Ce blochează planurile de suveranitate digitală ale UE. Europa nu are încă niciun rival pentru furnizorii americani din categoria hyperscaler

Planurile Bruxellesului de suveranitate digitală sunt blocate de realitatea din teren. În prezent, Europa nu deține niciun jucător din categoria „hyperscaler” de talia AWS, Microsoft Azure sau Google Cloud.

Ceea ce există este un grup de companii care ocupă diferite trepte ale acestui lanț valoric. „Inventarul” UE include:

• furnizori de cloud precum OVHcloud, Scaleway, IONOS sau STACKIT.
• mari operatori de telecomunicații precum Telefónica, Deutsche Telekom, Orange sau Vodafone.
• companii de inteligență artificială precum Mistral AI.
• producători de tehnologie critică precum ASML.

Toate aceste companii sunt componentele unei arhitecturi pe care Comisia Europeană încearcă acum să o transforme într-o alternativă la giganții americani.

Problema este dimensiunea

AWS, Microsoft și Google concentrează circa 70% din piața europeană de cloud. Furnizorii europeni reprezintă aproximativ 15%. SAP și Deutsche Telekom se situează în jurul valorii de 2% pe anumite segmente de infrastructură și platforme cloud, conform unui raport al Synergy Research Group. Niciunul nu se apropie de dimensiunea marilor furnizori de tehnologie americani.

OVHcloud este, probabil, primul nume vehiculat atunci când se vorbește despre o alternativă europeană. Compania franceză are prezență internațională și este unul dintre cei mai mari furnizori continentali.

Scaleway, din cadrul grupului Iliad, aspiră la rândul său să câștige teren. STACKIT, deținută de grupul german Schwarz, și IONOS au devenit și ei actori relevanți. Nu sunt replici europene ale AWS, dar dețin în Europa capacități de infrastructură, operare și control care pot deveni strategice.

Provocarea constă în faptul că o competiție pe această piață presupune investiții colosale. Marii jucători americani din zona hyperscaler pot aloca zeci de miliarde de dolari în fiecare an pentru centre de date, cipuri, inteligență artificială și rețele.

Furnizorii europeni nu au nici o bază de clienți comparabilă, nici o asemenea forță financiară. Ca termen de comparație, Agenția Moody’s Ratings estimează că Microsoft, Amazon, Alphabet, Meta, Oracle și CoreWeave vor direcționa circa 700 de miliarde de dolari către cheltuieli de capital în 2026.

Dezvoltarea telecomunicațiilor, o posibilă șansă

Președintele Telefónica, Marc Murtra, consideră că, din acest motiv, telecomunicațiile sunt în centrul ecuației. Apelul său către Bruxelles a fost direct: „Permiteți-ne să câștigăm amploare ca parte a unui contract social mai amplu. Și, în schimb, vom investi în tehnologie”. Murtra consideră că o consolidare mai pronunțată a sectorului telecomunicațiilor le-ar permite operatorilor europeni să atingă o dimensiune suficientă pentru a investi și a concura. Comparația este relevantă: Statele Unite au trei mari operatori de telecomunicații, China trei, iar India trei, în timp ce Europa menține 38.

În plus, rețelele sunt o parte esențială a noii infrastructuri digitale. Fără ele nu există centre de date interconectate, inteligență artificială distribuită sau economie bazată pe date. Suveranitatea tehnologică europeană depinde, prin urmare, și de asigurarea unei forțe financiare suficiente pentru ca operatorii să poată susține ritmul investițiilor.

Mistral AI, speranța Bruxellesului

În acest ecosistem, Mistral AI este văzut ca principalul simbol european în cursa pentru inteligența artificială. Compania franceză întruchipează speranțele Bruxellesului ca Europa să își dezvolte propriile modele AI și să nu depindă exclusiv de OpenAI, Google, Meta, Anthropic sau de marile corporații chineze. Totuși, ea reflectă și paradoxul european: pentru a crește, are nevoie de capacități uriașe de calcul. Este exact una dintre resursele pe care Europa încă nu le controlează într-o măsură suficientă.

Cealaltă piesă esențială o reprezintă cipurile. Aici intervine NVIDIA, al cărei director executiv, Jensen Huang, a transformat așa-numita „suveranitate AI” într-unul dintre marile sale pariuri. Huang a definit inteligența artificială drept o infrastructură esențială, comparabilă cu electricitatea sau internetul. Viziunea sa e simplă și clară: „Toate companiile vor folosi inteligența artificială. Toate țările o vor dezvolta”.

Dependența de furnizorii externi continuă

Paradoxul este că o mare parte a inițiativelor europene de suveranitate în AI depind tocmai de procesoarele NVIDIA. Europa poate construi centre de date proprii și poate crea modele europene. Dar o componentă fundamentală a infrastructurii de calcul va continua să provină de la o companie americană. NVIDIA poate fi, simultan, un furnizor indispensabil și simbolul dependenței pe care Europa încearcă să o diminueze.

ASML reprezintă situația inversă. Compania olandeză nu fabrică cipurile, dar produce echipamentele indispensabile pentru fabricarea celor mai avansați semiconductori. Este una dintre puținele companii europene care dețin o poziție cu adevărat strategică în lanțul tehnologic mondial.

Cazul său demonstrează că Europa poate fi lider în tehnologii critice. Provocarea este ca astfel de entități să se multiplice și să își conecteze capabilitățile cu o industrie continentală de dimensiuni adecvate.

O investiție de peste 30 de miliarde de euro

Gigafabricile de inteligență artificială promovate de Bruxelles urmăresc tocmai crearea acestei punți.

Comisia Europeană a deschis un apel pentru șapte facilități, cu o finanțare publică de până la 10 miliarde de euro și investiții private estimate la cel puțin 20 de miliarde de euro. Obiectivul este de a reuni procesoare avansate, software, cloud, conectivitate și centre de date pentru a furniza capacitate de antrenare și rulare a modelelor AI companiilor, cercetătorilor și administrațiilor publice din UE.

Dacă proiectul va funcționa, Europa nu va avea doar mai multe centre de date, ci o infrastructură pe baza căreia companiile sale de IA se vor putea dezvolta fără a fi nevoite să închirieze întreaga capacitate de la furnizori din afara continentului.

Totuși, construirea unui hyperscaler necesită mult mai mult decât instalarea de servere. Un astfel de proiect implică existența clienților, a capitalului, a soluțiilor software, a rețelelor, a forței de muncă specializate și a multor ani de investiții. Ceea ce încearcă Bruxelles-ul să construiască este tocmai acest ecosistem.

UE nu are încă un hyperscaler european. Are doar piese dispersate ale unei posibile viitoare arhitecturi tehnologice. Provocarea este de a face ca aceste piese să atingă anvergura necesară, potrivit El Pais.