Ce soluții are agricultura românească pentru a ieși din criza de lichiditate. Facturarea la preț net și creditele adaptate ciclului agricol devin prioritare

Agricultura locală trece printr-o criză de lichiditate de durată, care s-a acutizat în ultimii ani. Cauzele sunt numeroase, de la scumpirea inputurilor, începută în 2022 și amplificată anul acesta de explozia prețului îngrășămintelor și al motorinei, la majorarea tarifelor la energie. Seceta pedologică persistentă și presiunea importurilor au acutizat situația și așa dificilă.

În aceste condiții, numărul fermierilor care reclamă faptul că prețul de vânzare nu mai acoperă costurile de producție crește accelerat. Situația nu datează de anul acesta – statul a încercat să ofere sprijin agricultorilor prin măsuri cu caracter temporar, precum OUG nr. 118/2024. În vară, a fost propus un nou proiect legislativ similar, care prevede suspendarea obligației de plată a creanțelor restante acumulate și a ratelor scadente aferente împrumuturilor.

Bogdan Chiripuci, manager politici și programe pentru agricultură în cadrul Clubului Fermierilor Români, consideră că astfel de măsuri oferă doar o gură de aer pe termen scurt, fără să soluționeze problema de fond. „Experiența a arătat că amânarea plăților produce efecte negative în lanț, prin blocarea banilor, retragerea finanțatorilor și deteriorarea relațiilor dintre fermieri, distribuitori, bănci și furnizori”.

Argumentația se bazează pe faptul că datoriile acumulate în mai mulți ani consecutivi au depășit la scadență capacitatea de plată a fermierilor care beneficiaseră de amânare. Practic, intervenția statului a rostogolit datoria, fără să o soluționeze. În opinia sa, o rezolvare durabilă presupune „un instrument de finanțare adaptat ciclului agricol și predictibil pe termen scurt și mediu, nu prelungirea repetată a moratoriilor, care mută povara de la un an la altul”.

Facturarea la preț net și legea creditului comercial agricol

Asociațiile reprezentative ale fermierilor au propus de-a lungul timpului mai multe soluții concrete pentru depășirea acestor provocări. Una dintre acestea, readusă recent în prim-plan, este facturarea la prețul net, cu discountul inclus în factură.

Este o măsură care ar putea reprezenta un ajutor real, în condițiile în care majoritatea fermierilor apelează la creditul furnizor. Conform Asociației Input Agro România, mai mult de 90% dintre inputurile achiziționate de fermieri sunt luate folosind această modalitate. Potrivit sursei citate, distribuitorii finanțează astfel aproape 80% din necesarul de semințe, produse fitosanitare și îngrășăminte, dar și de motorină. Practica facturării la preț de listă și a discounturilor condiționate majorează însă artificial gradul de îndatorare și accentuează presiunea de lichiditate, susține reprezentantul Clubului Fermierilor.

Pentru ca soluția menționată să aibă efect este necesară și adoptarea unei legi a creditului comercial agricol. „Ar asigura fermierului o protecție care lipsește în prezent, întrucât acesta ocupă poziția de cumpărător în relația cu distribuitorul de inputuri și nu beneficiază de garanțiile aplicabile unui furnizor. O asemenea reglementare ar susține tranziția către modele comerciale clar definite, care reflectă corect obligațiile financiare ale fermierului și reduc riscul de supraîndatorare”, explică specialistul.

Garanție publică pentru credite și subvenționarea parțială a dobânzii

Astfel de măsuri nu rezolvă însă o altă problemă cronică a agriculturii românești – accesul limitat la creditarea bancară. Reticența persistă de ani buni atât din partea băncilor, cât și a fermierilor.

Bogdan Chiripuci consideră că, pentru a depăși acest blocaj este nevoie de mecanisme flexibile de capital de lucru pe termen scurt. Suplimentate cu credite de investiții cu maturități lungi. „Pentru a fi acceptate de bănci, aceste instrumente au nevoie însă de o garanție publică. Aceasta substituie garanția imobiliară clasică și reduce riscul asumat de creditor. Măsura ar trebui dublată de o subvenționare parțială a dobânzii. Adaptarea criteriilor de eligibilitate și simplificarea procedurilor la nivelul băncilor comerciale și al instituțiilor financiare nebancare ar deschide accesul unui număr mai mare de fermieri. Iar creșterea volumului de capital orientat către agricultură ar răspunde deficitului de finanțare.”

Potrivit acestuia, capitalul de lucru pe termen scurt ar putea fi acoperit printr-un credit de campanie de tip linie revolving, cu rambursare corelată cu momentul recoltei. La rândul lor, investițiile ar putea fi susținute prin credite cu maturități de 15-20 de ani și perioadă de grație. „Calendarul de rambursare trebuie corelat cu ciclul de producție. De asemenea, trebuie să prevadă flexibilitate în anii secetoși, prin amânarea scadenței fără penalizare. Garanția publică rămâne elementul care face instrumentul acceptabil pentru bănci și, în același timp, protejează fermierul de executarea silită”, spune Chiripuci.

Ce trebuie să facă fermierii

Dar soluțiile nu pot veni doar din exterior. Dincolo de sprijinul public sau bancar, fermierii trebuie să acționeze și ei pentru consolidarea rezilienței financiare a exploatațiilor.

Pentru aceasta este nevoie de o gestiune riguroasă a fluxului de numerar și de raționalizarea cheltuielilor neesențiale. Și de constituirea unor rezerve de capital în anii favorabili, destinată acoperirii pierderilor înregistrate în anii secetoși, subliniază reprezentantul Clubului Fermierilor. „O evidență precisă a costurilor de producție fundamentează deciziile de aprovizionare și consolidează poziția fermierului în negocierea prețului inputurilor”, punctează acesta.

Pe listă mai figurează și acordarea unei atenții sporite raporturilor contractuale cu furnizorii, cu preferință pentru prețuri nete și transparente în locul aranjamentelor bazate pe discounturi condiționate. Astfel se previne majorarea artificială a gradului de îndatorare și se protejează fluxul de numerar. De asemenea, informarea constantă asupra instrumentelor financiare disponibile, inclusiv a schemelor cu garanție publică, permite accesul la finanțare mai avantajoasă. În plus, consolidează poziția fermierului în fața provocărilor geopolitice și a celor specifice schimbărilor climatice.

Sunt deziderate pe care unii fermieri au reușit să le materializeze. Dar sunt încă excepții de la o regulă care riscă să aducă tot mai multe exploatații agricole în insolvență sau direct în faliment. Scenariul pesimist are șanse mari de a se împlini în contextul actual și în condițiile în care soluțiile propuse în Parlament se bazează pe rostogolirea datoriilor.