Țările europene își mută rezervele de aur din America de Nord. Instabilitatea globală schimbă prioritățile băncilor centrale 

Modul în care statele își distribuie rezervele de aur reflectă o combinație de considerente financiare, strategice și logistice. Schimbările recente arată că vechile aranjamente sunt reevaluate.

Mișcările nu indică neapărat așteptarea unei crize iminente. Ele arată însă că băncile centrale acordă o atenție mai mare accesului la activele lor în situații excepționale.

Olanda mută zeci de tone de aur din America de Nord

Când banca centrală a Țărilor de Jos a confirmat săptămâna aceasta că a mutat tone din aurul țării din America de Nord, instituția a spus că relocarea o va face „mai bine pregătită pentru crize severe”. Aproximativ 86 de tone, dintr-un total combinat de circa 313 tone păstrate în SUA și Canada, au fost relocate la Londra „având în vedere intensificarea tensiunilor geopolitice”, a precizat instituția, astfel încât aurul să poată fi „ușor disponibil pentru utilizare într-o situație de criză”.

Era inevitabil să apară întrebări. De ce făceau olandezii acest lucru? Anticipau vreun șoc economic major la orizont? Se pare că nu, însă măsura a fost în mod clar un răspuns la starea instabilă și incertă în care se află lumea, războaiele comerciale și militare determinând țările să ia măsuri de precauție și să își păstreze aurul mai aproape de casă.

La începutul acestui an, Franța a anunțat că și-a mutat rezervele de aur din SUA înapoi în țară. Între timp, Bundesbank din Germania a transferat peste 216 tone de metal din locații de depozitare din străinătate, 111 tone din New York și 105 tone din Paris, pe parcursul câtorva ani până în 2016.

Relocarea rezervelor nu este o strategie nouă

Este o strategie care a mai fost folosită în perioade de instabilitate globală. „Unele bănci centrale europene și-au mutat o parte din deținerile de aur la New York în timpul Războiului Rece”, au declarat analiștii Lina Thomas și Daan Struyven de la Goldman Sachs. Joseph Cavatoni, strateg principal de piață la World Gold Council, a declarat pentru BBC că, deși războaiele și tensiunile comerciale „influențează unele dintre aceste decizii”, ele nu se află „în fruntea listei” factorilor determinanți.

Inflația, ratele dobânzilor și simplul fapt de a avea aurul într-un loc unde poate fi tranzacționat rapid au avut, de asemenea, un rol. „Nu am impresia că există o catastrofă iminentă”, a spus Cavatoni, „dar cred că oamenii sunt mai bine informați despre modul în care să își gestioneze activele de rezervă, să își mărească rezervele și să se gândească mai eficient la cum să profite cât mai mult de aceste active.”

Londra oferă acces rapid la una dintre cele mai mari piețe ale aurului

De Nederlandsche Bank a declarat că aurul scos din SUA și Canada între martie și august anul acesta este păstrat acum în seifurile Băncii Angliei. „Ne așteptăm să nu fie nevoie niciodată să îl folosim, dar trebuie să ne consolidăm reziliența și gradul de pregătire”, a declarat guvernatorul băncii centrale olandeze, Olaf Sleijpen.

Londra a fost considerată cea mai bună alegere datorită poziției sale mondiale de important centru de tranzacționare. Dacă vrei să poți cumpăra sau vinde rapid aur într-o criză, Londra este locul potrivit, ceea ce face din Banca Angliei o locație populară pentru depozitare. Banca este unul dintre cei mai mari custozi de aur din lume. Sub instituția veche de 300 de ani din centrul Londrei se află aproximativ 400.000 de lingouri, în valoare de peste 200 de miliarde de lire sterline.

Potrivit sondajelor din industrie realizate de World Gold Council, Banca Angliei rămâne cea mai populară locație pentru depozitare, însă băncile centrale diversifică tot mai mult locurile în care păstrează metalul prețios. Alegerea locului în care este depozitat aurul unei țări este „tot mai prezentă în preocupările administratorilor de rezerve”, potrivit lui Thomas și Struyven de la Goldman Sachs.

Transferurile nu presupun întotdeauna transportul fizic al aurului

În lumea modernă, există multe modalități de a-ți muta comoara. Olandezii au vândut aproximativ 59 de tone la New York și apoi au cumpărat mai mult aur la Londra, ceea ce înseamnă că acea cantitate nu a trebuit transportată peste Atlantic. Însă peste 27 de tone au fost „transferate fizic” din SUA și Canada în orașul olandez Zeist. O cantitate similară a fost trimisă și din Zeist la Londra.

Companiile care efectuează astfel de servicii sunt rezervate în privința modului în care sunt desfășurate operațiunile, dar se poate spune că măsurile de securitate și planificarea sunt ample, pentru a evita riscul unui jaf ca în filmul „The Italian Job”.

Cavatoni, de la World Gold Council, a spus că o metodă standard de mutare a rezervelor de aur este vânzarea mărfii într-un loc și cumpărarea ei în altul. „Să presupunem că vreau aurul meu la New York și îl am la Londra. Aș putea să îl vând la Londra, să îl cumpăr la New York, în aceeași zi, în același timp, practic să fac un transfer contabil fără să fie nevoie de nicio altă schimbare logistică.”

Există doar câteva companii selectate care se ocupă de transporturile transfrontaliere de aur, una dintre ele fiind Brink’s Global Services, care a declarat pentru BBC că a observat în ultima perioadă o „creștere a cererii” din partea unor clienți precum băncile centrale.

„Incertitudinea geopolitică și economică accentuată, alături de rolul tot mai important al aurului ca activ strategic de rezervă, par să contribuie la această tendință”, a declarat Nader Antar, vicepreședinte executiv al Brink’s.

Băncile centrale cumpără cantități tot mai mari

Motivul pentru care depozitarea aurului este un subiect atât de important pentru băncile centrale este că acestea cumpără cantități tot mai mari. Dar păstrarea lui în țară implică un cost, au spus Thomas și Struyven de la Goldman Sachs. „Depozitarea pe plan intern necesită investiții în securitate fizică, infrastructură de audit și asigurări, costuri care pot fi disproporționate pentru băncile centrale mai mici”, au spus ei.

În ultimii patru ani, băncile centrale au acumulat în medie 1.000 de tone de aur anual, în creștere semnificativă față de media de 500 de tone din deceniul precedent, potrivit World Gold Council. Tendința datează încă de la criza financiară globală. Și este de așteptat ca aceasta să continue să crească în următorul an.

Aurul a traversat o perioadă favorabilă în ultimii ani. Prețul său a crescut puternic și a atins o serie de niveluri record, depășind 5.000 de dolari uncia în ianuarie. Există mai multe motive pentru creșterea valorii sale, însă un factor important a fost poziția metalului prețios în percepția oamenilor ca așa-numit activ de refugiu, în care se investește în perioade de turbulențe financiare și geopolitice provocate de războaie comerciale și militare.

Inflația și dobânzile influențează atractivitatea aurului

Inflația și ratele dobânzilor influențează, de asemenea, popularitatea aurului. Din cauza rarității mărfii și a valorii care i-a fost atribuită de-a lungul a mii de ani, aceasta este într-o anumită măsură rezistentă la creșterea prețurilor și, prin urmare, este considerată o investiție bună. „În ultima jumătate de secol, prețurile aurului au crescut mult mai rapid decât Indicele Prețurilor de Consum (IPC), cel mai urmărit indicator al inflației”, potrivit băncii de investiții Charles Schwab, potrivit BBC.

Deși prețul aurului a scăzut față de recordul înregistrat la începutul acestui an, el rămâne la un nivel ridicat din perspectivă istorică. Potrivit cercetătorilor de la Goldman, prețul este estimat să crească până la 4.900 de dolari pe uncie troy până la sfârșitul anului 2026, cu 300 de dolari mai mult decât era în august. Cererea de aur din partea băncilor centrale este unul dintre principalele motive pentru care prețurile cresc puternic, potrivit lui Thomas și Struyven.