Exporturile cresc mai repede decât importurile, dar deficitul comercial ajunge la 25,5 miliarde de euro. De ce continuă să se adâncească?

Importurile au depășit 100,8 miliarde de euro, în timp ce exporturile au însumat 75,3 miliarde. Pornind de la o bază mai mare, chiar și un procent mai mic poate adăuga mai mulți bani.

Dincolo de aritmetică, economia nu produce suficient pentru cererea internă. Industriile depind de energie, componente și produse finite din afară. Întrebarea este ce am putea fabrica competitiv în țară.

Procentele arată bine, dar miliardele merg în direcția opusă

Datele publicate de INS pe 9 noiembrie arată exporturi de 75,272 miliarde de euro și importuri de 100,809 miliarde în perioada ianuarie-septembrie. Diferența este de 25,537 miliarde de euro, cu 3,6% peste nivelul din aceeași perioadă a anului trecut.

Calculul explică aparenta contradicție. Aplicat unei baze de aproximativ 72 de miliarde de euro, un avans al exporturilor de 4,3% aduce în jur de 3,1 miliarde. Importurile pornesc însă de la aproape 97 de miliarde. O creștere de 4,1% înseamnă aproximativ 4 miliarde de euro în plus. Prin urmare, gaura comercială se mărește, chiar dacă procentul exporturilor este superior.

Septembrie a accentuat dezechilibrul. România a exportat bunuri de 9,46 miliarde de euro și a importat de 12,54 miliarde. Deficitul unei singure luni a trecut de 3 miliarde, iar importurile au crescut anual cu 9,8%, față de 6,3% la exporturi.

Datele măsoară valori, nu cantități. Scumpirea materiilor prime poate crește factura fără importuri suplimentare. Nici exporturile mai valoroase nu înseamnă automat volume mai mari.

Energia scumpă poate strica balanța fără un consum mai mare

Analistul economic Adrian Codîrlașu a indicat energia printre cauzele agravării deficitului. „Din partea de energie a venit o mare parte a creșterii. A crescut prețul petrolului și al gazului metan.” România importă combustibili, gaze și, în anumite intervale, electricitate. Când prețurile externe urcă, aceeași cantitate cumpărată poate costa considerabil mai mult.

În primele opt luni, importurile de combustibili și produse derivate au ajuns la aproximativ 8 miliarde de euro. Exporturile aceleiași categorii au însumat numai 4,25 miliarde. Șocurile petrolului se transmit astfel în deficitul comercial.

Analistul economic Adrian Negrescu a explicat că vulnerabilitatea a devenit mai gravă odată cu scumpirea transportului și a energiei. „Diferența față de crizele anterioare este de timing. Dependența comercială s-a manifestat exact într-un moment de prețuri ridicate, transport scump și risc geopolitic extrem.”

România cumpără și benzină ori motorină rafinate în străinătate, unde rămâne valoarea adăugată. Balanța produselor rafinate a trecut pe deficit în primul semestru, potrivit Asociației Energia Inteligentă. Scumpirea importurilor afectează apoi transportul și producția locală.

România exportă mașini și componente, dar importă masiv pentru industrie

Mașinile și echipamentele de transport reprezintă 45,4% din exporturile românești. La importuri, categoria reprezintă 36,9%. O fabrică poate exporta automobile, dar folosește piese și echipamente importate.

Importurile nu înseamnă mereu consum final. Unele sunt necesare pentru producția destinată exportului. Dar dependența de componente externe reduce valoarea adăugată locală și mărește riscurile de aprovizionare.

În primele opt luni, România a importat produse chimice de 13,28 miliarde de euro, comparativ cu exporturi de 3,85 miliarde. La alimente și animale vii, importurile au fost de 7,60 miliarde, iar exporturile de 5,31 miliarde. Ambele arată limitele ofertei interne.

Analistul economic Adrian Negrescu leagă aceste dezechilibre de slăbiciunea industriei. „Anul 2025 a fost avertismentul pe care nu l-am luat în serios. Practic, toată creșterea economică a venit din construcții.” Șantierele nu pot înlocui fabricile.

Trei sferturi din deficit provin din comerțul cu restul Uniunii Europene

România trimite către celelalte state membre peste 71% din exporturi. Tot din Uniunea Europeană provin aproximativ 72,5% din importuri. Piața comună deschide exporturile, dar aduce și o concurență intensă.

În primele nouă luni, exporturile intracomunitare au însumat aproape 54 de miliarde de euro. Importurile din UE au depășit 73 de miliarde, ceea ce înseamnă un dezechilibru de aproximativ 19,1 miliarde. Restul deficitului, circa 6,4 miliarde, provine din schimburile cu țările din afara Uniunii.

Proporțiile nu înseamnă că piața europeană este o problemă în sine. Ea este și principalul client al industriei auto românești. Dezechilibrul apare pentru că România cumpără de la partenerii europeni considerabil mai mult decât reușește să le vândă.

Deficitul comercial devine o problemă și pentru finanțarea țării

Deficitul de bunuri intră în balanța contului curent, alături de schimburile de servicii, venituri și transferuri. Nu sunt indicatori identici. Exporturile de servicii pot compensa parțial importurile de bunuri.

Adrian Codîrlașu atrage atenția că nu este suficient să urmărim numai suma lipsă din balanță. „Veniturile bugetare au crescut cu 11,4%, cheltuielile cu 4,2%. Ajustarea este reală, dar economia nu și-a mărit încă capacitatea de a produce ceea ce importă.”

Deficitul extern este finanțat prin investiții, împrumuturi și alte intrări de capital. Investițiile productive pot crea exporturi viitoare, în timp ce împrumuturile aduc dobânzi și scadențe. Economistul Cristian Păun atrage atenția că datoria publică a ajuns la aproximativ 240 de miliarde de euro. El estimează că România ar putea plăti circa 68 de miliarde de lei numai pentru dobânzi în 2026. Este un indicator diferit de deficitul comercial, dar arată presiunea suplimentară asupra finanțelor țării.

Există și legătura cu bugetul public. Cheltuielile statului pot alimenta importurile dacă oferta internă nu ține pasul cu cererea. Economistul Eugen Rădulescu avertizează că dobânzile consumă aproximativ 3% din PIB și ar putea ajunge la 3,5% în 2027. El consideră necesare reducerea cheltuielilor administrative și îmbunătățirea colectării taxelor. În lipsa reformelor, statul riscă să aibă tot mai puține resurse pentru investiții care ar putea reduce dependența de importuri.

Reducerea deficitului nu înseamnă interzicerea importurilor

Soluția nu este cumpărarea oricărui produs doar fiindcă este fabricat local. Prețul și calitatea contează. Restricționarea importurilor ar afecta și exportatorii dependenți de componente externe. Mai util ar fi ca producătorii locali să poată concura cu bunurile importate fără protecție artificială, prin costuri mai mici și investiții bine orientate.

Miza este dezvoltarea producției competitive: energie la costuri previzibile, fabrici modernizate, calificarea angajaților și investiții care adaugă mai multă valoare în România.

Nici scăderea importurilor din cauza consumului slab nu este automat o veste bună. Deficitul s-ar reduce fără un câștig de productivitate. O corecție sănătoasă înseamnă exporturi solide și produse locale competitive.

Cele 25,5 miliarde de euro arată cât depinde România de bunurile altor economii. Până când producția internă se întărește, exporturile pot accelera, iar deficitul poate continua să crească.