Numărul românilor care caută de lucru peste hotare a scăzut cu o treime. Care sunt principalii factori care îi fac să prefere munca în țară

Interesul românilor pentru locurile de muncă din străinătate a ajuns la cel mai redus nivel din ultimii zece ani. Mai puțin de 55.000 de aplicări au fost înregistrate de la începutul anului 2026 pe platforma eJobs, cu aproape 33% mai puține decât în aceeași perioadă din 2025. Acestea reprezintă numai 0,6% din totalul aplicărilor depuse în acest an.

Comparativ cu 2022 și 2023, numărul s-a înjumătățit. Datele sunt cu atât mai surprinzătoare cu cât românii continuă să caute activ alte oportunități profesionale. Numărul total al aplicărilor a atins niveluri-record, însă cei mai mulți candidați se îndreaptă către locurile de muncă disponibile în România.

Statisticile acoperă activitatea de pe platforma eJobs, nu toate modalitățile prin care românii ajung să lucreze peste hotare. Tendința arată însă că, pentru tot mai mulți candidați, relocarea nu mai este prima opțiune. Diferența de salariu continuă să existe, dar în calcul intră acum chiria, costul vieții și efectele plecării asupra familiei.

Primul val al migrației și-a consumat o mare parte din forța de muncă

Scăderea nu poate fi explicată numai prin evoluția salariilor din România. Corina Neagu, specialist HR, pune schimbarea pe seama mai multor factori. „În primul rând, pentru că bazinul s-a golit. Migrația de supraviețuire, de muncitori necalificați, sezonieri, cu motivația «mă duc până se face de-o casă» și-a consumat deja oamenii. Cei care aveau să plece au plecat între 2007 și 2015. Ce a rămas acasă este o populație activă mai mică, mai în vârstă și, paradoxal, mai căutată local. Angajatorii români duc lipsă de forță de muncă și importă din Asia, ceea ce dă salariatului român o putere de negociere pe care în 2012 nu o avea”, spune specialista.

Potrivit Corinei Neagu, pe lista cauzelor care au redus migrația mai figurează și:

• munca remote care a decuplat venitul occidental de mutarea fizică.
• contractele sezoniere din Vest care au devenit mai birocratice și mai puțin ospitaliere politic.
• surplusul trimis acasă care nu mai are puterea de cumpărare de acum câțiva ani. Imobiliarele din România au înghițit exact diferența pentru care se pleca. eJobs pune scăderea pe același vector, respectiv creșterea costului vieții în Vest, dublată de o aliniere treptată a salariilor românești, mai ales în zonele tehnice și de management, explică Neagu.

Germania și Olanda continuă să atragă candidați români

De la începutul anului, angajatorii din afara României au publicat aproximativ 5.600 de locuri de muncă pe eJobs. Germania, Olanda și Franța continuă să atragă cele mai multe aplicări din partea românilor, urmate de Elveția, Bulgaria, Spania, Grecia și Cipru.

Prezența mai multor țări cu un sector turistic dezvoltat arată că o parte importantă a interesului este legată de oportunitățile disponibile pe timpul verii. Potrivit Roxanei Drăghici, Head of Sales în cadrul eJobs, în sezonul cald crește cererea de personal în turism, HoReCa și industria alimentară.

Aproape o treime dintre aplicările pentru locurile de muncă din străinătate înregistrate în 2026 au fost depuse după 1 mai. O parte dintre candidați urmăresc contracte sezoniere, valabile până la începutul toamnei, nu mutarea definitivă într-o altă țară.

În afara activităților dependente de sezon, interesul candidaților se îndreaptă și către transport și logistică, retail, servicii, construcții, precum și către industria navală și aeronautică.

Meseriile în care salariile din Vest rămân atractive

Un salariu mai mare nu este suficient pentru ca o ofertă din străinătate să fie automat avantajoasă. Dar, în cazul ocupațiilor în care calificarea este reglementată sau unde angajatorul plătește cazarea, opțiunea migrării rămâne atractivă, susține specialista.

Potrivit acesteia, domeniile de interes sunt:

• sănătatea – asistenți și medici, în Germania și țările nordice.
• meserii tehnice cu deficit real – sudori, instalatori, construcții industriale, în Olanda și Germania.
• transport internațional, marină comercială și de croazieră.

Unul dintre principalele motive de ezitare este reprezentat de costul traiului de zi cu zi, care a devenit una dintre cele mai mari cheltuieli pentru angajații care se mută într-o țară occidentală. 

„Comparația corectă nu este între salarii, ci între ce rămâne după locuire. Un job de depozit în Olanda plătește de două-trei ori mai mult decât echivalentul din România. Dar din el se duc 600-900 de euro pe o cameră. La care se adaugă utilitățile scumpe și viața dublă, adică chirie acolo, familie aici. Reziduul, banii care ajung efectiv acasă, s-a comprimat până aproape de irelevanță. În Irlanda și Olanda a apărut și o barieră suplimentară, mai brutală decât prețul – pur și simplu nu găsești unde sta”, spune specialistul HR.

Cele mai recente date publicate de Eurostat arată că gospodăriile din Uniunea Europeană alocau, în medie, 19% din venitul disponibil pentru locuire în 2024. În cazul persoanelor cu venituri sub 60% din mediana națională, ponderea urca la 37%.

Corina Neagu, specialist HR. Sursa foto: Arhiva companiei

Salariile din România nu sunt încă suficient de competitive

Corina Neagu consideră că reducerea interesului pentru joburile din străinătate nu trebuie interpretată ca o dispariție a decalajului salarial dintre România și economiile occidentale. Câștigul salarial mediu net la nivel local a ajuns în iunie 2026 la 5.734 de lei, potrivit Institutului Național de Statistică. 

„S-au apropiat cele două curbe, dar nu pentru că am urcat noi, ci pentru că plecarea s-a scumpit. Salariul mediu net rămâne în jurul a 1.100 de euro, față de o medie europeană de 2.200-2.500. Iar în iunie 2026 creșterea nominală de 3,5% a fost depășită de aproape trei ori de inflație, salariul real fiind cu circa 6,5% sub nivelul de acum un an. Competitivi suntem, punctual, în IT, energie, financiar și top management. În rest, ceea ce angajatorii citesc drept «loialitate» este, de fapt, altceva. Diferența dintre «rămân pentru că îmi convine» și «rămân pentru că nu am cum să plec» se vede abia când dispare obstacolul”, afirmă specialistul HR.

Decizia de a rămâne este influențată și de situația personală. Un angajat care deține o locuință în România, trăiește alături de familie sau primește ajutor pentru creșterea copiilor poate avea un nivel de trai mai bun aici, chiar dacă venitul său nominal este mai mic.

Un nou val de emigrări ar putea fi mai greu de înlocuit

Reducerea aplicărilor are atât cauze structurale, cât și unele care țin de factori ce se pot schimba odată cu situația economică. Evoluția salariilor reale și cea a costului vieții vor continua să aibă un rol important în deciziile luate de angajați în următorii ani.

„Modelul de emigrare de masă, necalificată, nu se mai poate repeta, demografia nu-l mai susține. Conjunctural, da. Dacă puterea de cumpărare continuă să scadă încă doi ani, vom vedea un al doilea val, dar altfel construit: tânăr, calificat, definitiv, nu sezonier. Adică exact valul care doare. Și mai există o migrație pe care statistica nu o prinde – cei care lucrează pentru angajatori străini. Nu apar în cifrele de aplicări, dar produc același efect asupra grilei salariale locale”, spune Corina Neagu.

Această formă de mobilitate profesională nu presupune neapărat trecerea graniței. Angajații rămân în România, dar își raportează așteptările la veniturile și condițiile oferite de companii internaționale. Astfel, ei pun presiune asupra angajatorilor locali să-și adapteze pachetele salariale.

Românii sunt încă departe de a renunța complet la munca în străinătate. Dar analizează mai atent dacă plecarea merită.