Investitorii americani în ETF-uri se orientează spre obligațiuni cu scadențe mai scurte. Riscurile legate de dobânzi reduc interesul pentru fondurile pe termen lung

Creșterea prețului petrolului a readus în prim-plan temerile privind inflația, într-un moment cu nevoi ridicate de finanțare. Presiunile se reflectă deja în costurile de împrumut ale mai multor economii dezvoltate.

Evoluția piețelor obligă investitorii să evalueze mai atent sensibilitatea portofoliilor la modificările ratelor dobânzilor. Distribuirea expunerii între diferite segmente ale curbei randamentelor capătă astfel o importanță mai mare.

Investitorii reduc expunerea la maturitățile lungi

Investitorii americani în ETF-uri de obligațiuni preferă titlurile de datorie cu scadențe scurte și medii, în timp ce cererea pentru fondurile pe termen lung rămâne redusă, deoarece un nou val de vânzări pe piețele globale de obligațiuni amplifică riscurile legate de dobânzi.

Această poziționare a devenit mai evidentă pe măsură ce creșterea prețului petrolului reaprinde temerile privind inflația, iar îngrijorările legate de împrumuturile guvernamentale și cererea ridicată de capital împing în sus randamentele pe termen lung pe marile piețe.

Randamentul obligațiunilor guvernamentale japoneze pe 10 ani a depășit 3% luna aceasta, pentru prima dată în trei decenii, în timp ce randamentele titlurilor de Trezorerie americane sunt aproape de maximele ultimilor trei ani, iar costurile de împrumut din Germania și Marea Britanie se află la cele mai ridicate niveluri din ultimii ani.

ETF-urile pe termen scurt atrag miliarde de dolari

Fondurile tranzacționate la bursă care investesc în titluri de Trezorerie americane cu maturitate scurtă au atras 12,2 miliarde de dolari în cele 20 de ședințe de tranzacționare până la 8 septembrie. ETF-urile de obligațiuni cu maturitate intermediară au atras aproximativ 5,7 miliarde de dolari în aceeași perioadă, potrivit LSEG Lipper.

Intrările în obligațiunile cu maturități mai scurte au reprezentat peste o cincime din cele 58 de miliarde de dolari atrase de aceste fonduri de la începutul anului. Datele Morningstar au arătat că ETF-urile americane de obligațiuni din categoria „intermediate core” au înregistrat intrări nete de 54,2 miliarde de dolari până în august, în timp ce fondurile pe termen scurt au atras 25,3 miliarde de dolari. Pentru ETF-urile de obligațiuni pe termen lung, intrările au fost de doar 2,5 miliarde de dolari în aceeași perioadă.

Dimensiunea mult mai redusă a categoriei ETF-urilor de obligațiuni pe termen lung explică parțial diferența dintre fluxurile exprimate în dolari, însă intrările modeste indică o cerere redusă, au spus analiștii.„Curba randamentelor nu oferă, de fapt, o compensație prea mare pentru asumarea unui risc mai ridicat de dobândă”, a declarat Bryan Armour, director pentru cercetarea ETF-urilor și strategiilor pasive pentru America de Nord la Morningstar. Acest lucru a făcut obligațiunile cu maturitate intermediară mai atractive într-o gamă mai largă de scenarii posibile privind evoluția ratelor dobânzilor, a spus el.

Obligațiunile intermediare oferă un echilibru mai bun

Titlurile cu scadențe scurte oferă de obicei venituri cu o sensibilitate limitată la noi creșteri ale randamentelor, în timp ce obligațiunile cu maturitate intermediară oferă un potențial mai mare de câștig dacă economia încetinește și costurile de împrumut scad. „Obligațiunile cu maturitate intermediară oferă o protecție mai echilibrată împotriva unei creșteri economice mai slabe. Ele pot beneficia dacă ratele scad, dar „nu vor fi afectate în aceeași măsură dacă ratele cresc”, a spus Armour, potrivit Reuters.

Valul de vânzări a accentuat acest compromis. Fondurile cu durată lungă, între timp, nu au reușit să recâștige entuziasmul de care s-au bucurat după ciclul agresiv de înăsprire a politicii monetare al Rezervei Federale din 2022. Armour a spus că investitorii au direcționat masiv bani către fondurile de obligațiuni pe termen lung în anticiparea unei politici monetare mai relaxate și a unor cheltuieli guvernamentale mai temperate, însă „acest lucru nu s-a materializat”.

J.P. Morgan Asset Management a descris poziționarea mai largă drept un „barbell de durată”, investitorii evitând să parieze totul pe o singură direcție a ratelor și distribuindu-și în schimb expunerea între segmente ale curbei care pot avea performanțe bune în diferite scenarii economice.