Franța schimbă ierarhia riscului pe piața europeană a obligațiunilor. Costurile sale de împrumut le depășesc pe cele ale Italiei

Costurile de finanțare ale statelor reprezintă un indicator important al încrederii acordate de investitori. Orice deteriorare poate pune presiune asupra bugetului și poate restrânge spațiul disponibil pentru cheltuieli publice.

Reputația construită de un debitor de-a lungul timpului nu mai este suficientă pentru a-i asigura condiții avantajoase. Administratorii de active acordă o importanță tot mai mare riscurilor care pot influența capacitatea unei țări de a-și administra finanțele.

Investitorii percep datoria Franței drept mai riscantă decât cea a Italiei

Franța înlocuiește Italia ca principal punct de interes pentru îngrijorările pieței privind sustenabilitatea datoriilor europene, spun investitorii, în condițiile în care Parisul se confruntă luna viitoare cu negocieri bugetare dificile și se apropie de alegerile prezidențiale de anul viitor, în care sprijinul pentru partidele de extremă stângă și de extremă dreaptă este în creștere.

Randamentul obligațiunilor de stat italiene de referință, cu scadența la zece ani, care timp de ani întregi s-a tranzacționat cu mult peste cel al Franței, s-a situat sub acesta în cea mai mare parte a verii, deoarece deținătorii de obligațiuni cer o compensație suplimentară pentru a cumpăra datorie franceză. Randamentele scad atunci când prețurile cresc.

Investitorii spun că această inversare a tendinței istorice indică o schimbare majoră a modului în care piața percepe riscurile relative ale celor două țări. „Dacă întrebi pe oricine de pe piețe care este veriga slabă a Europei, cei mai mulți vor indica Franța”, a declarat Rohan Khanna, șeful strategiei pentru dobânzile europene la Barclays. „Italia a reușit să paseze mingea Franței.”

Franța reprezintă o „furtună perfectă” pentru investitorii în obligațiuni, având în vedere combinația dintre „riscul economic, riscul politic și riscul fiscal”, a adăugat Khanna.

Italia își îmbunătățește reputația pe piețele financiare

Italia a fost considerată mult timp unul dintre cei mai riscanți debitori ai Europei. Țara s-a numărat printre economiile puternic îndatorate reunite sub denumirea „Piigs” în timpul crizei datoriilor din zona euro, de acum mai bine de un deceniu. Datoria sa publică rămâne printre cele mai mari de pe continent. Franța a fost văzută, în schimb, ca o opțiune mai sigură.

Ambele țări se confruntă în această toamnă cu negocieri bugetare dificile, iar anul viitor vor avea loc alegeri. Atenția investitorilor s-a îndreptat spre deteriorarea poziției fiscale a Parisului. Totodată, a crescut probabilitatea victoriei unui candidat mai puțin favorabil piețelor. Italia a trecut printr-o perioadă de disciplină fiscală și printr-o etapă neobișnuit de lungă de stabilitate politică. Evoluția a convins un număr tot mai mare de investitori internaționali.

„Italia este acum exemplul de urmat al piețelor de obligațiuni din G7”, a declarat Adam Posen. Președintele institutului de cercetare Peterson Institute din Washington DC a fost membru al comitetului de politică monetară al Băncii Angliei. Raportul dintre datoria Italiei și PIB a scăzut de la 154% în 2020 la 139% în acest an. În Franța, indicatorul a crescut de la 114% la 117%, potrivit datelor BCE.

Investitorii își mută capitalul către obligațiunile italiene

Italia înregistrează și un excedent bugetar primar. Asta înseamnă că veniturile fiscale depășesc cheltuielile înainte de includerea costurilor cu dobânzile. Deficitul bugetar al Franței a trecut, în schimb, de 5% din PIB.

„Înainte, Italia era cu adevărat cel mai mare risc pentru Europa, singura țară de care toată lumea era foarte îngrijorată… Dar cred că acum Franța ajunge rapid din urmă Italia”, a declarat Tomasz Wieladek, strateg-șef pentru macroeconomia europeană la T Rowe Price. El observă semnele unei „realocări” a capitalului dinspre obligațiunile franceze către cele italiene.

Obligațiunile franceze s-au aflat sub presiune în ultimele săptămâni. Evoluția a apărut după ce guvernul a început să prezinte detalii despre planurile sale bugetare. Proiectul integral urmează să ajungă în Adunarea Națională la 30 septembrie.

Ministrul de finanțe Roland Lescure a declarat săptămâna aceasta că urmărește un deficit cât mai apropiat posibil de 5% din PIB. Guvernul minoritar va avea nevoie de sprijinul socialiștilor pentru adoptarea bugetului. Aceștia se vor opune probabil reducerilor cheltuielilor sociale. Confruntările bugetare au dus la căderea guvernelor franceze atât în 2024, cât și în 2025.

Disputa privind bugetul amplifică presiunile asupra Parisului

Bugetul din acest an a fost adoptat abia după un compromis politic. Premierul Sébastien Lecornu a acceptat să suspende până după 2027 reforma privind creșterea vârstei de pensionare. În schimb, a obținut sprijinul necesar pentru adoptarea legislației.

Piața s-a temut inițial că Italia va recurge la cheltuieli fiscale excesive sau va adopta o poziție dură față de Bruxelles. Premierul Giorgia Meloni și ministrul de finanțe Giancarlo Giorgetti au câștigat însă aprecierea investitorilor în obligațiuni prin disciplina fiscală strictă. Deficitul a coborât de la 8% în 2022, anul în care au preluat mandatul, la puțin peste 3% anul trecut.

Chris Jeffery, șeful strategiei macroeconomice la Legal & General, deține obligațiuni franceze într-o pondere mai mică decât cea din indicele de referință. El a declarat că „realocă parțial acea expunere către Italia”.

„Este destul de greu să vezi mulți politicieni susținând reducerile bugetare atunci când urmează alegerile prezidențiale”, a spus Jeffery. Și alți investitori internaționali și-au schimbat opiniile despre Franța și Italia, au afirmat analiștii. Evelyne Gomez-Liechti, strateg pentru active multiple la Mizuho, a indicat o schimbare în rândul investitorilor japonezi. Aceștia dețin în mod tradițional volume importante de datorie franceză, dar și-au redus alocările către obligațiunile țării. „Franța este noua Italie”, a spus Gomez-Liechti.

Alegerile prezidențiale sporesc riscul perceput de piețe

Sondajele recente sugerează că este tot mai probabil ca liderul extremei stângi Jean-Luc Mélenchon să ajungă în turul al doilea împotriva liderei extremei drepte Marine Le Pen, un scenariu descris de Gomez-Liechti drept „cel mai nefavorabil rezultat posibil pentru piețe”.

Filippo Taddei, economist principal pentru Europa la Goldman Sachs, a declarat că ponderea în creștere a investitorilor străini în deținerile de datorie suverană italiană începând din martie 2023 reflectă „normalizarea” statutului țării, după ani în care aceasta a fost tratată drept un caz problematic în urma crizei financiare globale din 2008.

„Pe măsură ce banii sunt realocați în întreaga Europă, Italia face parte din această realocare, ceea ce nu se întâmpla în trecut”, a spus Taddei.

Randamentele obligațiunilor italiene au coborât anul trecut sub cele ale Franței pentru prima dată de la criza financiară, dar au crescut din nou rapid, după ce războiul dintre SUA și Iran a provocat o explozie a prețurilor la petrol.

Italia este deosebit de sensibilă la creșterea prețurilor energiei, în timp ce Franța produce pe plan intern o parte mai mare din energia sa. Dar, în pofida creșterii prețului petrolului peste 94 de dolari în august, randamentele Franței au urcat din nou peste cele ale Italiei.

Prima de risc a Franței se apropie de nivelurile din criza datoriilor

Un indicator al primei suplimentare de risc atribuite datoriei franceze pe termen lung a crescut puternic în ultimii ani. Este vorba despre diferența forward pe 15 ani peste 15 ani față de rata germană de referință. Indicatorul elimină așteptările privind politica monetară pe termen scurt.

Franța „nu este foarte departe de nivelurile primelor de risc din timpul crizei datoriilor din zona euro”, a declarat Mike Riddell. Administratorul de portofoliu de la Fidelity International consideră că „situația fiscală pare un dezastru”. Roma beneficiază, cel puțin pentru moment, de costuri de împrumut mai mici decât Franța. Piața exercită însă presiuni considerabile asupra Italiei pentru ca țara să nu se abată de la traiectoria fiscală.

„Piața are memorie”, a declarat Taddei de la Goldman. El a precizat că investitorii nu vor ierta cu ușurință perioada în care Italia a înregistrat cheltuieli fiscale excesive. „Italia trebuie să aplice o politică fiscală mult mai prudentă decât Franța și Germania. Doar astfel va fi tratată la fel de favorabil de participanții la piață”, a spus el, potrivit FT.