România taxează energia mai mult decât concurenții. Gabriel Biriș: „Nu putem reduce prețurile fără să creștem producția”

O astfel de abordare poate transforma taxarea din sursă de venit bugetar în frână pentru investiții. Totuși, vorbim despre un sector în care proiectele sunt mari și se recuperează în zeci de ani. La aceasta se adaugă instabilitatea legislativă, care introduce un risc suplimentar peste prețurile volatile și riscul tehnic. Expertul în fiscalitate Gabriel Biriș va participa la evenimentul „Argument pentru Energie”, unde fiscalitatea și investițiile vor fi temele principale.

„Într-adevăr, România impozitează sectorul energetic semnificativ mai mult decât alte industrii, dar și semnificativ mai mult decât alte state cu care concurăm pentru investiții. Ce este mai grav este că România nu impozitează suplimentar profiturile «excepționale», ci impozitează veniturile”, afirmă Gabriel Biriș.

Când taxa face investiția să nu mai aibă sens

Pentru un investitor, problema se vede în randament. O taxă suplimentară poate părea atractivă pentru buget. Însă, ea devine contraproductivă dacă împinge proiectul sub pragul minim de rentabilitate și investiția nu mai este făcută.

„Punctul de inflexiune este acolo unde ROI – return on investment – coboară sub un anumit prag critic, prag care depinde de mai mulți factori, inclusiv de dobânzi. Țin minte un moment din 2016 când, secretar de stat fiind, am avut «în mapă» un proiect de lege privind impozitarea suplimentară a petrolului și gazelor, atât onshore, cât și offshore”, explică Biriș.

„Studiul pe un caz concret a rezultat într-un ROI negativ, de minus 8%, pragul minim așteptat de investitor fiind atunci de 6%. Evident că, dacă legea aceea era promovată, nu ar mai fi existat investiții. Nu a fost, din fericire. Din păcate însă au apărut altele, cu efect comparabil”, subliniază specialistul.

Un miliard la buget astăzi sau un miliard investit

Alegerea ar fi între încasarea imediată a unui miliard de lei la buget sau folosirea lui pentru investiții? Biriș nu ezită aici. În opinia sa, economia câștigă mai mult dacă banii rămân temporar la companiile capabile să îi transforme în capacități energetice.

„Evident că aș alege varianta investițiilor. De altfel, în 2022, la o discuție cu decidenți politici în 2022 despre extinderea supraimpozitării veniturilor din producția de energie electrică – 80% pentru ceea ce depășea 450 lei/MWh – și la traderi, am spus că nu prin supraimpozitare și nici prin plafonare/compensare rezolvăm problema, ci prin creșterea capacităților de producție de energie în bandă și a capacităților de stocare”, afirmă el.

„Am propus să se ia în calcul amânarea plății impozitelor respective pentru o perioadă de doi-trei ani, plata urmând a se face doar dacă nu erau făcute sau demarate investiții care să însumeze impozitele amânate. Practic, propuneam să nu decapitalizăm companiile care ar fi putut să investească, să le fie lăsate la dispoziție fondurile pentru a investi, urmând a plăti impozitele doar dacă nu investeau”, susține Biriș.

În opinia sa, legătura dintre investiții și preț este directă. „Nu putem spera la reducerea prețurilor la energie fără să creștem producția de energie. Prețurile mari la energie nu afectează doar populația, afectează capacitatea României de a atrage investiții în producție”, spune specialistul.

El invocă și industria auto. „Vedem că declarațiile recente ale CEO Dacia indică prețul prea mare al energiei ca una dintre principalele probleme de competitivitate ale României, deci propunerea de atunci pare că avea sens. În plus față de supraimpozitare, noi avem și o altă mare problemă, birocratică: termenele de avizare și autorizare sunt nepermis de lungi și afectează grav competitivitatea noastră în atragerea de investiții noi.”

Regulile se schimbă după ce banii au fost puși pe masă

În energie, investițiile mari nu se recuperează într-un an sau doi. Un proiect poate funcționa două sau trei decenii, e limpede. De aceea, compania își construiește calculele pe ipoteze privind taxele, prețurile și costul finanțării. Dacă regulile fiscale sunt schimbate după începerea proiectului, riscul nu mai este doar economic.

„Ambele contează, și nivelul impozitării, dar și lipsa de predictibilitate. În unele cazuri – precum cel al Exxon – schimbarea regulilor în timpul jocului este NO GO, inacceptabilă”, apreciază Biriș.

„Lipsa de predictibilitate afectează toate sectoarele economice, nu numai sectorul energetic. Sectorul energetic este însă cu atât mai grav afectat cu cât aici vorbim de sume foarte mari. Acestea se recuperează în mulți ani și cu riscuri pe măsură. Pe lângă riscul unor explorări fără succes sau riscul variațiilor de preț în piață, noi mai inducem și riscul legislativ. Deci nu trebuie să ne mire lipsa de apetit pentru investiții”, crede el.

Ca exemplu, avocatul indică una dintre ordonanțele-cheie din energie și frecvența cu care legislația fiscală se modifică. „Doar OUG 27/2022 a fost modificată prin 14 legi și ordonanțe de urgență. Suplimentar, investitorii din energie trebuie să facă față și modificărilor Codului fiscal, Codului de procedură și legislației privind RO e-Diverse, SAF-T, legislație care a suferit nu mai puțin de 2.000 de modificări în ultimii zece ani. Este foarte dificil să faci un business într-un climat atât de instabil!”, afirmă Biriș.

Taxa pusă pe companie poate ajunge tot la consumator

Supraimpozitarea este prezentată adesea ca o metodă prin care statul ia o parte mai mare din câștigul companiilor energetice. Biriș susține însă că efectul economic nu se oprește la producător sau comerciant. „Riscul nu numai că există, dar îl vedem materializat! În vârf de consum, România este importator net. Ziua exportăm ieftin, seara importăm mult mai scump”, explică el.

„În plus, ICAS de 0,5% este un impozit care se reflectă în prețurile la pompă, benzina și motorina incluzând acest impozit, care se aplică pe fiecare verigă din lanțul de comercializare al combustibililor, inclusiv la acciză”, susține Biriș.

El dă și exemplul șocului prețurilor la gaze din 2022. „Am calculat cât din creșterea de prețuri la gaze din 2022 a ajuns la buget și cât la stat, iar rezultatul a fost că peste 90% ajungea la buget.” În această logică, taxarea nu înseamnă doar transferul unei părți din profitul companiei către stat. Poate însemna și preț mai mare, capital mai mic pentru investiții sau proiecte amânate.

Cum ar rescrie Biriș fiscalitatea energiei

Dacă ar porni de la zero, Gabriel Biriș spune că ar schimba însăși baza pe care este construită fiscalitatea sectorului. În locul taxelor pe venit, ar prefera impozitarea profiturilor suplimentare, atunci când acestea există.

„Aș elimina toate impozitele pe venit, cu excepția redevențelor, și le-aș înlocui, eventual, cu impozite pe profit suplimentare pentru profituri excepționale”, afirmă el.

Ar scoate și taxa care lovește direct activele necesare dezvoltării infrastructurii. „Evident, aș elimina și impozitul pe construcții, acesta fiind efectiv un impozit pe investiții în infrastructură, investiții de care avem atât de multă nevoie!”, conchide specialistul.

Miza, în lectura lui Biriș, nu este ca sectorul energetic să nu plătească taxe. Este ca statul să nu confunde o încasare rapidă cu o politică fiscală bună și să nu ceară, în același timp, investiții masive de la companii pe care le decapitalizează sau cărora le schimbă regulile după ce au început proiectele.

Gabriel Biriș participă la evenimentul „Argument pentru Energie”

Gabriel Biriș va participa la evenimentul „Argument pentru Energie”, în cadrul căruia reprezentanți ai autorităților, specialiști și lideri din industrie vor analiza și dezbate deciziile care vor influența viitorul sectorului energetic românesc.

Evenimentul, organizat de platforma națională de dezbatere strategică și politici publice „Argument pentru România”, va avea loc joi, 8 octombrie, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel, cu începere de la ora 9:30.