Exclusiv. Este digitalizarea ANAF eficientă? Gabriel Biriș: „eFactura a ajutat mult contribuabilii, spre deosebire de eTVA și eTransport”

Au trecut 14 luni de când s-a introdus obligativitatea raportării pentru tranzacțiile cu persoanele fizice (B2C), de la 1 ianuarie 2025. Practic, acum avem o adopție totală și putem analiza pe o perioadă de timp relevantă eficacitatea sistemului.

Deși e-Factura a fost prezentată ca „arma supremă” împotriva economiei subterane, la doi ani de la implementarea generalizată, cifrele arată că „subteranul” este încă vast.

Așa că multă lume se întreabă dacă s-a reușit doar digitalizarea birocrației pentru firmele oneste sau s-au pus cu adevărat bazele unei supravegheri inteligente. La fel de pertinentă este și întrebarea dacă e-Factura a fost mai degrabă o condiție pentru supraviețuirea bugetară (prin PNRR) decât un remediu instant pentru evaziune. Iar din moment ce România rămâne pe primul loc în Uniunea Europeană la deficitul de încasare al TVA-ului, toată campania publică insistentă și sumele investite au avut rost?

Părerile între economiști sunt împărțite. „Estimările specialiștilor vorbesc despre o economie subterană de circa 29% din PIB, comparativ cu media europeană de 17,2%. Doar din evaziunea cu TVA și accize vorbim de 7,1% din PIB care se pierd în fiecare an. În ciuda eFactura, eTVA , eTransport și toate e-uri fiscale, nu constatăm progrese, deși ele au costat mediul privat resurse importante”, susține Adrian Vascu, senior partner la Veridio și fost președinte ANEVAR.

Problema reală a României

În mod paradoxal, de multe ori, e-Factura și e-TVA pun o presiune administrativă ridicată pe firmele care oricum plăteau taxe. Asta în timp ce „evazioniștii profesioniști” rămân în afara sistemului digitalizat.

„Eu mă uit doar la cifre. România a avut întotdeauna o problemă cu gap-ul de TVA. Veniturile din TVA ale României au rămas relativ constante de la primele implementări ale acestor sisteme. În jur de 6-7%. A crescut infim în 2025, în jur de 7%, dar atunci au crescut cotele, asta este cauza. Aș spune deci că România are o problemă de neplată a TVA-ului, nu musai de colectare”, explică Gabriel Biriș, expert în fiscalitate, în exclusivitate pentru Business Edge.

Există alte soluții?

Specialistul consideră că, o posibilă soluție pe lângă eFactura pentru problemele actuale, ar putea fi taxarea inversă generalizată. „Prin asta se combat și firmele de tip carusel”, susține Biriș.

În spațiul media sunt vehiculate foarte multe speculații pentru justificarea faptului că Romania rămane la coada clasamentului UE când vine vorba de colectarea TVA-ului. Logistica lipsită de simțul urgenței poate fi o cauză.

„Întârzierea datelor din anumite locuri. De exemplu abia din 2022 sunt fiscalizate vendomatele de exemplu. ANAF a întârziat mult în primirea datelor ce fac posibile analize de risc eficiente.” Adaugă Biriș.

„eFactura a ajutat mult contribuabilii, spre deosebire de eTVA și eTransport ce sunt mai mult piedici pentru ei”.

Decidenți în zona politică

Totuși, după o analiză privind locurile de unde poate fi colectat TVA-ul, o parte este „mister”.

„De asemenea observăm un alt trend interesant. Gap-ul de TVA crește în anii electorali. Mă face să mă întreb de unii decidenți din zona politică din evaziune. Dacă România a luat atât de multe măsuri cum gap-ul nu scade. Asta înseamnă doar că pe zonă de fraudă există protecție sau chiar implicare a politicienilor.” spune expertul. În mediul de business al Romaniei, nu este o declarație de ignorat. Romania a trecut prin multe controverse de acest fel. Acest aspect este, de altfel, și unul din motivele incepției DNA.

Colaborarea între bănci și ANAF

Băncile văd totuși tranzacțiile financiare. ANAF facturile. În multe țări, aceste entități au o colaborare strânsă. Aici nu e așa, chit că o colaborare de acest fel ar da roade. În pofida acestui fapt, eforturile ANAF au crescut treptat.

„Rolurile la bază sunt diferite. Acțiunile de reducere a fraudelor nu sunt o prioritate pentru bănci. Totuși se văd eforturi din partea ANAF. Au centralizat analiza de risc (până recent județele o făceau pentru ele) pentru a mări eficacitatea controalelor, folosesc instrumente de data-analysis, programe ce stăteau până acum în teste.”

Putem vedea controale targetate?

Economia gri a dispărut, teoretic, rămâne cea neagră. Dacă toate firmele corecte sunt monitorizate în timp real, resursele de control (inspectorii ANAF) pot fi teoretic direcționate către zonele unde nu apare nicio factură (economia neagră). În acest context s-au regăsit mai multe țări pe parcursul istoriei moderne. De cateva ori, agentiile fiscale au luat masuri drastice in aceste circumstante, cum ar fi Italia in anii 70. Prin Guarda di Financia, s-au condus mai multe controale pe teren aleatorii de exemplu. Acest lucru este posibil, dar nu si probabil, in România.

„Controalele targetate sunt într-adevăr un pas bun. Ideea este să fie țintite bine. Nu doar Guarda di Financia a făcut asta. Vă dau un exemplu mai aproape de noi. În Bulgaria, acum vreo 15 ani, autoritățile lor au controlat primii 20 de artiști din țară. Mai întâi, inspectorii au pozat drept clienți. Au vorbit cu ei telefonic pentru a le vedea valabilitatea. Astfel au stabilit gradul de încărcare. După negocierea prețului, au aproximat și venituri. Apoi au trimis party-crushers pentru a verifica tot și a vedea ce se întâmplă cu sumele cash de la evenimente. Apoi au fost chemați pe rând, cu dosarele făcute și au plătit obligațiile. La noi nu am văzut astfel de acțiuni. Am văzut însă controale la contribuabili corecți. Controalele pe teren sunt foarte importante dar trebuie țintite bine.”

Mai mult o fundație tehnică

În concluzie, la doi ani de la implementarea generalizată, RO e-Factura pare a fi mai degrabă o fundație tehnică decât o soluție finală. Deși sistemul a reușit să digitalizeze fluxul de date, simpla colectare a informațiilor nu este echivalentă cu reducerea evaziunii. Testul de maturitate al ANAF va fi capacitatea de a muta presiunea de pe umerii contribuabililor corecți către zonele obscure ale economiei. Fără o analize de risc eficiente și fără curajul unor controale țintite la ‘vârf’, riscăm ca e-Factura să rămână doar o barieră administrativă costisitoare, în timp ce miliardele de euro din deficitul de TVA continuă să se piardă în mecanisme de protecție politică sau logistică defectuoasă.