România își acoperă 77% din necesarul de petrol prin importuri. Este al doilea cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană

Scumpirea țițeiului majorează prețurile motorinei, benzinei și combustibilului pentru avioane. Creșterile se transmit apoi în transporturi, în lanțurile de aprovizionare și, în cele din urmă, în prețurile plătite de consumatori. Pentru Europa, momentul este unul dificil.

Inflația din zona euro ajunsese deja la 3,3% în august, cel mai ridicat nivel din septembrie 2023. Prețurile energiei au crescut cu 14,3% într-un an.

În acest context, Banca Centrală Europeană este așteptată să majoreze joi rata dobânzii la facilitatea de depozit cu 0,25 puncte procentuale, până la 2,50%. În Statele Unite, piețele futures indică o probabilitate de aproximativ 60% ca Rezerva Federală să majoreze dobânda la 16 septembrie.

Dar care sunt țările europene cele mai expuse la scumpirea petrolului?

Europa depinde aproape în totalitate de petrolul din import

Vulnerabilitatea Europei în ceea ce privește combustibilii fosili este ușor de observat.

Uniunea Europeană a importat 471,3 milioane de tone de țiței în 2024, în timp ce producția internă s-a ridicat la numai 15,5 milioane de tone.

Potrivit Eurostat, dependența UE de importurile de petrol a ajuns la 96,6%. Cu alte cuvinte, aproape fiecare baril suplimentar consumat în Uniune trebuie adus din afara blocului comunitar.

Statele Unite, Kazahstan și Norvegia au fost cei mai mari trei furnizori. Fiecare a asigurat între 12% și 15% din importuri. Libia a urmat cu peste 9%, Arabia Saudită cu 6,8%, iar Nigeria și Irak cu câte 5,8%.

În 2025, doar aproximativ 7% din importurile de țiței ale UE au provenit din țările Consiliului de Cooperare al Golfului, potrivit Consiliului Uniunii Europene.

Europa este astfel mai puțin dependentă direct de producătorii din Golf decât numeroase economii asiatice. Petrolul este însă tranzacționat pe o piață globală. O perturbare a transporturilor prin Strâmtoarea Ormuz determină scumpirea inclusiv a petrolului american sau norvegian, nu doar a țițeiului din Orientul Mijlociu.

Ce țări europene importă cele mai mari cantități de petrol?

În funcție de volum, Olanda importă, detașat, mai mult petrol decât orice alt stat european. Datele Eurostat pentru 2024, cel mai recent an pentru care sunt disponibile informații complete, arată că țara a importat 138,3 milioane de tone de petrol și produse petroliere.

Germania s-a clasat pe locul al doilea, cu 117,8 milioane de tone, urmată de Spania, cu 85,8 milioane, Franța, cu 82,4 milioane, Italia, cu 73,3 milioane, și Belgia, cu 56,7 milioane de tone. Aceste cifre trebuie însă privite în context. Rotterdam este unul dintre cele mai mari centre energetice din lume. O mare parte din țițeiul care ajunge în porturile olandeze este rafinat sau transportat ulterior către alte țări europene.

Din cele 138,3 milioane de tone importate, Olanda a exportat ulterior 101,1 milioane de tone. Belgia a reexportat, la rândul său, mai mult de jumătate din cantitatea importată.

Germania este, în realitate, principalul mare importator, ca urmare a dimensiunii economiei sale industriale, a rețelei de transport și a sectorului de rafinare.

Spania, Franța și Italia importă, de asemenea, cantități importante pentru a acoperi consumul intern și necesarul marilor rafinării. Datele Eurostat arată că Germania a reprezentat 20,1% din consumul final de petrol și produse petroliere al Uniunii Europene în 2024. Franța a urmat cu 15,3%, iar Italia și Spania au avut fiecare o pondere de 11,1%.

Împreună, cele patru economii au consumat aproape 58% din totalul înregistrat în UE.

Economiile mai mici ar putea resimți mai puternic scumpirea petrolului

Volumele arată ce țări cumpără cel mai mult petrol, dar nu și care dintre economii sunt cel mai grav afectate.

Pentru evaluarea vulnerabilității este mai relevantă compararea importurilor nete de energie cu dimensiunea și structura economiei naționale.

Eurostat urmărește soldul net al comerțului cu produse energetice ca pondere în PIB. Malta a înregistrat în 2025 cel mai mare deficit din Uniunea Europeană, echivalent cu 5,4% din produsul intern brut.

Au urmat Bulgaria, cu un deficit de 3,5% din PIB, Croația, cu 3,4%, Ungaria, cu 2,9%, Belgia, cu 2,6%, Luxemburg, cu 2,5%, și Cipru, cu 2,4%.

Marile economii s-au situat mai aproape de mijlocul clasamentului. Deficitul comercial energetic al Italiei a fost echivalent cu 1,9% din PIB, iar cele ale Spaniei și Poloniei au ajuns la 1,7%. Germania și Franța au înregistrat fiecare câte 1,5%.

Cele mai mici deficite au fost raportate de Danemarca, cu 0,1% din PIB, Suedia, cu 0,5%, și Țările de Jos, cu 0,6%.

Danemarca beneficiază de producția internă de petrol și gaze, iar situația Olanda reflectă rolul țării de important centru de rafinare și reexport.

Țările dependente de turism sunt, de asemenea, puternic afectate

Gradul de dependență al Spaniei de importurile de petrol, indicator care măsoară ponderea consumului acoperită prin importuri nete, a ajuns la 100,3% în 2024.

În Portugalia, rata a fost de 99,9%, iar Irlanda a înregistrat un nivel de 101%. Toate cele trei economii depind de importurile de țiței sau de produse petroliere rafinate pentru aproape întreaga aprovizionare.

Malta a importat 99,6% din necesarul său de petrol în 2024, iar Cipru, 97,3%. Expunerea acestor state este amplificată de importanța transporturilor, aviației și turismului în economiile lor. Aproape două treimi din petrolul consumat în Uniunea Europeană sunt utilizate în transporturi.

Transportul rutier a reprezentat 47,7% din consumul total în 2024, potrivit Consiliului Uniunii Europene. Aviația a avut o pondere de 9,2%, iar transportul maritim, de 8,4%. Această structură a consumului este importantă pentru sudul Europei.

Scumpirea combustibilului pentru avioane majorează costurile companiilor aeriene care operează zboruri către Spania, Portugalia, Grecia, Cipru și Malta.

Prețurile mai mari la motorină afectează hotelurile, restaurantele și comercianții prin creșterea costurilor din lanțurile de aprovizionare.

Companiile din turism ar putea absorbi inițial o parte din aceste cheltuieli. Dacă petrolul se menține însă peste 100 de dolari pe baril, este mai probabil ca majorarea costurilor să fie transferată consumatorilor prin bilete de avion și servicii de cazare mai scumpe.

Danemarca are cea mai redusă dependență de importurile de petrol, de 58,1%, fiind urmată de România, cu 77%, și Ungaria, cu 83,5%. Gradul de dependență ajunge la 89,8% în Italia, 96,9% în Germania și 99,8% în Franța, potrivit Euronews.