Ungaria ne-a depășit din 2024, iar Polonia a cumpărat peste 31 de tone numai anul acesta. De ce rezerva de aur a României stagnează de 25 de ani

De anul trecut, Polonia se află pe primul loc în topul achizițiilor de aur la nivel mondial, potrivit datelor World Gold Council (WGC). Banca Centrală de la Varșovia a cumpărat doar în primul trimestru din acest an 31,4 tone, ajungând la un total de 581,6. Pe podiumul achizițiilor din primele luni ale acestui an se mai află Uzbekistan, cu 25,1 tone cumpărate, și Kazahstan, cu 12,5 tone. Cele două state ex-sovietice dețin 415,5 tone, respectiv 353,5 tone.

La polul opus, cele mai mari vânzări de aur au fost realizate în primele luni de către Banca Centrală a Turciei, volumul ajungând la 79,4 tone. Aproape două treimi (65,4%) din cantitate au fost vândute în prima lună a izbucnirii conflictului din Orientul Mijlociu. Ankara a apelat la această soluție pentru a ține sub control inflația și a susține lira turcească. Banca Centrală a Turciei a revizuit recent țintele de inflație la 24% pentru acest an. Este sub o treime din maximul de 85,5% atins în octombrie 2022, când moneda națională s-a depreciat masiv. În pofida scăderii drastice a rezervelor de aur, Turcia are un „tezaur” respectabil, de 534,8 tone.

O diminuare considerabilă a înregistrat și Federația Rusă, care a vândut în perioada ianuarie-martie 21,7 tone de aur pentru a susține efortul de război. Volumul nu reprezintă însă nici o sutime din rezerva totală, de 2.304,7 tone.

Achizițiile globale au crescut accelerat din 2022

Și vecinii bulgari au vândut aur în primul trimestru al acestui an – aproximativ 1,9 tone. O cantitate aproape egală cu cea cumpărată în luna august a anului trecut (2,05 tone) pentru a asigura activele de rezervă necesare trecerii la euro. Oficialii de la Sofia au declarat că achiziția era necesară pentru a nu afecta rezerva existentă.

Bulgaria, cu un total de 41 de tone, nu figurează în eșalonul superior al clasamentului mondial al țărilor deținătoare de aur. România stă mai bine – avem 103,6 tone, din care aproape 60% sunt depozitate la Banca Angliei.

Numai că, în cazul țării noastre, rezervele naționale de aur stagnează la același nivel de 25 de ani. Între timp, vecinii maghiari, de exemplu, le-au tot majorat. În 2021 și le-au triplat, iar în urmă cu doi ani, când Banca Centrală a Ungariei a celebrat centenarul, au ajuns la 110 tone. A fost și anul când ne-au depășit la acest capitol.

Polonia, Ungaria sau Cehia nu reprezintă însă excepții. Potrivit datelor World Gold Council, achizițiile globale de aur au intrat pe un trend ascendent accelerat începând din 2022.

Conform sursei citate, în perioada 2010-2021, „cumpărăturile” anuale ale băncilor centrale au avut o valoare medie de 473 de tone. În anul invaziei ruse din Ucraina, volumul total a crescut la un maxim de 1.136 de tone. În 2023 a scăzut la 1.051, iar în 2024 – la 1.045. Dar, în acel an, aurul a devenit al doilea activ de rezervă la nivel global, după dolar și în fața monedei europene.

Băncilor centrale le place aurul

În 2025, volumul achizițiilor a scăzut cu aproape 21%, la 863 de tone. Cu toate acestea, 95% dintre băncile centrale estimează că vor continua să își crească rezervele de aur în acest an. Principalele motive invocate în acest sens sunt:

• menținerea ratelor dobânzilor (93%).
• temerile legate de inflație (81%).
• instabilitatea geopolitică (77%).
• potențialele conflicte comerciale și creșteri de taxe vamale (59%).

Un alt motiv important pentru care băncile centrale cumpără aur în mod tradițional este acela că reprezintă un activ de refugiu care nu depinde de deciziile niciunui guvern sau for internațional. Logica a devenit vizibilă mai ales după ce rezervele în dolari ale Rusiei au fost înghețate. În acest context, mai multe bănci centrale din piețele emergente sau din grupul BRICS – precum Brazilia, India sau China – au conștientizat faptul că deținerea de monede străine în conturi externe este expusă riscurilor geopolitice. Pe când aurul din seifurile proprii este imun la orice sancțiuni diplomatice sau decizii ale guvernelor străine. Ca urmare, numeroase țări au început să își repatrieze rezervele. De exemplu, India a adus „acasă” peste 370 de tone în intervalul 2023-2026.

Un argument invocat frecvent de băncile centrale este că aurul nu are nicio corelație directă cu activele financiare clasice. Principiu exprimat clar de guvernatorul Băncii Naționale a Cehiei, Aleš Michl în 2024: „Trebuie să reducem volatilitatea. Iar pentru asta avem nevoie de un activ cu o corelare zero cu acțiunile, și acest activ este aurul.” În primele luni din 2026, Cehia a achiziționat peste 5 tone de aur. Iar în prezent figurează cu 76,6 tone în clasamentul mondial realizat de Trading Economics.

Rezerva de aur a României nu scade…

Pe de altă parte, dimensiunea rezervei de aur a unei țări este o componentă importantă a credibilității sale pe piețele financiare internaționale. O rezervă solidă de aur transmite investitorilor și agențiilor de rating un mesaj clar de stabilitate și solvabilitate. Este un mesaj important pentru țări precum România, care se confruntă cu turbulențe politice persistente.

Poziția guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR) este însă una conservatoare în ceea ce privește achizițiile de aur. Mugur Isărescu declara în urmă cu 13 ani că nu dorește creșterea rezervei. Și a demonstrat până în prezent că este consecvent. Nu a crescut rezerva, dar nici nu a scăzut-o, în pofida presiunilor crescute asupra leului din ultima perioadă. A preferat să cheltuiască masiv din rezervele valutare pentru a menține cursul leu/euro, însă doar până la un punct.

„Banca Națională, din punctul meu de vedere, a adoptat o politică destul de prudentă, dar sănătoasă. Mai ales în privința cotației monedei naționale. Dovadă că, iată, în ciuda crizei politice semnificative de la București și a situației financiare, moneda națională a scăzut, dar nu foarte mult. Deprecierea este undeva la nivelul de 2,5%. Ceea ce este o evoluție acceptabilă în actualele condiții”, explică analistul financiar Adrian Negrescu.

Potrivit acestuia, contextul actual nu este unul optim pentru vânzarea din rezerve. „Cred că nu este momentul să vindem aur în condițiile în care, din punct de vedere financiar, reușim să ne echilibrăm bugetar. Încasările din taxe și impozite au crescut pe primele patru luni. Iar perspectiva atragerii fondurilor europene, cele 10 miliarde de euro din PNRR, ar putea să echilibreze piața valutară”, apreciază Negrescu.

… dar nici nu crește

Pe de altă parte, politica prudentă a Băncii Naționale a fost vizibilă și în privința creșterii rezervei. Care, de un sfert de secol, este aceeași.

„Este o prudență care pleacă de la premisa că prioritară, în momentul de față, este absorbția de fonduri europene, de valută forte. Din perspectivă economică, aceasta poate aduce beneficii semnificative bugetului de stat și, în general, pieței valutare. Însă, în condițiile în care toate celelalte țări din regiune văd în aur o investiție semnificativă, mai ales în perioade tulburi, poziția Băncii Naționale ridică multe semne de întrebare. Și cred că este timpul ca guvernatorul BNR să ne explice concret dacă această strategie se bazează pe niște perspective realiste. Sau dacă, pur și simplu, este o decizie care ține de conjunctura financiară. Adică de faptul că există o cotație a aurului care poate nu este suportabilă de către BNR”, conchide analistul financiar.

Faptul că rezerva de aur ale României nu s-a redus după episodul recent de depreciere a leului poate fi o premisă că acest lucru nu se va întâmpla nici într-un viitor apropiat. Dar, cel mai probabil, nici nu va crește. Poate și pentru că, așa cum declara Mugur Isărescu în 2013: „rezerva trebuie să rămână la 100 de tone”. Motivul invocat de guvernatorul BNR a fost că, de câte ori a trecut de acest nivel, „România a păţit ceva”. S-ar părea deci că, pentru a fi în siguranță, ar trebui să mai vindem vreo 3,6 tone…