 9% din textilele nevândute sunt distruse

Comisia Europeană estimează că între 4% și 9% dintre produsele textile nevândute în Europa sunt distruse înainte să fie purtate vreodată. Fabricarea lor a consumat materii prime, apă și energie. Au fost utilizate, de asemenea, forță de muncă, transport și capacități de producție. Toate aceste resurse sunt pierdute atunci când produsul nou este aruncat sau distrus.

Distrugerea textilelor nevândute generează anual aproximativ 5,6 milioane de tone de emisii de dioxid de carbon. Cantitatea este aproape egală cu emisiile nete totale înregistrate de Suedia în 2021.

Problema este alimentată și de dezvoltarea comerțului online. În Germania, aproape 20 de milioane de produse returnate sunt eliminate în fiecare an, potrivit informațiilor prezentate de Comisie. În Franța, valoarea produselor nevândute distruse anual este estimată la aproximativ 630 de milioane de euro.

Ce trebuie să facă firmele cu produsele nevândute

Companiile trebuie să acorde prioritate vânzării produselor, inclusiv prin reduceri sau prin utilizarea unor canale comerciale alternative. O altă posibilitate este donarea hainelor și încălțămintei către organizații caritabile sau întreprinderi sociale. Produsele pot fi reparate, recondiționate sau refabricate pentru a reveni în circuitul economic.

Interdicția nu obligă firmele să păstreze pe termen nelimitat orice articol. Le cere însă să demonstreze că au încercat soluții care mențin produsul în uz înainte de a recurge la eliminare. Atunci când distrugerea este permisă, tratarea produselor trebuie să respecte ierarhia europeană a deșeurilor. Reciclarea trebuie să aibă prioritate față de incinerare sau depozitarea la groapa de gunoi.

Există și excepții

Distrugerea rămâne permisă în anumite situații bine justificate. Printre acestea se află cazurile în care articolele sunt deteriorate într-o măsură care împiedică folosirea lor. Pot fi eliminate și produsele care prezintă riscuri pentru sănătatea sau siguranța consumatorilor. Excepțiile includ mărfurile contrafăcute ori cele care încalcă drepturile de proprietate intelectuală.

Distrugerea poate fi acceptată și atunci când produsele sunt refuzate de organizațiile caritabile sau de programele de donații. Simplul fapt că o colecție nu mai este la modă nu reprezintă însă o justificare suficientă.

Companiile care invocă o derogare trebuie să prezinte dovezi. Acestea pot include documente, rezultate ale testelor și informații privind încercările de donare sau reutilizare.

Firmele trebuie să raporteze ce au aruncat

Regulamentul introduce și obligații de transparență. Companiile trebuie să publice informații despre produsele de consum nevândute pe care le elimină ca deșeuri.

Raportările vor cuprinde numărul și greutatea produselor, motivele eliminării și derogările folosite. Firmele vor preciza și ce s-a întâmplat cu articolele: reutilizare, refabricare, reciclare, recuperare energetică sau altă formă de tratare.

Comisia a stabilit un format standardizat pentru aceste informații. El va fi utilizat începând din februarie 2027, astfel încât datele furnizate de companii să poată fi comparate și verificate.

Ce înseamnă măsura pentru companiile din România

Interdicția se aplică direct marilor operatori economici activi pe piața românească. Sunt vizate atât companiile autohtone, cât și grupurile internaționale care comercializează aici haine, accesorii și încălțăminte. Firmele trebuie să-și revizuiască gestionarea stocurilor, retururilor și produselor cu defecte. Vor avea nevoie de documente care să permită urmărirea articolelor nevândute și justificarea modului în care acestea au fost tratate.

Retailerii pot recurge mai des la reduceri, magazine outlet, revânzare sau donații. Producătorii pot dezvolta activități de reparare, refolosire a materialelor și refabricare.

Noile obligații pot genera costuri administrative și logistice. În același timp, ele pot reduce pierderile provocate de supraproducție și pot încuraja firmele să estimeze mai bine cererea.

Comisia Europeană consideră că regulile vor crea condiții mai echitabile pentru întreprinderile care au investit deja în modele sustenabile. Măsura urmărește și reducerea dependenței Europei de materiile prime importate, prin păstrarea produselor și materialelor în economie cât mai mult timp.