Europa se poate confrunta cu o criză a gazelor fără o penurie fizică. Independența energetică a Uniunii este greu de atins

Prețurile gazelor în Europa au crescut din nou în urma perturbărilor lanțurilor de aprovizionare cu GNL din Orientul Mijlociu. Acest lucru se întâmplă în timp ce Uniunea Europeană intră în faza finală a planului de eliminare a gazului rusesc. Scara perturbării fizice este limitată comparativ cu pierderea fluxurilor rusești prin conducte din anii 2021 și 2022. Totuși, răspunsul prețurilor a fost unul disproporționat de mare în raport cu scara reală a acestor perturbări fizice. Acest contrast indică o schimbare profundă în modul în care riscul este transmis în sistemul european de gaze. Prin îndepărtarea de gazul rusesc, UE a redus expunerea la întreruperi fizice, dar a rămas expusă șocurilor de preț.

Răspunsul UE stabilit în Planul REPowerEU și dezvoltat în foaia de parcurs din 2025 se bazează pe doi piloni. Acești piloni sunt cererea mai mică de gaze și diversificarea aprovizionării, în principal prin pivotarea către sectorul de GNL. Această strategie a întărit reziliența aprovizionării fizice cu gaze, dar a lăsat UE mai expusă volatilității piețelor globale. Importurile de gaz rusesc au scăzut brusc, cota Rusiei scăzând de la 39% în 2021 la 12% în 2023. În anul 2024, UE a importat încă aproximativ 52 de miliarde de metri cubi de gaz de origine rusească.

Cadrul legal pentru eliminarea gazului rusesc până în 2027

Cadrul pentru finalizarea eliminării gazului rusesc a devenit mai riguros, cu o interdicție eșalonată obligatorie până în noiembrie 2027. Orientările de implementare actualizate ale Comisiei din 2026 clarifică faptul că eliminarea trebuie gestionată sub presiunea GNL-ului. Mai puțin de 10% din aprovizionarea UE este legată de fluxurile care trec prin Strâmtoarea Ormuz în prezent. Cu toate acestea, prețurile TTF au crescut la aproximativ 60 €/MWh, reprezentând mai mult decât dublul nivelurilor pre-criză. În contrast, criza rusească a implicat pierderea a 45% din consum, dar prețurile medii au fost de 90 €/MWh. Diferența sugerează că răspunsurile prețurilor nu sunt proporționale cu scara reală a perturbării fizice a fluxurilor de gaze.

Diversificarea a redus dependența bilaterală și riscurile de întreruperi fizice acute, fără a elimina însă expunerea la prețuri. Orientările Comisiei din martie 2026 reflectă această schimbare majoră de paradigmă în securitatea energetică a Uniunii Europene. Statele membre sunt sfătuite să minimizeze barierele administrative pentru importurile de GNL non-rusești și să accelereze procedurile de autorizare. Documentul recunoaște că închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz a creat penurii semnificative pe piața mondială de GNL. Aceste ajustări arată că perturbările continuă să fie resimțite prin prețuri, în loc de o lipsă fizică de gaze, conform The Conversation.

Provocările stocării și Acordul Comercial Turnberry cu SUA

UE intră acum în sezonul anual de umplere a depozitelor, cu niveluri de stocare aflate la minimele ultimilor cinci ani. Operatorii sunt obligați prin lege să atingă o capacitate de 90% înainte de începerea sezonului de iarnă. Aceste obligații cresc cererea pentru transporturile spot și întăresc considerabil poziția de negociere a furnizorilor de gaze globali. Această situație nu implică un risc de lipsă fizică, dar va amplifica probabil efectele prețurilor pe piața europeană.

Pe 26 martie, legiuitorii UE au aprobat acordul comercial Turnberry cu Statele Unite, deși au atașat acestuia anumite condiții. Poziția slabă de negociere a UE este evidentă în contextul acordului de a cumpăra energie din SUA de 750 miliarde dolari. Cu proviziile din Orientul Mijlociu vulnerabile la perturbări, Uniunea Europeană devine tot mai dependentă de sursele din Statele Unite. La rândul lor, Statele Unite folosesc această poziție pentru a căuta condiții comerciale mai favorabile în alte sectoare economice. Aceștia au presat pentru modificări ale reglementărilor UE privind metanul și ale directivei privind diligența necesară a sustenabilității corporative. Acest lucru pune presiune pe UE să își reconcilieze obiectivele de mediu cu securitatea propriei aprovizionări cu energie.

Rolul energiilor regenerabile în independența energetică a UE

Eliminarea gazului rusesc a alterat forma vulnerabilității în sistemul european de gaze, fără să o elimine cu totul. Expunerea la un singur furnizor a fost redusă, iar reziliența aprovizionării fizice s-a îmbunătățit considerabil în ultima perioadă. În același timp, dependența de piețele globale de GNL a lăsat UE expusă perturbărilor de transport și speculațiilor. Întrebarea centrală nu mai este doar cum să înlocuim gazul rusesc cu alte surse de energie fosilă. Problema este cum sistemul transmite șocurile globale în prețurile europene și, prin ele, în competitivitatea industrială și inflație.

În centrul planului original REPowerEU s-a aflat misiunea pe termen lung de a transforma sistemul energetic al Europei. Scopul este un sistem bazat pe surse regenerabile locale, curate, competitive și sigure pentru toți cetățenii europeni. Patru ani mai târziu, criza energetică din Orientul Mijlociu din 2026 a întărit argumentele pentru urgența acestei căi. Europa trebuie să accelereze tranziția către energie verde pentru a-și proteja economia de volatilitatea piețelor internaționale de gaze.