Spania înregistrează printre cele mai mari creșteri ale presiunii fiscale din UE. România se situează printre țările cu cele mai scăzute scoruri

Ponderea impozitelor și a contribuțiilor sociale în PIB-ul Spaniei a crescut cu nouă zecimi în doar un an, pentru a atinge un nivel de 38,1% din PIB. Conform datelor actualizate recent de Eurostat, avansul plasează Spania în grupul țărilor unde indicatorul a crescut cel mai mult, cu un ritm similar cu al Franței și Croației și doar în urma Germaniei și Maltei.

În ciuda situației menționate, povara fiscală spaniolă continuă să fie sub media europeană și a zonei euro, precum și sub nivelul înregistrat de principalele economii ale continentului.

Conform datelor Eurostat, anul trecut cea mai mare presiune fiscală s-a înregistrat în:

• Franța: 46%.
• Italia: 43%.
• Germania: 41,4%.

Media în zona euro a fost de 41,2%, în timp ce la nivelul întregii Uniuni Europene de  40,7%, cu o jumătate de punct mai mult față de 2024. În zona euro, creșterea a fost de șase zecimi.

Belgia, Austria și țările nordice se află de asemenea peste media UE. La polul opus al clasamentului se situează Irlanda (22,7%), România (29,3%), Malta (30,3%) și Bulgaria (30,6%), statele cu cele mai scăzute procente.

Presiunea fiscală, un indicator-cheie

Conform Eurostat contribuțiilor sociale au jucat un rol important la creșterea indicatorului, după o trecere de la 13,9% la 14,3% din PIB între 2024 și 2025, la nivelul statelor UE. În schimb, taxele pe producție și importuri s-au menținut la 12,9%, în timp ce impozitele pe venit și avere au crescut ușor, până la 13,2%.

Evoluția din Spania răspunde avansului puternic al încasărilor. Nivelul a crescut într-un ritm mult superior celui al economiei, o economie deja remarcată drept cea mai dinamică dintre marile puteri europene. Veniturile fiscale au atins 325.356 de milioane de euro în 2025, comparativ cu 294.734 de milioane în exercițiul precedent. Suma reprezintă un plus de 30.622 de milioane într-un singur an, cu o creștere de 10,4%. Avansul contrastează cu creșterea reală a PIB-ului, de 2,6%.

Presiunea fiscală reprezintă un indicator strâns legat de dezbaterea privind forța statului și capacitatea administrațiilor de a finanța serviciile publice cerute de societate. Evoluția sa reflectă ponderea veniturilor din taxe și contribuții sociale în ansamblul economiei. Prin urmare, arată nivelul resurselor disponibile pentru susținerea serviciilor și beneficiilor precum sănătatea, educația, pensiile sau protecția socială, alături de alte angajamente de cheltuieli. Calculul presiunii fiscale este standardizat și permite organismelor ca UE sau OCDE să stabilească comparații între țări.

Indicatorul depinde atât de nivelul încasărilor administrațiilor, cât și de creșterea economică. Așa cum explică Eurostat, ponderea relativă crește atunci când veniturile fiscale și contribuțiile sociale avansează mai rapid decât PIB-ul. Efectul asupra presiunii fiscale devine moderat dacă economia avansează într-un ritm similar sau superior.

Cum se explică creșterile

Pe partea fiscală, o proporție importantă a creșterii din Spania are ca explicație evoluția principalelor elemente fiscale. Încasările din impozitul pe venit au crescut cu 10,1% în 2025, cele din impozitul pe profit cu 8,1%, iar cele din TVA cu 9,9%.

În spatele evoluțiilor enumerate se află avansul bazelor de impozitare și schimbările legislative. De asemenea, o contribuția importantă a avut escaladarea inflației și efectele sale asupra impozitului pe venit, din cauza lipsei ajustării la inflație a grilei, precum și asupra taxelor pe consum.

Evoluția indicatorului în ultimii ani are o legătură strânsă cu fluctuațiile economice traversate de continent. Pandemia, carantinele și restricțiile de activitate au provocat o contracție istorică a PIB-ului în 2020, deosebit de intensă în Spania. Scăderea activității a redus de asemenea veniturile publice.

Redresarea economică ulterioară a moderat treptat presiunea fiscală, însă escaladarea prețurilor a modificat din nou relația dintre veniturile publice și dimensiunea economiei. Inflația a crescut valoarea nominală a salariilor, consumul și profiturile companiilor, factori cu rol de impuls pentru încasări. În cazul impozitului pe venit, lipsa actualizării grilei în concordanță cu inflația a transformat o parte din creșterile salariale nominale într-o impozitare mai mare. Pentru TVA, scumpirea bunurilor și serviciilor, alături de revenirea anumitor cote de impozitare, a extins baza de aplicare a taxei. Toate elementele menționate au contribuit la creșterea raportului dintre venituri și PIB, potrivit El Pais.