Cât ne costă Complexul Energetic Oltenia. Aproape 5 miliarde de lei au mers direct în certificatele de carbon

Întrebarea „cât ne costă” are, în cazul Complexului Energetic Oltenia, trei răspunsuri. Primul privește banii virați efectiv de la buget. Al doilea se referă la ajutoarele autorizate, dar care nu reprezintă toate plăți în numerar. Al treilea privește pierderile companiei. Acestea reduc valoarea participației statului și pot genera nevoi viitoare de capital. Dar nu sunt automat o cheltuială bugetară în anul raportării.

Este importat să separăm trei aspecte. Grantul pentru certificate, cheltuiala cu dioxidul de carbon și pierderea netă nu pot fi însumate. Cheltuiala cu certificatele intră deja în calculul pierderii. Grantul acoperă o parte a aceleiași cheltuieli, iar adunarea lor ar umfla artificial nota de plată.

CE Oltenia este controlată în proporție de 87,48% de stat și exploatează lignit pentru propriile termocentrale. Compania rămâne importantă pentru adecvanța sistemului energetic și pentru economia regională. Comisia Europeană o descria, la aprobarea restructurării, drept al treilea producător de electricitate al României. În 2026, compania avea aproximativ 8.000 de salariați.

Aproape cinci miliarde de lei, direct de la buget

Costul direct și ușor verificabil este grantul anual pentru certificatele de emisii. În 2024, Guvernul a acordat 386,64 milioane de lei. În 2025, suma efectiv aprobată și virată a fost de 279,1 milioane de lei. Guvernul preciza atunci că grantul total autorizat pentru 2025 ajungea la aproximativ 705 milioane de lei. Diferența de 425,8 milioane nu a mai fost acordată în acel an.  

Privită pe întreaga perioadă, factura este mult mai mare. Actele anuale consemnează 1,180 miliarde de lei în 2021, 2,675 miliarde în 2022, 449,01 milioane în 2023. La aceștia se adaugă sumele menționate din ultimii doi ani. Astfel, totalul granturilor plătite ajunge astfel la aproximativ 4,97 miliarde de lei. Banii au fost alocați prin bugetul Ministerului Energiei și au mers la conformarea cu obligațiile de emisii.

Tranșa uriașă din 2022 explică cea mai mare parte a totalului. Ea a acoperit certificate pentru emisiile din 2021 și o parte din obligația aferentă anului următor. Pentru comparație, sprijinul din 2023 și 2024 a fost mult mai mic, pe fondul reducerii producției pe lignit și al utilizării unor resurse proprii. La această sumă se adaugă o operațiune mai veche. Un împrumut de salvare de aproximativ 251 milioane de euro, aprobat în 2020 și care a fost ulterior convertit în grant. Conversia înseamnă că suma nu mai este o creanță recuperabilă a statului, ci sprijin definitiv. Ea este separată de granturile anuale de 1,09 miliarde de euro prevăzute pentru certificate.

Ajutor de restructurare de 2,66 miliarde de euro

Comisia Europeană a autorizat în 2022 un ajutor de restructurare de până la 2,66 miliarde de euro, echivalent atunci cu 13,15 miliarde de lei. Cifra este plafonul întregului pachet. Ea nu arată suma încasată într-un cont și nici costul bugetar efectiv dintr-un singur an.

Pachetul includea grantul de 1,09 miliarde de euro pentru certificate, conversia împrumutului de 251 milioane, o injecție de capital de până la 226 milioane și o garanție de stat pentru un credit de 195,8 milioane. Alte 895,3 milioane de euro urmau să vină prin Fondul pentru modernizare, după aprobarea proiectelor. Acesta este alimentat din venituri europene legate de comercializarea certificatelor, nu direct din veniturile generale ale bugetului național.

Nici garanția nu trebuie contabilizată imediat ca plată. Ea devine cost fiscal numai dacă împrumutul garantat nu este rambursat și statul trebuie să plătească. Injecția de capital este o investiție financiară a acționarului, nu o cheltuială de exploatare. Totuși, pentru contribuabil, rămâne capital public blocat într-o companie care trebuia readusă la viabilitate.

2025 a șters profitul din anul precedent

Ultimul bilanț schimbă radical imaginea companiei. CE Oltenia a încheiat 2025 cu o pierdere netă de 1,112 miliarde de lei. În 2024 obținuse un profit net de 317,5 milioane. Cifra de afaceri a crescut ușor, de la 3,27 miliarde la 3,47 miliarde de lei. Problema nu a fost, așadar, o prăbușire a vânzărilor, ci creșterea mult mai rapidă a cheltuielilor.

Rezultatul din exploatare a trecut de la un plus de 164,4 milioane de lei în 2024 la un minus de aproximativ 1,15 miliarde în 2025. Capitalurile proprii au coborât de la 5,21 miliarde la 4,10 miliarde de lei. Practic, pierderea contabilă a consumat peste o cincime din valoarea contabilă netă a companiei într-un singur an. Această pierdere nu a fost achitată automat de buget.

Statul a pierdut însă valoare în participația sa. Adică pachetul de acțiuni deținut de stat s-a devalorizat. Dacă rezultatele negative continuă, opțiunile devin costisitoare: capital nou, garanții, împrumuturi, vânzări de active sau o restructurare mai dură.

Certificatele de carbon, cea mai mare cheltuială

Principalul consumator de bani a fost Sistemul european de comercializare a certificatelor de emisii. Pentru fiecare tonă de dioxid de carbon emisă, producătorul trebuie să predea un certificat. Lignitul are emisii ridicate, iar această obligație devine o componentă normală a costului de producție. Aici nu vorbim despre o amendă și nici despre vreo cheltuială excepțională.

La sfârșitul anului 2025, CE Oltenia avea un deficit de 4.586.865 de certificate. Compania a constituit un provizion – adică un fel de „pusculiță” pentru cheltuieli viitoare sigure – de 2,041 miliarde de lei, calculat la 87,26 euro pe certificat. Împreună cu certificatele deja cumpărate, cheltuiala aferentă carbonului a ajuns la 2,058 miliarde de lei. Suma reprezenta 59,22% din cifra de afaceri. Termenul de conformare este 30 septembrie 2026.

Guvernul a prezentat aceeași cheltuială într-o altă raportare. Potrivit Executivului, certificatele au reprezentat aproximativ 45% din totalul cheltuielilor companiei în 2025. Cele două procente nu se contrazic. Unul raportează costul carbonului la cifra de afaceri, celălalt la cheltuielile totale.

Aceasta este vulnerabilitatea economică centrală. CE Oltenia poate avea marjă pozitivă înaintea carbonului, dar nu poate scoate certificatele din costul real al electricității. Guvernul a estimat pentru 2025 un „profit net operațional” de circa 697 milioane de lei și a atribuit pierderea costului emisiilor. Formula trebuie citită prudent. Carbonul nu este un „accident” exterior afacerii, ci prețul obligatoriu al tehnologiei pe lignit.

Personalul și uzura activelor atârnă greu în cont

Al doilea bloc mare de cheltuieli este personalul. Bugetul pe 2025 prevedea aproximativ 1,506 miliarde de lei pentru această categorie. Însă execuția a rămas sub plafon, din cauza scăderii numărului de angajați. Compania a raportat 7.950 de salariați pentru 2025, față de 8.565 în 2024. Costurile sociale ale tranziției rămân însă importante, deoarece CE Oltenia este principalul angajator industrial din Gorj.  

O altă presiune vine din active. Cheltuielile cu amortizarea și deprecierea au ajuns la circa 601,3 milioane de lei în 2025, aproape dublu față de anul anterior. Acestea nu sunt toate plăți imediate, dar arată consumarea economică a utilajelor, carierelor și grupurilor energetice. Auditorul a tratat ca domenii importante evaluarea activelor, provizioanele pentru refacerea terenurilor, închiderea exploatărilor și obligațiile de mediu. Aceste costuri pot supraviețui producției propriu-zise.

De asemenea, veniturile secundare s-au restrâns. Vânzările de cărbune au coborât de la 184,7 milioane de lei în 2024 la 105,7 milioane în 2025. Reducerea activității miniere scade unele costuri, dar micșorează și baza de venituri care ar putea absorbi cheltuielile fixe.

Restructurarea întârziată menține factura deschisă

Planul aprobat în 2022 trebuia să înlocuiască treptat producția pe lignit cu centrale pe gaze, parcuri solare și o capacitate hidro modernizată. Miza economică era simplă: mai puține emisii, cheltuieli mai mici cu certificatele și o companie viabilă fără să fie nevoie să primească ajutoare în mod repetat. Comisia considera atunci că sprijinul va permite revenirea la viabilitate pe termen lung, dar ținta nu a fost atinsă la termen

În decembrie 2025, România a notificat un plan modificat, cu prelungirea restructurării până la sfârșitul lui 2029. Plafonul ajutorului propus a crescut de la 2,66 la 2,86 miliarde de euro. Autoritățile au invocat întârzierea noilor capacități solare și pe gaze, precum și nevoile de siguranță energetică regională.

În februarie 2026, Comisia Europeană a deschis o investigație aprofundată. Oficialii de la Bruxelles verifică viabilitatea planului, contribuția proprie, proporționalitatea ajutorului și motivele întârzierilor. Deschiderea investigației nu înseamnă că sprijinul este ilegal. Înseamnă doar că suplimentul de 200 milioane de euro și prelungirea nu sunt încă o factură aprobată.

Între timp, problema lichidității rămâne. Obligația aferentă emisiilor din 2025 depășește două miliarde de lei, iar grantul restant este de 425,8 milioane. În vara lui 2026, compania analiza împrumutarea unor certificate de până la aproximativ 120 milioane de euro. O asemenea soluție mută plata în timp, dar nu reduce costul economic al carbonului.

Cât ne costă și ce primim în schimb

Răspunsul strict verificabil arată așa: între 2021 și 2025, CE Oltenia a primit aproximativ 4,97 miliarde de lei în granturi publice pentru certificatele de emisii. Separat, un împrumut de salvare de circa 251 milioane de euro a fost convertit în grant. În 2024, plata directă a fost 386,64 milioane de lei. În 2025, plata a fost 279,1 milioane, iar 425,8 milioane au rămas neacordate.

Pierderea de 1,11 miliarde de lei din 2025 măsoară deteriorarea companiei, nu încă un transfer bugetar. Cheltuiala de 2,05 miliarde cu emisiile explică mare parte din pierdere, dar este deja inclusă în ea. Pachetul de 2,66 miliarde de euro este un plafon mixt, care cuprinde granturi, capital, garanții, conversii și bani europeni. Nici acesta nu poate fi prezentat onest drept numerar plătit integral de contribuabili.

Ce a cumpărat statul cu acești bani? În primul rând, continuitatea unor capacități energetice dispecerizabile și evitarea unui șoc social rapid în Oltenia. Ce nu a obținut încă este obiectivul esențial al restructurării: o companie care să își poată finanța emisiile și investițiile fără ajutor repetat.

Factura reală nu este, așadar, doar cea scriptică. Riscul economic se află în prelungirea dependenței de lignit. Fiecare an de întârziere păstrează certificatele de carbon în centrul costurilor și crește probabilitatea unui nou sprijin. Testul final nu este câtă energie produce CE Oltenia într-o iarnă dificilă, ci cât de repede transformă sprijinul primit în capacități mai ieftine și într-un model viabil.