Europa vrea aproape 60 GW de centrale noi pe gaz. Securitatea energetică riscă să devină dependență permanentă

Criza provocată de războiul din Iran a arătat încă o dată cât de expusă este Europa la petrol și gaze. În loc să trateze șocul ca pe un avertisment, unele guverne europene merg mai departe cu proiecte noi pe gaz. Miza este simplă: gazul poate oferi flexibilitate pe termen scurt, dar poate deveni o povară pe termen lung.

Aproape 60 GW de capacitate nouă pe gaz

Raportul „Merchants of Crisis”, publicat de organizația Beyond Fossil Fuels, arată că proiectele planificate de centrale pe gaz ar putea consuma aproximativ 28 miliarde metri cubi de gaz anual. Volumul ar reprezenta circa 9% din importurile estimate de gaze ale UE.

Comparația este relevantă pentru consumatori. Cantitatea este echivalentă cu consumul anual de gaze al 46,4 milioane de gospodării. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o ajustare marginală, ci despre o posibilă prelungire semnificativă a dependenței de importuri.

Prețurile gazelor naturale din Europa au crescut deja cu 60% de la izbucnirea războiului. Europa a intrat în criză cu stocuri mai mici decât în anii anteriori: 46 miliarde metri cubi în februarie 2026, față de 60 miliarde metri cubi cu un an înainte.

Securitate sau blocaj în combustibili fosili

Argumentul politic este cunoscut: gazul oferă energie ce echilibrează rețeaua atunci când producția eoliană și solară nu acoperă cererea. Aceasta este partea reală a discuției.

Problema apare când flexibilitatea devine justificare pentru noi active fosile pe termen lung. O centrală pe gaz construită astăzi nu este o soluție de câteva luni. Ea are nevoie de ani de funcționare pentru a-și recupera investiția.

Juliet Phillips, campaigner pentru energie la Beyond Fossil Fuels, spune că „mai multe centrale pe gaz nu vor proteja oamenii din Europa de viitoare crize energetice”. În opinia sa, soluția reală este reducerea treptată a combustibililor fosili și accelerarea investițiilor în regenerabile, stocare, rețele și flexibilitate curată.

Germania este în prima linie

Raportul indică Germania drept unul dintre principalele exemple ale noii direcții europene. Guvernul german vrea să adauge 12 GW de capacitate de producție până în 2031, dintre care 10 GW ar urma să fie centrale pe gaz pregătite pentru hidrogen.

Planul este mai mic decât intenția inițială a coaliției, care vorbea despre 20 GW până în 2030. Totuși, rămâne o extindere importantă, raportată la portofoliul actual al Germaniei, de aproximativ 31 GW de centrale pe gaz.

Guvernul german cere ca noile capacități să fie decarbonizate până în 2045. Dar raportul atrage atenția că această promisiune poate depinde de tehnologii precum captarea și stocarea carbonului, considerate încă insuficient dovedite și scumpe de mai mulți critici.

România intră în scenă prin Neptun Deep și Mintia

România apare în analiză prin rolul statului în companiile de petrol și gaze. Romgaz este controlată în proporție de 70% de statul român, iar statul deține 20,7% din OMV Petrom. Cele două companii dezvoltă proiectul Neptun Deep, evaluat la 4 miliarde euro.

Proiectul din Marea Neagră ar urma să dubleze producția de gaze a României din 2027. Pentru București, argumentul este securitatea energetică și reducerea dependenței de importuri. Pentru criticii extinderii gazului, riscul este ca noua producție să prelungească dependența de infrastructură fosilă.

Raportul menționează și centrala pe gaz de la Mintia, care ar urma să devină operațională în acest an și să fie cea mai mare centrală de acest tip din UE. Aici apare dilema românească: investiția poate acoperi nevoi reale de sistem, dar poate deveni și un pariu costisitor dacă economia energiei se schimbă mai repede decât investiția.

Bateriile schimbă calculul flexibilității

O parte tot mai mare a industriei energetice susține că alternativa la gaz nu este doar producția regenerabilă, ci flexibilitatea curată. Asta înseamnă baterii, rețele mai bune, consum flexibil, tarife dinamice și folosirea inteligentă a mașinilor electrice sau a pompelor de căldură.

Beatrice Petrovich, analist senior la Ember, spune că flexibilitatea curată crește rapid. Costurile bateriilor la scară de rețea au atins un minim record în 2025, iar capacitatea instalată s-a dublat în doar doi ani.

În Germania, capacitatea bateriilor ar urma să crească de la 2,5 GW în 2025 la peste 10 GW în următorii ani. Mesajul este clar: dacă bateriile devin mai ieftine și mai rapide de construit, noile centrale pe gaz pot ajunge active scumpe, folosite mai puțin decât se anticipa.

Energie sigură sau facturi blocate în volatilitate

Europa are nevoie de securitate energetică. Dar securitatea nu înseamnă doar mai mult gaz. Înseamnă și mai puțină expunere la prețuri internaționale volatile, importuri riscante și șocuri geopolitice repetate.

Pentru gospodării și companii, diferența se vede în facturi. Dacă Europa investește masiv în noi centrale pe gaz, costurile se pot întoarce prin prețul energiei, ca investiții publice. Banii rămân investițiilor, în loc să mai fie risipiți pe factura la energie. Dacă investește mai mult în rețele, stocare și flexibilitate, tranziția poate deveni mai ieftină și mai stabilă.

În final, dezbaterea nu este între gaz și idealism climatic. Este între o soluție rapidă, dar riscantă pe termen lung, și o reformă energetică mai grea, dar mai rezilientă. Potrivit Euronews, raportul Beyond Fossil Fuels avertizează că extinderea gazului poate transforma criza energiei într-o dependență permanentă.