Pilonul II poate finanța apărarea cu 217 miliarde de lei în spate. Randamentul rămâne însă prima obligație

Trebuie precizat din capul locului că proiectul de lege care permite administratorilor fondurilor de pensii private Pilon II să investească în companii din industria de apărarenu trimite automat banii viitorilor pensionari către fabricile de armament. El doar lărgește arealul de investiții permis administratorilor și menține interdicțiile pentru armele excluse prin tratate internaționale. Decizia concretă ar rămâne la fonduri, în limitele regulilor prudențiale și ale strategiei fiecărui portofoliu.

Miza este dimensiunea investitorului colectiv. La 30 aprilie 2026, fondurile private de pensii administrau active de aproximativ 217 miliarde lei. Un asemenea investitor poate direcționa zeci de milioane de euro către o emisiune de acțiuni sau obligațiuni fără ca operațiunea să-i schimbe radical portofoliul.

O susținere politică neobișnuită, dar deja fisurată

Inițiativa a pornit cu 123 de semnatari din PSD, PNL, USR, AUR, grupul minorităților și câțiva neafiliați. O grupare politică destul de eterogenă și neașteptată. Pe 15 iulie, AUR a anunțat însă că își retrage semnăturile, iar asocierea transpartinică s-a fisurat înainte ca proiectul să ajungă la votul final.

Guvernul a dat un aviz pozitiv cu observații. Executivul cere clarificări de redactare, dar acceptă obiectivul și reamintește că administratorii trebuie să respecte principiul „prudent person”: investiții diversificate, risc controlat și protejarea participanților.

Ministerul Finanțelor susține proiectul din perspectiva diversificării, iar Ministerul Apărării a transmis un aviz favorabil fără condiții. Finanțele arată însă că efectele asupra industriei și implicațiile prudențiale trebuie evaluate de instituțiile de resort și de ASF.

Consiliul Legislativ a ales direcția opusă. Avizul său este negativ, pentru că proiectul este insuficient fundamentat, folosește termeni vagi și nu stabilește criterii clare pentru companiile eligibile.

O propunere din domeniu, venită cu luni înainte de proiectul parlamentarilor

Discuția nu a început în iulie. Încă din februarie, Asociația Administratorilor de Fonduri din România a propus modificarea legislației, astfel încât fondurile de pensii să poată investi în companii de apărare, securitate și tehnologii dual-use listate la bursă.

„Fondurile de pensii caută să-și diversifice portofoliile, își doresc mai multe sectoare cu acțiuni de calitate în care să poată investi. Acum, când industria de apărare beneficiază de finanțări naționale și europene, fondurile de pensii pot infuza capital pe termen lung în companii strategice din aceste sectoare, beneficiind de randamente superioare”, arăta comunicatul AAF din februarie.

Argumentul administratorilor este financiar înainte de a fi patriotic. Companiile primesc comenzi pe termen lung, iar sectorul poate oferi diversificare într-o piață românească dominată de titluri de stat, energie și bănci. Apărarea ar deveni o opțiune, nu o cotă obligatorie.

„Pentru România, va fi o adaptare pragmatică și esențială pentru siguranța economico-militară a statului și a cetățenilor săi, aliniată Strategiei Naționale de Apărare 2025-2030, dar și Strategiei de dezvoltare a pieței de capital, în contextul procesului de aderare la OECD”, susținea atunci AAF.

Fondurile pot aduce capitalul pe care statul nu îl are

Industria de apărare are nevoie de fabrici modernizate, tehnologie, cercetare și capital de lucru. Bugetul public nu poate finanța singur toate aceste nevoi. Fondurile de pensii au însă un orizont lung și contribuții recurente, ceea ce le permite să susțină obligațiuni, majorări de capital sau listări.

Investiția nu trebuie confundată cu o subvenție. Administratorul nu poate cumpăra acțiuni doar pentru că firma este strategică sau are capital românesc. Compania trebuie să fie profitabilă, transparentă și suficient de lichidă.

AAF leagă această deschidere și de maturizarea pieței de capital. Fondurile de pensii sunt deja cei mai mari investitori instituționali locali. Prezența lor poate face diferența dintre o ofertă modestă și o listare capabilă să atragă și capital străin.

„Prin stimulente fiscale directe, România se aliniază la regulamentele europene și la bunele practici existente în alte state membre, unde participarea populației la piața de capital este semnificativ mai ridicată. În același timp, această inițiativă sprijină obiectivul nostru strategic de creștere a numărului de investitori individuali și de reducere a decalajului dintre România și alte piețe europene”, declara în februarie Horia Gustă, președintele AAF.

Piața militară locală, prea mică pentru fondurile Pilonului II

Principalul obstacol nu este lipsa capitalului, ci lipsa emitenților. ASF a identificat doar trei companii relevante de pe piața reglementată în care fondurile ar putea investi: Aerostar, IAR Brașov și Turbomecanica.

La primele două, free-float-ul este limitat, deoarece acționarii majoritari controlează peste 60% din capital. Turbomecanica avea o capitalizare apropiată de 100 milioane lei.

Diferența de scară este enormă. Un sistem cu 217 miliarde de lei nu poate construi semnificativ într-un sector format din companii mici, cu prea puțină lichiditate.

ASF avertizează că beneficiarul real ar putea fi industria din alte state. Administratorii pot investi pe piețe externe, unde găsesc emitenți mai mari și mai lichizi. „Fondurile de pensii private nu ar trebui să depindă nici direct, nici indirect, de escaladarea conflictelor pentru obținerea de randamente”, arată ASF.

Autoritatea vede și riscuri politice, etice și reputaționale. Profiturile sectorului depind de bugete publice, contracte de stat și tensiuni geopolitice, iar participanții la Pilonul II nu își pot selecta individual industriile în care ajung contribuțiile lor.

Totuși, ASF nu închide definitiv discuția. Pe de o parte, instituția admite că investițiile ar putea susține strategia de apărare, dacă sunt respectate regulile prudențiale și interesele participanților. De cealaltă parte, ASF cere o analiză la nivelul Guvernului, CSAT și Parlamentului, tocmai în scopul ajungerii la o concluzie fundamentată.

BNS vede economiile pentru pensie ca pe o linie roșie

Blocul Național Sindical cere retragerea proiectului. Confederația consideră că politicienii încearcă să transforme economiile populației într-o sursă de lichiditate pentru industria militară, în lipsa banilor publici.

„Orice inițiativă care vizează utilizarea economiilor pentru pensie ale românilor trebuie analizată cu maximă prudență”, susține BNS.

Sindicaliștii leagă opoziția și de experiența achizițiilor militare. România a cheltuit miliarde de euro, dar a obținut prea puțin offset, transfer tehnologic și producție locală. Fără asemenea condiții, capitalul Pilonului II ar putea finanța tehnologii și furnizori externi, nu fabrici românești.

Managementul defectuos poate transforma investițiile în pierderi

Radu Miruță, ministrul interimar al Apărării, acceptă că industria are nevoie de bani, dar pune înainte problema conducerii companiilor. Capitalul nu repară singur fabricile administrate politic.

„Industria de apărare are nevoie de trei lucruri: comenzi din partea statului român, tehnologie și un management care să n-aibă legătură cu carnetul de partid”, spune Radu Miruță.

Avertismentul este relevant pentru administratorii Pilonului II. O companie strategică poate fi o investiție slabă dacă are pierderi, contracte neprofitabile sau management provizoriu. Fondurile nu pot înlocui reforma guvernanței corporative.

Miruță spune că, în forma actuală, banii riscă să se scurgă „ca printr-o pungă cu foarte multe găuri”. Accesul la economiile pentru pensie trebuie să vină după profesionalizarea managementului, nu înaintea ei.

Interesul strategic nu poate înlocui randamentul investițional

Proiectul poate deschide o sursă importantă de capital pentru apărare, dar nu garantează că banii vor rămâne în România. Statul trebuie să listeze companii și să crească free-float-ul celor existente.

Administratorii trebuie să păstreze libertatea de a refuza o investiție. Nicio presiune politică nu ar trebui să transforme interesul strategic într-un criteriu superior randamentului.

O soluție matură ar combina deschiderea legislativă cu limite de expunere, guvernanță, raportări clare și control prudențial al ASF. Armele interzise trebuie să rămână excluse, iar tehnologiile dual-use au nevoie de definiții precise.

Pilonul II poate deveni capital pentru industria de apărare, dar numai dacă industria devine investibilă. Statutul strategic nu este suficient. Companiile trebuie să producă tehnologie, contracte, profit și randament, pentru că prima obligație a fondurilor rămâne aceeași: să transforme contribuțiile de astăzi în pensii mai bune mâine.