Analiză ING: Cum își poate reduce Europa importurile de gaze și ce înseamnă asta pentru mediul de afaceri

Europa se confruntă cu o nouă criză energetică majoră. Importurile reprezintă încă aproximativ 80% din necesarul de gaze naturale al continentului. Această dependență majoră lasă regiunea expusă în fața riscurilor de aprovizionare. Liderii de afaceri trebuie să exploreze măsuri pentru consolidarea securității energetice. Reducerea facturilor nu mai este suficientă în contextul actual. Există mai multe pârghii pe care Uniunea Europeană le poate acționa. Totuși, fiecare soluție vine cu provocări economice și logistice semnificative.

Scăderea cererii și limitele economisirii în 2026

Consumul european de gaze a scăzut cu 20% după criza din 2022. Volumul a coborât de la 540 la 430 de miliarde de metri cubi. Această reducere de 110 miliarde de metri cubi reprezintă un progres notabil. Totuși, tăierile suplimentare vor fi mult mai greu de realizat. În sectorul clădirilor, consumul a fost redus structural cu 8%. Acest lucru s-a datorat izolației mai bune și adoptării pompelor de căldură. Termostatele au fost deja coborâte în majoritatea gospodăriilor.

În industrie, consumul de gaze a scăzut cu un procent de 26%. Din păcate, scăderea rezultă adesea din închiderea fabricilor și dezindustrializare. Nu este vorba neapărat despre o eficiență energetică îmbunătățită. Sectorul chimic a pierdut 37 de milioane de tone de capacitate de rafinare. Doar șapte megatone de capacitate nouă, mai verde, au fost adăugate. Aceste noi unități vizează lanțurile valorice circulare și bateriile. Provocarea rămâne găsirea unui echilibru între producție și sustenabilitate, conform analizei ING.

Diversificarea furnizorilor: De la Rusia la Norvegia și SUA

Structura importurilor de gaze naturale s-a schimbat radical din 2020. Ponderea gazului rusesc a scăzut de la 40% la 13%. Germania nu mai importă deloc gaz prin conducte din Rusia. Norvegia a devenit principalul furnizor al Uniunii Europene în 2025. Aceasta asigură acum 31% din totalul importurilor europene. Statele Unite urmează în clasament cu o cotă de 26%. Algeria și-a crescut și ea participarea la 12% din total.

Deși sursele s-au diversificat, Europa rămâne vulnerabilă din punct de vedere geopolitic. Conductele norvegiene ar putea fi ținta unor acte de sabotaj. De asemenea, exporturile de GNL din SUA sunt folosite ca pârghie în negocieri. Președintele Trump a utilizat această amenințare pentru a obține avantaje comerciale. Creșterea fluxurilor din Azerbaidjan sau Algeria necesită investiții masive pe termen lung. Aceste proiecte vor influența volumele de gaz abia după anul 2030. Diversificarea fără riscuri este mult mai greu de realizat astăzi.

Cărbunele ca soluție temporară de criză

Cărbunele rămâne cea mai rapidă opțiune pentru înlocuirea gazului în electricitate. Această soluție nu necesită investiții noi în capacități de producție. După invazia Rusiei în Ucraina, ponderea cărbunelui a crescut temporar. În Germania rămân operaționali aproximativ 28 GW de capacitate pe cărbune. Polonia păstrează aproximativ 27 GW pentru motive de securitate națională. Olanda deține două dintre cele mai noi centrale pe cărbune.

Utilizarea cărbunelui vine cu riscul creșterii costurilor pentru emisii. Totuși, aceste costuri sunt adesea mai mici decât prețul gazului. Cărbunele este preferat atunci când prețul gazului depășește 45 euro/MWh. Pentru liderii de afaceri, cărbunele oferă o protecție împotriva întreruperilor. Schimbarea combustibilului afectează însă direct prețurile certificatelor de carbon ETS. Companiile trebuie să gestioneze atent această expunere financiară suplimentară.

Limitele rețelelor electrice și avansul regenerabilelor

Energia regenerabilă este considerată esențială pentru securitatea energetică pe termen lung. Aproximativ 71% dintre profesioniștii din energie susțin această viziune. Ponderea regenerabilelor în mixul electric a ajuns la 30% în 2025. Totuși, extinderea lor este frânată de congestia rețelelor electrice. În Olanda, peste 4.000 de companii așteaptă o conexiune la rețea. Polonia are proiecte de 205 GW blocate în cozi de așteptare.

Investițiile în capacitatea și modernizarea rețelelor sunt prioritare acum. Profesioniștii văd stocarea în baterii ca pe o soluție necesară. Rețelele moderne trebuie să integreze flexibilitatea și generarea la fața locului. Pentru afaceri, accesul la infrastructură a devenit mai important decât prețul. Congestia rețelelor provoacă întârzieri de mulți ani pentru proiectele noi. Strategiile de investiții se mută spre locații cu disponibilitate de rețea.

Biogazul: O soluție locală și circulară

Biogazul reprezintă o soluție scalabilă pentru reducerea dependenței de importuri. În prezent, Europa produce 7 miliarde de metri cubi de biogaz. Producția ar putea să se tripleze până la 20 bcm în 2030. Teoretic, biogazul poate acoperi o treime din cererea actuală de gaz. Acest lucru necesită utilizarea resturilor agricole și a deșeurilor organice. Totuși, succesul depinde de politici de susținere și tehnologii avansate.

Danemarca este un exemplu de succes în acest domeniu. Biogazul furnizează deja 40% din necesarul național de gaz danez. Această țară ar putea atinge 100% biometan în câțiva ani. Costurile de producție variază între 50 și 100 euro per megawatt-oră. Deși este mai scump decât gazul importat istoric, biogazul oferă independență. Liderii de afaceri pot investi în biogaz pentru a reduce volatilitatea. Beneficiile economice rămân astfel în interiorul granițelor Uniunii Europene.

Gazul offshore: Resurse neexploatate și declin gestionat

Europa deține rezerve offshore estimate la 5.000 de miliarde de metri cubi. Cele mai mari depozite se află în apele teritoriale norvegiene. În prezent, politica oficială este una de declin gestionat. Producția va scădea drastic de la 180 la 30 bcm până în 2050. Marea Britanie a interzis deja noi licențe de explorare în 2025. O extracție maximă ar putea încetini acest declin al resurselor. Gazul din Marea Nordului are o intensitate de carbon mult mai mică.

Creșterea producției interne nu va scădea neapărat prețurile. GNL-ul importat continuă să dicteze prețurile pieței europene. Electrificarea alimentată de regenerabile rămâne soluția pe termen lung. Liderii de afaceri trebuie să înțeleagă că resursele rămân neexploatate din politici. O inversare de politică este puțin probabilă fără o criză severă. Eficiența energetică și contractele pe termen lung sunt esențiale pentru companii.

Renașterea sectorului nuclear în Europa

Criza energetică a reaprins interesul pentru energia nucleară. Franța obține deja 70% din electricitate din surse nucleare. Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a numit renunțarea la nuclear o greșeală. Germania este criticată pentru scoaterea prematură din uz a centralelor sale. State precum Spania și Italia își reevaluează interdicțiile privind nuclearul. Marea Britanie a luat decizia de investiție pentru centrala Sizewell în 2025.

În prezent, 27 de noi reactoare sunt planificate în Uniunea Europeană. Construcția centralelor noi s-a dovedit însă complexă și foarte costisitoare. Proiectele mari au suferit întârzieri masive și depășiri de buget. Reactoarele modulare mici (SMR) sunt încă în faze timpurii. Există și un risc geopolitic, deoarece combustibilul provine parțial din Rusia. Nuclearul rămâne o strategie de cursă lungă, nu o soluție imediată. Pentru liderii industriali, nuclearul oferă perspective de stabilitate pe termen lung.

Pași de urmat pentru companii

Europa are nevoie urgentă de tehnologii care să scadă dependența de gaz. Liderii de afaceri pot adopta strategii de hedging pentru a gestiona volatilitatea. Investițiile trebuie să vizeze eficiența și electrificarea accelerată a proceselor. Integrarea biogazului și securizarea capacității de rețea sunt decizii strategice. Competitivitatea va depinde de reziliența energetică integrată în planurile de afaceri. Viitorul energiei europene se bazează pe surse curate, locale și sigure.