Europa pune frână turismului de masă. Restricțiile ar putea să transforme vacanțele într-un lux destinat doar celor cu venituri mari

Măsurile sunt prezentate drept soluții pentru protejarea locuințelor, infrastructurii și calității vieții localnicilor. Ele pot avea însă și un efect mai puțin discutat: vacanțele în cele mai populare orașe ale Europei devin tot mai greu accesibile pentru turiștii cu bugete reduse.

Aceasta este teza unei analize de opinie publicate de The Washington Post și semnate de Yong Kim, profesor de economie la Claremont McKenna College. Autorul susține că Europa nu încearcă neapărat să elimine turismul, ci să reducă numărul vizitatorilor și să favorizeze indirect un public mai bogat. De la Barcelona la Paris, autoritățile locale au introdus măsuri împotriva turismului excesiv. Printre acestea se numără restricțiile asupra închirierilor pe termen scurt, majorarea taxelor de cazare și limitarea debarcărilor pasagerilor de pe navele de croazieră.

Miza este economică. Mai puțini turiști pot reduce presiunea asupra orașelor, dar pot permite și menținerea unor prețuri mai ridicate. În acest scenariu, destinațiile primesc un număr mai mic de vizitatori, însă aceștia cheltuiesc mai mult.

Turism mai puțin, dar mai scump

Potrivit analizei, unele destinații europene se îndreaptă spre un model diferit de cel bazat pe volume foarte mari de vizitatori. În loc să maximizeze numărul turiștilor, orașele pot încerca să atragă persoane cu putere de cumpărare mai ridicată. Acestea își permit hoteluri mai scumpe, restaurante premium și taxe turistice mai mari.

Pentru afacerile locale, modelul poate fi atractiv. Un număr mai redus de clienți care cheltuiesc mai mult poate susține venituri importante și poate diminua presiunea asupra infrastructurii. Dar pentru turiștii cu venituri mici sau medii, efectul poate fi opus. Dacă oferta de cazare ieftină se restrânge, iar taxele cresc, accesul la marile destinații devine mai costisitor. Astfel, problema turismului excesiv poate fi rezolvată parțial prin preț. Cei care își permit costurile continuă să călătorească. Ceilalți sunt împinși spre destinații mai ieftine sau spre perioade din afara sezonului.

Restricțiile asupra Airbnb pot ajuta piața locuințelor

Una dintre principalele ținte ale autorităților este piața închirierilor pe termen scurt. Platformele precum Airbnb au transformat numeroase apartamente din marile orașe în spații destinate turiștilor. Pentru proprietari, această variantă poate fi mai profitabilă decât un contract tradițional cu un rezident. Efectul este însă reducerea numărului de locuințe disponibile pentru populația locală.

Analiza citează un studiu potrivit căruia fiecare listare comercială suplimentară pe Airbnb în Berlin a scos din piața chiriilor pe termen lung între 0,23 și 0,37 locuințe. Un alt studiu, referitor la Barcelona, a constatat că în cartierele cu cea mai intensă activitate Airbnb chiriile rezidențiale au crescut cu 7%. Mecanismul economic este simplu. Dacă apartamentele sunt mutate din piața rezidențială către cazarea turistică, oferta pentru localnici scade. În condițiile unei cereri ridicate, chiriile tind să crească.

Restricționarea închirierilor turistice poate inversa parțial procesul. Unele proprietăți revin pe piața contractelor pe termen lung, iar presiunea asupra chiriilor se poate reduce.

Turiștii cu bugete mici plătesc însă prețul

Politica are și un cost. Apartamentele închiriate pe termen scurt reprezintă adesea o alternativă la hoteluri, mai ales pentru familii, grupuri și persoane cu bugete limitate. Dacă această ofertă este restrânsă, mai mulți vizitatori sunt împinși către sectorul hotelier. Cererea pentru camere crește, iar prețurile pot urca. Autorul dă exemplul New Yorkului, unde restricțiile severe asupra închirierilor pe termen scurt au fost urmate de o creștere a tarifelor medii zilnice ale hotelurilor cu până la 19 dolari în primele 18 luni.

Situația nu poate fi transferată automat asupra fiecărui oraș european. Piețele și reglementările sunt diferite. Totuși, exemplul ilustrează riscul economic al reducerii unei surse importante de cazare.

Turismul funcționează ca un export

Analiza propune și o interpretare economică mai largă. Turismul internațional poate fi privit ca o formă de export. Atunci când un vizitator străin plătește pentru un hotel, o masă la restaurant sau un bilet la muzeu, bani din exterior intră în economia locală. Din acest punct de vedere, destinația „exportă” servicii turistice fără ca acestea să părăsească fizic țara.

În cazul turismului excesiv apare însă o situație diferită. Unele orașe încearcă deliberat să limiteze volumul. Dacă numărul turiștilor scade, dar prețurile cresc suficient, veniturile pot rămâne ridicate.

Yong Kim compară acest mecanism cu un comportament de tip monopolist. Autoritățile locale pot restrânge oferta prin reguli asupra cazărilor, taxelor sau accesului.

Barcelona, exemplul central

Barcelona este unul dintre cele mai clare exemple ale conflictului dintre succesul turistic și calitatea vieții localnicilor. Orașul atrage milioane de vizitatori, dar se confruntă cu presiuni severe asupra pieței locuințelor. Nemulțumirea rezidenților a crescut, iar autoritățile au răspuns prin restricții asupra închirierilor turistice. Din perspectiva administrației locale, locuințele trebuie să servească în primul rând populației orașului. Din perspectiva industriei turistice, reducerea ofertei de cazare poate împinge prețurile în sus și poate afecta vizitatorii care nu își permit hoteluri scumpe.

Această tensiune se află în centrul dezbaterii europene. Orașele trebuie să decidă cât turism pot suporta fără ca succesul economic să afecteze condițiile de viață ale localnicilor.

Croazierele și turiștii de o zi, alte ținte

Navele de croazieră reprezintă o altă zonă în care autoritățile încearcă să controleze fluxurile. Un vas poate aduce mii de persoane într-un oraș într-un interval foarte scurt. Acești vizitatori folosesc transportul și infrastructura, dar nu plătesc pentru cazare și pot avea cheltuieli locale mai mici decât turiștii care rămân mai multe nopți.

Din această perspectivă, limitarea debarcărilor poate fi văzută ca o încercare de a schimba structura turismului. Orașele pot prefera vizitatori care stau mai mult și cheltuiesc mai mult.

Dezbaterea este vizibilă și la Veneția. Orașul a introdus o taxă de acces pentru vizitatorii de o zi, transformând prețul într-un instrument de gestionare a aglomerației. Dacă accesul devine mai scump în perioadele de vârf, o parte dintre vizitatori pot renunța sau pot alege alte date. Măsura poate reduce presiunea în zilele aglomerate, dar produce și o selecție în funcție de venit.

Europa riscă să transforme călătoria într-un privilegiu

Aici apare principala critică formulată în analiza The Washington Post. Politicile împotriva turismului excesiv pot avea obiective legitime. Orașele trebuie să protejeze locuințele, infrastructura și viața cotidiană a rezidenților. Totuși, dacă soluția se bazează în principal pe creșterea costurilor și reducerea ofertelor ieftine, rezultatul poate fi un turism mai exclusivist.

Persoanele cu venituri mari vor continua să călătorească. Taxele suplimentare și hotelurile mai scumpe nu le vor schimba semnificativ comportamentul.

Cei mai afectați vor fi turiștii cu bugete mici și medii. Pentru aceștia, diferența de câteva zeci sau sute de euro poate decide dacă o vacanță mai este posibilă.