Agricultura românească a pierdut 70% din profit. Fermierii au fost afectați de secetă, cereale ieftine și costuri mari 

Scumpirea îngrășămintelor a făcut producția mai costisitoare pentru multe ferme.
Pierderile apar atât în rândul cultivatorilor, cât și în zona comerțului cu cereale.
În aceste condiții, multe companii agricole încearcă să își păstreze echilibrul financiar.

Criza se vede direct în bugetele fermelor 

Sectorul agricol a înregistrat pierderi majore între 2022 și 2025, potrivit unei analize realizate de Infinexa. Cifra de afaceri a producătorilor a coborât de la 43,2 miliarde lei la 30,9 miliarde lei. Scăderea înseamnă o reducere de 28,6% într-un interval de doar trei ani. Profitul net a avut un declin mult mai dur. Datele indică o prăbușire de 70%, semn că multe ferme au lucrat cu marje tot mai mici. Pentru numeroși producători, veniturile nu au mai acoperit costurile curente, ratele și investițiile începute.

Situația lichidităților arată amploarea presiunii financiare. La finalul anului 2024, aproximativ 66% dintre companiile agricole funcționau cu capital de lucru negativ. Practic, multe firme nu mai aveau suficiente resurse pentru operațiunile zilnice. Problemele nu s-au oprit la producători. Traderii de cereale au fost loviți de aceeași tendință negativă. Veniturile lor au scăzut cu peste 41%, iar marjele brute au coborât sub pragul de 1%. Într-o piață atât de strânsă, orice blocaj poate deveni greu de gestionat.

Prețuri mici, costuri mari și concurență acerbă

Una dintre cauzele centrale ale crizei a fost prăbușirea prețurilor la cereale. Grâul a ajuns în 2022 la un vârf de 435 euro pe tonă. Până în 2025, prețul a coborât sub 210 euro pe tonă. Pentru fermieri, diferența a însemnat încasări mult mai mici pe aceeași cantitate vândută. În paralel, cheltuielile de producție au crescut într-un ritm greu de susținut. Îngrășămintele s-au scumpit cu 344% în doi ani, iar porumbul a devenit mult mai costisitor.

Costul per hectar la porumb s-a dublat, ceea ce a redus drastic profitabilitatea culturilor. Într-un asemenea context, producătorii au avut puțin spațiu pentru negocieri. Mulți au fost nevoiți să vândă la prețuri joase, doar pentru a-și acoperi obligațiile urgente. Piața a fost influențată și de fluxurile de cereale din Ucraina. Importurile au crescut de 20 de ori în 2022, iar oferta suplimentară a pus presiune pe prețuri. Fermierii locali au pierdut astfel din puterea de negociere, într-un moment deja fragil. Efectul s-a simțit pe tot lanțul agricol. Depozitarea, transportul, finanțarea și contractele comerciale au devenit mai greu de administrat. Pentru multe ferme, anul agricol nu a mai fost o perioadă de creștere, ci una de supraviețuire.

Seceta și dependența de importuri au agravat criza 

Situația dificilă din agricultură a fost amplificată de o secetă prelungită. România a traversat 41 de luni consecutive de secetă între 2022 și 2025. Perioada este descrisă drept cea mai lungă din istoria recentă. Lipsa precipitațiilor a afectat solul, culturile și randamentele obținute la hectar. Chiar și fermele bine organizate au avut dificultăți în menținerea producției. În zonele vulnerabile, pierderile au fost mult mai greu de recuperat.

Seceta a venit peste o piață deja tensionată de costuri ridicate. Fermierii au avut nevoie de investiții în irigații, tehnologii și inputuri mai scumpe. Totuși, accesul la finanțare a devenit mai complicat, mai ales pentru firmele cu datorii mari. Un alt element important este lipsa producției interne de îngrășăminte. Din 2025, România nu mai dispune de capacitate locală după închiderea Azomureș. Dependența de importuri poate aduce prețuri mai mari și riscuri suplimentare pentru agricultori. În lipsa unor soluții rapide, sectorul rămâne expus la șocuri externe. Evoluția prețurilor, vremea și costurile inputurilor vor decide ritmul de redresare. Agricultura are nevoie de capital, stabilitate și investiții pentru a depăși perioada dificilă, potrivit Economedia.