De ce este România în burnout în 2026? Și cum contribuie industria Wellness la agravarea problemei

Datele confirmă acest lucru. Employee Wellbeing Index 2025, realizat de RoCoach și Novel Research, arată că unul din patru angajați români s-a aflat într-o zonă de risc psihologic sau burnout pe parcursul anului trecut. Mai mult, doar 30% spun că au o stare de bine autentică la locul de muncă, una construită pe autonomie, relații sănătoase cu managerii, echitate și claritate în rolul lor. Iar tendința nu pare să se îmbunătățească. Un studiu Reveal Marketing Research, publicat în martie 2026, arată că 57% dintre angajați se simt mai stresați decât în urmă cu un an.

Așadar, ce se întâmplă? De ce pare că tot mai mulți oameni ajung la burnout, chiar și atunci când încearcă să aibă grijă de ei?

Burnout-ul este o problemă de sistem, nu una individuală

Burnout-ul nu a fost niciodată, în esență, despre oboseală. Organizația Mondială a Sănătății îl definește precis ca pe un sindrom rezultat din stresul cronic la locul de muncă ce nu a fost gestionat corespunzător. Cu alte cuvinte, nu este un defect de personalitate sau o reziliență scăzută, ci un fenomen profesional. Acesta se manifestă prin trei aspecte: epuizare, un cinism tot mai accentuat sau o detașare față de muncă și o convingere tot mai slabă că ceea ce faci contează cu adevărat.

Cel mai util cadru de referință pentru a înțelege de ce se întâmplă acest lucru este modelul celor „Șase arii ale vieții profesionale” (Six Areas of Worklife), elaborat de Christina Maslach și Michael Leiter. Potrivit acestora, sindromul de burnout nu este cauzat de un singur factor major, ci de o discrepanță între individ și locul său de muncă pe șase arii:

• Volumul de muncă.
• Controlul.
• Recompensa.
• Comunitatea.
• Echitatea.
• Valorile.

Atunci când nu există aliniere pe aceste planuri, burnout-ul devine aproape o certitudine matematică.

Conform Employee Wellbeing Index, principalii factori care au generat burnout în 2025 au fost volumul mare de muncă (23,3%), presiunea constantă a termenelor-limită (19,6%), lipsa echilibrului dintre viața profesională și cea personală (16,4%) și absența feedback-ului (9,1%). Totodată, în aproape toate grupurile chestionate, managerul direct a fost identificat drept cel mai important factor care influențează bunăstarea.

Bunrout-ul este, de fapt, o consecință a unui sistem defect, iar angajații sunt forțați să plătească cu propriul lor sistem nervos.

Ce pune presiune pe noi în 2026?

Deși burnout-ul este legat în special de aria profesională și locul de muncă, el este alimentat și de contextul în care trăim.

În România anului 2026, incertitudinea economică este una dintre cele mai importante surse de stres. Creșterea costului vieții, scăderea puterii de cumpărare și instabilitatea economică îi fac pe mulți oameni să simtă că trebuie să muncească mai mult doar pentru a-și păstra nivelul de trai. Potrivit Reveal Marketing Research, 62% dintre angajați spun că scumpirile reprezintă o sursă majoră de stres. Iar două treimi afirmă că schimbările economice și politice le-au afectat semnificativ nivelul de stres.

În același timp, tehnologia a făcut granița dintre muncă și timpul liber aproape invizibilă. Suntem conectați permanent, răspundem la mesaje după program, verificăm notificări în concediu și simțim că trebuie să fim disponibili non-stop.

Mai mult de atât, rețelele sociale ne expun zilnic la presiuni de care nici nu ne dăm seama. Ne comparăm viața de zi cu zi cu versiuni atent selectate ale vieții altor oameni: cu toții par să aibă cariere perfecte, dimineți productive, corpuri impecabile și vacanțe spectaculoase. Noi de ce nu putem? Și uite cum ajungem să punem presiune pe noi și să ne suprasolicităm corpul și mintea.

Nu este de mirare că mulți simt că aleargă într-o cursă fără linie de finish.

Când wellness-ul devine încă o sursă de stres

Poate părea paradoxal, dar chiar industria care ar trebui să ne ajute să fim mai bine contribuie, uneori, la problema pe care încearcă să o rezolve.

În ultimii ani, conceptul de wellness s-a transformat din grijă față de propria sănătate într-un proiect continuu de optimizare personală. Nu mai este suficient să dormim bine. Trebuie să avem un scor perfect al somnului. Nu mai este suficient să facem mișcare. Trebuie să urmăm rutina ideală, să monitorizăm fiecare pas și fiecare calorie.

Astfel, grija pentru sine ajunge să semene cu încă un loc de muncă. Wellness-ul a devenit, în multe cazuri, performativ: oamenii simt că trebuie să facă lucrurile „ca la carte”. Iar dacă nu reușesc, apare un nou motiv de vinovăție.

Problema este că nici cea mai sofisticată rutină de self-care nu poate compensa un mediu de lucru toxic sau un volum de muncă imposibil. Dacă sursa stresului rămâne aceeași, optimizarea personală nu poate rezolva cauza, ci doar încearcă să reducă temporar simptomele.

De aceea nici programele de wellness din companii nu funcționează în totalitate. Unele companii investesc în aplicații de mindfulness, workshop-uri despre reziliență, ședințe de yoga sau abonamente la platforme de wellbeing. Intenția este bună, însă rezultatele sunt de cele mai multe ori dezamăgitoare.

Pe scurt, nu vei rezolva o problemă de organizare oferind oamenilor o aplicație de meditație.

Cum ar trebui companiile să abordeze burnout-ul

Intervențiile care schimbă efectiv modul în care este organizată munca sunt cele care au rezultate reale în ceea ce privește burnout-ul printre angajații lor: redistribuirea volumului de activitate, clarificarea responsabilităților, îmbunătățirea comunicării și implicarea angajaților în găsirea soluțiilor.

Companiile care își doresc angajați sănătoși și implicați trebuie să privească burnout-ul ca pe o problemă de design organizațional mai degrabă, decât ca pe una de dezvoltare personală.

Primul pas este evaluarea realistă a volumului de muncă. Dacă fiecare proiect nou se adaugă peste cele existente, dacă responsabilitățile unui angajat care pleacă pică pe umerii celorlalți din echipă, dacă munca peste program este „ceva normal”, burnout-ul devine inevitabil.

O importanță majoră o au și relația dintre manager și echipă, feedback-ul constructiv, transparența deciziilor și autonomia oferită angajaților. Managerul direct este unul dintre cei mai importanți factori care influențează starea de bine la locul de muncă.

Nu în ultimul rând, timpul de recuperare trebuie protejat prin reguli clare: limitarea comunicării după program, respectarea concediilor și încurajarea unei culturi în care oamenii chiar se pot deconecta.

Cum putem preveni burnout-ul la nivel individual

Deși responsabilitatea principală nu aparține exclusiv individului, există câteva obiceiuri care pot reduce riscul de burnout.

În primul rând, este important să existe limite clare între muncă și timpul personal. Închiderea notificărilor după program și stabilirea unei ore la care ziua de lucru se încheie cu adevărat pot face o diferență mai mare decât pare.

În al doilea rând, merită să renunțăm la obsesia pentru optimizare și să ne concentrăm pe ceea ce simțim. Corpul și mintea știu de ce au nevoie pentru a-și reîncărca bateriile. Este suficient să le asculți și să faci ce-ți cer ele.

De asemenea, urmărește cele șase arii ale vieții profesionale. Când observi că apare senzația de epuizare, întreabă-te care dintre ele este problema în acel moment. Este vorba de volum de muncă, este nedreptate, este un conflict de valori? Caută cauza concretă a problemei, în loc să presupui că este vorba de un eșec personal.

Nu în ultimul rând, putem fi mai atenți la ceea ce consumăm online. Reducerea timpului petrecut comparându-ne cu viețile aparent perfecte ale altora poate avea un efect surprinzător de benefic asupra stării noastre psihice.

Dacă există o singură idee care merită reținută din toate acestea este următoarea: burnout-ul nu este un verdict asupra caracterului, disciplinei sau obiceiurilor tale de „self-care”. Este, mai degrabă, o reacție la mediul înconjurător și arată o discrepanță între tine – personalitate, valori etc. – și ceea ce ți se cere să faci. Iar starea de bine nu a fost niciodată menită să fie încă un aspect de optimizat. Ea ar trebui să fie rezultatul unui stil de viață și al unui mediu de lucru concepute pentru a susține persoana, nu pentru a o exploata.

Despre autor

Există profesioniști care își construiesc cariera urmând un plan foarte clar și există oameni care descoperă, etapă cu etapă, domeniul care îi reprezintă cu adevărat. Pentru Laial Murad, traseul profesional a fost unul care a combinat experiența practică din industria ospitalității, studiile în domenii diferite și o preocupare constantă pentru înțelegerea comportamentului uman. (Puteți citi povestea sa aici.)