Restructurarea Volkswagen reaprinde dezbaterea privind prelungirea programului de lucru. Măsura ar reduce costurile, fără să stimuleze cererea

Planurile de restructurare ale Volkswagen readuc în discuție unul dintre compromisurile istorice ale industriei germane. Conducerea și sindicatele intră în negocierile din toamnă cu poziții opuse asupra duratei programului de lucru.

Dezbaterea depășește situația producătorului auto și privește capacitatea Germaniei de a-și păstra competitivitatea industrială. Modelele mai ieftine din străinătate continuă să preia cotă de piață.

Cum a apărut săptămâna de lucru de 35 de ore

Săptămâna de 35 de ore reprezintă norma cu timp integral pentru numeroși angajați din producție în industria germană a prelucrării metalelor, inclusiv în mare parte din sectorul auto.

Programul a rezultat din contractele colective negociate de sindicatul IG Metall în anii 1980 și 1990, după o serie de greve. Printre ele s-a numărat cea organizată în 1984 de industria metalurgică din Germania de Vest, care a durat șapte săptămâni și s-a desfășurat sub sloganul „Mai mult timp pentru a trăi, a iubi, a râde”.

Cine solicită prelungirea programului de lucru

În Saxonia, unde fabrica Volkswagen din Zwickau este amenințată cu închiderea, premierul landului, Michael Kretschmer, a declarat că săptămâna de 40 de ore ar trebui luată serios în considerare. El a apreciat poziția gigantului Mercedes-Benz, unde conducerea încearcă să obțină acordul sindicatelor pentru prelungirea programului fără majorarea salariilor.

Kretschmer și cancelarul Friedrich Merz, colegul său conservator, au avertizat că săptămâna de 35 de ore afectează competitivitatea Germaniei. Orice modificare a contractelor de muncă trebuie însă negociată între sindicate și angajatori.

Potrivit Harbour Report, realizat de Oliver Wyman, Germania are unele dintre cele mai ridicate costuri cu forța de muncă din industria auto la nivel mondial. Acestea ajung la aproximativ 3.307 dolari pentru fiecare vehicul, comparativ cu 955 de dolari în Spania și 597 de dolari în China. Autorii atribuie diferența sindicatelor puternice și reglementărilor din domeniul muncii.

Săptămâna de 40 de ore ar reduce costurile cu aproximativ 13%

Folosind ca exemplu un cost al forței de muncă de 65 de euro pe oră, analistul industriei auto Ferdinand Dudenhoeffer estimează că majorarea programului standard la 40 de ore, fără creșterea salariilor, ar putea reduce costurile cu aproximativ 13%. Măsura ar ajuta fabricile auto germane să mențină sau chiar să majoreze nivelul actual al producției. Carsten Brzeski, economistul-șef al ING, a declarat însă că cinci ore contractuale suplimentare pe săptămână nu ar elimina diferența structurală față de centrele industriale cu costuri reduse, precum China.

Volkswagen se confruntă și cu o problemă legată de cerere, iar aceasta nu poate fi rezolvată prin prelungirea programului de lucru, potrivit sindicatelor și unor observatori ai industriei. Volkswagen elimină în prezent din rețeaua sa europeană o capacitate anuală excedentară echivalentă cu aproximativ jumătate de milion de vehicule și analizează închiderea a patru fabrici din Germania. În aceste condiții, angajații ar trebui mai degrabă să lucreze mai puțin, susțin criticii măsurii.

Reducerea programului a ajutat Volkswagen și în trecut

IG Metall, care reprezintă majoritatea angajaților Volkswagen din Germania, s-a opus ferm propunerilor de prelungire a programului înaintea negocierilor colective din toamnă.

Un exemplu de cooperare îl reprezintă însă acordul din 1994, prin care conducerea Volkswagen și sindicatele au convenit ca angajații să accepte salarii mai mici pentru o săptămână de lucru de 28,8 ore, împărțită în patru zile.

Acordul i-a oferit Volkswagen timpul necesar pentru restructurare și introducerea unor metode de producție mai eficiente. Măsurile au ajutat compania să depășească o scădere a vânzărilor despre care conducerea afirma că amenința 30.000 de locuri de muncă, potrivit Reuters.