Petrolierele vechi se vând mai scump decât cele noi. Tarifele de transport au ajuns la 1,2 milioane de dolari pe zi

Cererea de petroliere disponibile imediat a împins prețurile unor nave mai vechi peste cele ale navelor noi, în timp ce veniturile obținute din transportul petrolului pe rutele din Golful Persic au ajuns la niveluri excepționale.

Diferența de preț arată cât de mult contează pentru cumpărători să poată folosi rapid o navă. În același timp, proprietarii trebuie să decidă dacă vând sau continuă să încaseze tarifele zilnice record.

Disponibilitatea imediată contează mai mult decât vechimea navei

Potrivit Financial Times, brokerii spun că prețurile petrolierelor foarte mari sunt influențate acum mai mult de termenul de livrare decât de vechimea lor. Tranzacțiile se încheie în câteva zile, în loc de câteva săptămâni.

Petrolierele vechi de cinci sau zece ani se vând în prezent cu mai mult decât navele noi. În ultima săptămână, mai multe nave construite înainte de 2016 au obținut prețuri de cel puțin 150 de milioane de dolari, față de o medie de 135 de milioane de dolari pentru navele noi.

Tarifele de transport pe ruta Orientul Mijlociu-Asia pentru petrolierele de foarte mare capacitate, cunoscute drept VLCC, au urcat la 1,2 milioane de dolari pe zi. O astfel de navă poate transporta aproximativ două milioane de barili de țiței.

Compania de brokeraj Braemar le-a transmis clienților că vechimea navei are acum o influență surprinzător de mică asupra prețului. Datele privind tranzacțiile arată că un petrolier Dynacom construit recent, disponibil imediat, s-a vândut cu 200 de milioane de dolari, unul dintre cele mai mari prețuri înregistrate. O altă navă, care urmează să fie livrată în octombrie, s-a vândut cu 169 de milioane de dolari.

Alexander Saverys, directorul general al CMB Tech, spune că piața trece printr-o perioadă ieșită din comun. La tarifele actuale, cumpărătorii ar putea recupera costul unei nave în câteva luni. Potrivit brokerilor, valoarea petrolierelor a crescut, în ansamblu, cu aproximativ o treime față de aceeași perioadă a anului trecut.

Companiile petroliere din Golf își extind propriile flote

Unul dintre principalii factori ai valului de achiziții este dorința companiilor petroliere de stat din Orientul Mijlociu de a-și construi propriile flote. Astfel, ele pot controla mai bine exporturile de țiței din Golf și pot depinde mai puțin de navele altor proprietari, mai ales pe rutele expuse riscurilor, precum cea prin Strâmtoarea Ormuz.

Brokerii navali spun că printre cumpărători se numără compania petrolieră națională a Kuweitului și firme care caută nave pentru transportul țițeiului irakian. Potrivit companiei de consultanță maritimă Drewry, Adnoc a cumpărat cel puțin șase superpetroliere în ultimele două luni. Și companii de trading, printre care Trafigura, au achiziționat nave anul acesta pentru a controla mai bine transportul mărfurilor și a-și proteja marjele.

În competiția pentru nave se află și compania sud-coreeană Sinokor, care a cumpărat petroliere în valoare de aproximativ șase miliarde de dolari de la începutul anului. Rajesh Verma, de la Drewry, spune că tarifele de transport se modifică semnificativ de la o zi la alta, ceea ce sporește graba cumpărătorilor și incertitudinea privind costurile.

Proprietarii amână vânzările pentru a încasa tarifele ridicate

Oferta de nave disponibile la vânzare rămâne limitată. Brokerii, proprietarii și consultanții juridici spun că mulți armatori își analizează flotele, dar amână vânzările pentru a continua să obțină venituri la tarifele record. Această decizie reduce și mai mult oferta și susține prețurile navelor.

Unii proprietari avertizează că atât valoarea petrolierelor, cât și tarifele de transport ar putea scădea puternic dacă un acord de pace ar duce la redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Chiar și în acest scenariu, George Macheras, de la firma de avocatură Watson Farley & Williams, consideră că tarifele ar rămâne peste nivelurile din anii precedenți, chiar dacă s-ar corecta semnificativ față de valorile actuale.