Criza de lichiditate din agricultura românească se acutizează. De ce creditul furnizor nu mai este o soluție viabilă pentru fermieri

O cercetare publicată recent arată că numărul insolvențelor în rândul companiilor din sectorul agricol este în creștere rapidă. Încă de la jumătatea lui aprilie se atinsese deja nivelul înregistrat în întreg semestrul I din 2025. Iar după primele șase luni din 2026, totalul ajunsese la 226 de companii, cu aproape 78% mai multe decât în perioada similară de anul trecut. Fenomenul afectează nu doar fermele mici, ci și companiile mari. Potrivit unei analize CITR, 40% dintre companiile din această categorie sunt în risc financiar.

Este o situație care indică o criză de lichiditate acută în agricultura românească. Diagnostic confirmat și de Bogdan Chiripuci, manager de politici și programe pentru agricultură în cadrul Clubului Fermierilor Români: „Creșterea numărului de insolvențe confirmă că un segment tot mai larg de fermieri a epuizat rezervele de capital de lucru și capacitatea de a rostogoli datoriile de la un an la altul. Criza de lichiditate din agricultura românească nu mai este una de moment, ci a devenit o problemă de fond, care se repetă an de an. Clubul a semnalat constant că exploatațiile de dimensiune medie rămân categoria cea mai expusă, fiindcă nu beneficiază nici de structura financiară a marilor grupuri integrate, nici nu înregistrează costuri specifice fermierilor mici, de subzistență, având în permanență nevoie de adaptare și retehnologizare.”

Care sunt cauzele

Potrivit expertului, presiunea s-a acumulat pe parcursul mai multor ani agricoli consecutivi. „Criza actuală provine din suprapunerea mai multor factori de presiune care acționează simultan asupra sectorului agricol. Criza energetică din anul 2022 a determinat scumpirea inputurilor. Complementar, războiul din Ucraina a exercitat o presiune descendentă asupra prețurilor la cereale prin intermediul importurilor. Secetele repetate au diminuat producțiile și au erodat capitalul de lucru necesar reluării ciclurilor de producție”, explică Chiripuci.

La acestea se adaugă creșterea costurilor la combustibil, energie electrică și fertilizanți, care a majorat cheltuielile de producție și a comprimat marjele exploatațiilor. „Limitările logistice, reflectate în costuri de transport ridicate și în utilizarea intensă a infrastructurii existente, reduc capacitatea fermierilor de a valorifica producția pe piața internă și la export. Iar incertitudinile de piață și de politică comercială diminuează predictibilitatea de care depinde planificarea activității agricole”, precizează specialistul.

Deficitul de finanțare depășește 11 miliarde de euro

Un alt factor care a agravat situația este accesul tot mai dificil la finanțare. Este un aspect evidențiat în repetate rânduri de asociațiile profesionale și patronale din agricultură.

„Instituțiile bancare percep agricultura drept un sector cu risc climatic și de preț ridicat și cu garanții greu executabile, întrucât terenul agricol și bunurile specifice se valorifică lent în cazul recuperării creanțelor. La rândul lor, fermierii manifestă reținere față de sistemul bancar din cauza birocrației, a cerințelor de garantare și a temerii de executare silită”, spune reprezentantul Clubului.

În aceste condiții, nevoia de bani a agriculturii este acoperită doar în parte de bănci. Deficitul de finanțare este însă de aproximativ 11,4 miliarde de euro la nivel național, potrivit estimărilor Băncii Europene de Investiții.

Din aceste motive, fermierii s-au orientat preponderent către creditul-furnizor, care este accesibil și lipsit de garanții formale. Este însă o soluție care „a început să genereze un impact negativ asupra antreprenorilor din acest sector economic în ultimii doi ani”, punctează specialistul.

Mai scump decât creditul bancar

Chiar și așa, creditul furnizor reprezintă pentru fermele mijlocii principala sursă de bani pentru cumpărarea inputurilor. Iar în anii cu probleme de lichiditate, fermierii ajung să depindă și mai mult de el, pentru că permite achiziționarea de semințe, îngrășăminte, combustibil sau pesticide la începutul campaniei, iar plata se face după recoltare, fără garanții și drumuri la bancă.

„Problema este că această finanțare costă, în realitate, mai mult decât un credit bancar. Pentru că dobânda este ascunsă, de obicei, în prețul mai mare pe care ferierul îl plătește la final prin anularea anumitor discounturi. Clubul a subliniat necesitatea depășirii paradigmei actuale bazate predominant pe creditul furnizor, care, în forma actuală, generează deja falimente și riscuri suplimentare pentru fermieri. Dependența se adâncește printr-o ierarhie de intermediere, de la producătorul de inputuri către distribuitorul național, apoi către dealerul regional și, în final, către fermier, cu o creștere a costului la fiecare nivel”, explică reprezentantul Clubului Fermierilor.

În opinia sa, această structură reduce puterea de negociere a fermierului și îl expune la practici comerciale dezavantajoase.

Soluții există

În aceste condiții, mai mulți actori din piață au propus trecerea la facturarea la prețul net – cu discountul inclus direct în factură – și adoptarea unei legi specifice pentru creditul comercial agricol.

Facturarea la prețul net ar corecta efectele negative ale facturării la preț de listă însoțită de discounturi condiționate, mecanism care favorizează practici comerciale neloiale, majorează artificial gradul de îndatorare și accentuează presiunea de lichiditate, consideră Chiripuci. Prin includerea discountului direct în factură, fermierul ar cunoaște de la început prețul real datorat, asumat pe cale contractuală. Iar relația dintre furnizori, distribuitori și fermieri ar câștiga în transparență și predictibilitate, apreciază specialistul.

„O lege dedicată creditului comercial agricol ar asigura fermierului o protecție care lipsește în prezent, întrucât acesta ocupă poziția de cumpărător în relația cu distribuitorul de inputuri și nu beneficiază de garanțiile aplicabile unui furnizor. O asemenea reglementare ar susține tranziția către modele comerciale clar definite, care reflectă corect obligațiile financiare ale fermierului și reduc riscul de supraîndatorare. Astfel s-ar institui un cadru unitar și coordonat la nivelul întregii piețe. Cele două măsuri se completează reciproc. Transparența soluționează problema la nivelul facturii. Iar cadrul legal oferă o protecție cu caracter permanent”, concluzionează managerul de politici și programe pentru agricultură din cadrul Clubului Fermierilor Români.

Soluțiile tehnice pentru atenuarea blocajului există și sunt clar definite. Dar fără un consens rapid și o susținere solidă din partea statului pentru adoptarea facturării nete și reglementarea creditului comercial, criza de lichiditate riscă să accelereze propagarea insolvențelor pe întreg lanțul agroalimentar.