Iernut poate aduce 430 MW într-o piață dezechilibrată. Antal Lóránt spune că lipsa capacităților ajunge în facturi

Senatorul Antal Lóránt, președintele Comisiei pentru energie, infrastructură energetică și resurse minerale din Senat, a vorbit joi, 8 octombrie, la prima ediție a evenimentului „Argument pentru Energie”. Evenimentul este organizat de platforma națională de dezbatere strategică „Argument pentru România”.

Antal Lóránt spune că dezbaterea despre energie trebuie să treacă dincolo de ideea că aproape orice intervenție legislativă a fost o greșeală. România are probleme de predictibilitate, dar are și investiții care au putut avansa tocmai după modificarea legilor.

„Nu suntem noi o insulă unde lucrurile merg foarte prost și din când în când venim să spunem că legea este proastă. Trebuie să vedem și ce a funcționat, ce am corectat și ce efecte au avut aceste intervenții”, a spus Antal Lóránt.

Legea energiei a fost modificată de prea multe ori

Unul dintre punctele asupra cărora senatorul spune că există loc pentru o reformă majoră este Legea 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale. Actul normativ a trecut prin numeroase modificări într-o piață care, între timp, s-a schimbat radical.

În 2012, prosumatorul era aproape inexistent în ecuația energetică. Astăzi, sute de mii de consumatori produc energie, iar stocarea, agregarea, flexibilitatea și piețele pe intervale tot mai scurte au devenit componente ale sistemului.

„Trebuie să facem un salt și să ne gândim la un Cod al energiei, pentru că astăzi Legea 123 nu mai face față. A avut foarte multe modificări. În același timp, faptul că astăzi vorbim despre prosumatori vine tot din această lege, pentru că am introdus și am construit definiția producătorului-consumator”, a explicat senatorul.

Antal Lóránt amintește și modificările prin care au fost extinse drepturile consumatorilor și ale prosumatorilor. În opinia sa, acestea arată că intervenția legislativă nu trebuie judecată automat drept o frână pentru piață.

Un exemplu invocat este cel al depozitelor de gaze în perioada crizei energetice. Atunci când gazele din depozite erau vândute într-un ritm care risca să lase România cu rezerve reduse înaintea sezonului rece, Parlamentul a intervenit legislativ.

Plafonarea a frânat inflația, dar a fost prelungită prea mult

Un alt exemplu este plafonarea prețurilor la energie. Mecanismul a fost criticat pentru costurile bugetare, distorsiunile create în piață și perioada lungă în care a rămas în vigoare.

Antal Lóránt consideră însă că măsura trebuie privită și prin efectul avut în momentul în care prețurile europene la energie explodau.

„Plafonarea prețului a fost o măsură bună, pentru că eram singurul stat din regiune care, prin această măsură, a reușit să oprească o parte din inflație. Poate că am prelungit-o prea mult. Dar pentru doi-trei ani a fost o măsură foarte bună”, a afirmat Antal Lóránt.

Senatorul admite, în același timp, nevoia de predictibilitate. Investitorul trebuie să știe în ce condiții își pune banii într-un proiect care poate funcționa zeci de ani.

Responsabilitatea nu aparține însă doar Parlamentului, spune el. Legislativul creează cadrul, în timp ce Guvernul, autoritățile de reglementare și instituțiile care acordă avize trebuie să ofere, la rândul lor, stabilitate.

„Predictibilitate înseamnă legi clare, dar depinde și de Guvern. Parlamentul votează, Executivul intră în pâine și trebuie și el să transmită un mesaj de predictibilitate. Mai avem multe de îmbunătățit, dar trebuie să spunem și că au existat intervenții legislative ale căror efecte bune pot fi astăzi măsurate”, a explicat senatorul.

Antal Lóránt nu crede că Legea offshore a alungat Exxon

Unul dintre subiectele care au împărțit industria energetică în ultimii ani este plecarea ExxonMobil din proiectul Neptun Deep. Criticii legislației offshore au legat retragerea companiei americane de modificarea condițiilor fiscale și de lipsa de predictibilitate.

Antal Lóránt are o altă interpretare. El spune că retragerea trebuie privită în contextul mai larg al strategiei globale ExxonMobil. Totuși, renunțase în aceeași perioadă și la alte active.

„Am alungat Exxon? Nu cred. Dacă ne uităm mai adânc în acea decizie, Exxon a găsit perimetre mult mai importante și a renunțat la mai multe zone din Europa și Asia. Când și-a vândut participația din Neptun Deep, compania a vândut și alte licențe și perimetre din regiune”, a spus senatorul.

Romgaz a cumpărat participația ExxonMobil în Neptun Deep. Pentru Antal Lóránt, tranzacția trebuie evaluată și prin prisma valorii pe care resursa o are acum pentru România.

„A fost o decizie bună ca Romgaz să cumpere participația din Neptun Deep. Trebuie să ne uităm la cât a plătit atunci Romgaz și la cât valorează astăzi acea participație”, a adăugat el.

Centrale aproape terminate au rămas ani întregi blocate

O problemă mai importantă decât polemica despre trecut este, pentru senator, finalizarea capacităților energetice începute și rămase blocate. Unele proiecte hidroenergetice au fost lansate înainte de aderarea României la Uniunea Europeană.

Între timp, condițiile de mediu și procedurile de autorizare s-au schimbat. Proiecte ajunse foarte aproape de finalizare au fost contestate în instanță, iar lucrările au fost oprite.

Antal Lóránt critică situațiile în care obiective construite în proporție foarte mare nu au putut fi puse în funcțiune după litigii declanșate de organizații de mediu.

„Au apărut mereu asociații preocupate de câțiva copăcei sau peștișori, care spuneau că dacă se finalizează o investiție ajunsă la 95% va fi o catastrofă majoră. Au atacat proiectele, iar diferite instanțe au luat decizii prin care investițiile au fost oprite. Multe dintre ele au început în anii ’70, ’80 sau la începutul anilor ’90, când documentele de mediu cerute astăzi nici nu existau în forma actuală”, a spus senatorul.

Antal Lóránt invocă și includerea unor asemenea proiecte între obiectivele strategice din energie. Argumentul său este că finalizarea lor trebuie analizată nu numai din perspectiva cantității anuale de electricitate produse, ci și prin serviciile pe care le pot furniza sistemului.

Iernut înseamnă 430 MW care pot porni când sistemul are nevoie

Exemplul cel mai vizibil este noua centrală pe gaze de la Iernut. Capacitatea proiectată este de 430 MW. Raportată la un consum național care poate ajunge în anumite momente la aproximativ 8.000 MW, cifra pare mică.

Rolul unei centrale pe gaze nu se măsoară însă numai prin ponderea sa în consum, spune Antal Lóránt. O asemenea capacitate poate răspunde mult mai bine variațiilor sistemului decât producția dependentă de soare sau vânt.

„Iernut are 430 MW. La un consum de 8.000 MW poate părea nimic. Dar dacă astăzi am avea acei 430 MW pe gaz, piața de echilibrare ar arăta cu totul altfel și nu am mai vedea intervale de 15 minute cu prețuri atât de mari”, a explicat președintele Comisiei pentru energie.

Aceeași logică este valabilă, în opinia sa, pentru hidrocentralele rămase nefinalizate. Chiar și capacitățile hidro mai mici pot deveni importante. Dar numai dacă producția lor poate fi pornită sau ajustată atunci când sistemul are nevoie de energie.

Aici intră în ecuație și Hidroelectrica. Compania dispune de o parte importantă a flexibilității din sistemul energetic. În același timp este unul dintre cei mai mari furnizori către consumatorii finali.

Hidroelectrica consumă flexibilitatea pentru a furniza energie în bandă

Antal Lóránt spune că una dintre consecințele deficitului de capacități este folosirea Hidroelectrica într-un rol diferit de cel în care hidroenergia produce cea mai mare valoare pentru sistem.

Apa poate fi păstrată și folosită când cererea este mare sau când vântul și soarele produc puțin. Dar o companie care trebuie să livreze volume mari constant își reduce libertatea de a interveni exact în momentele în care piața are cel mai mult nevoie de flexibilitate.

„Hidroelectrica, care ar trebui să fie foarte importantă pentru echilibrare, a ajuns să furnizeze energie în bandă. Compania își consumă capacitatea pentru a da energie României și pentru a reduce necesarul de import. Din punct de vedere tehnic, aceste capacități hidro au însă un rol foarte important în piața de echilibrare”, a spus senatorul.

Costul dezechilibrelor nu apare neapărat imediat în factura celor peste opt milioane de consumatori, explică Antal Lóránt. În timp însă, energia cumpărată foarte scump pentru echilibrarea sistemului devine un cost care trebuie suportat undeva în lanț.

„Dacă într-un interval de 15 minute cumperi energie cu 3.000 de euro/MWh, acel cost nu apare automat a doua zi în factura consumatorului. Dar dacă nu reușim să facem piața de echilibrare mai stabilă, aceste costuri ridicate vor ajunge, la un moment dat, și în factură. Avem nevoie de energie nu doar când bate vântul sau este soare, ci și atunci când sistemul o cere”, a avertizat Antal Lóránt.

Principiul este cel mai simplu din economie. Când oferta lipsește exact în orele de cerere mare, prețul crește. Mai multe capacități flexibile reduc dependența de import și nevoia de a cumpăra energie foarte scumpă pe termen scurt.

Mai multe depozite de gaze și avize mai rapide

Senatorul pregătește și modificări legislative pentru infrastructura de gaze. Una dintre direcții este deschiderea posibilității ca mai multe companii să dezvolte capacități de înmagazinare.

Antal Lóránt consideră că producția suplimentară de gaze trebuie însoțită de o anumită posibilitate mai aparte. Aceea de a păstra resursa atunci când piața nu o poate absorbi imediat. În această ecuație ar putea intra și companii de infrastructură precum Transgaz, dacă există condițiile tehnice și economice.

A doua direcție este debirocratizarea. Conductele magistrale și alte investiții strategice trec astăzi prin proceduri de autorizare care pot prelungi proiectele.

„Trebuie să deschidem posibilitatea ca și alte companii să dezvolte depozite de gaze, acolo unde acest lucru este posibil. Gazul extras trebuie să poată fi stocat atunci când nu poate fi vândut. În paralel, pentru magistralele importante trebuie să reducem termenele de autorizare, astfel încât investiția să poată avansa”, a spus senatorul.

Pentru Antal Lóránt, predictibilitatea nu înseamnă absența statului din energie. Înseamnă reguli inteligibile, termene rezonabile și intervenții care creează capacități, nu blocaje.

Miza finală rămâne prețul. România poate instala mii de megawați în regenerabile. Însă, dacă aceștia produc în aceleași ore și lipsesc seara, problema nu este rezolvată. Sistemul are nevoie și de gaz, hidro, stocare și capacități capabile să intre rapid în funcțiune.

Fără ele, piața va continua să cumpere flexibilitate la prețuri mari. Iar costul care pare astăzi ascuns într-un interval de 15 minute poate deveni o linie în factura consumatorului.

Despre „Argument pentru România”

„Argument pentru România” este o platformă națională pentru dezbateri strategice, menită să reunească decidenți, experți, lideri din mediul de afaceri și societatea civilă pentru a construi argumente reale pentru politici publice mai bune.

Abordează temele care definesc viitorul României – sănătatea, piața de capital, inteligența artificială, pensiile și asigurările, industria, modernizarea statului și siguranța socială – dincolo de discursuri conjuncturale, cu accent pe impact, responsabilitate și soluții.