Cât ne costă ajutoarele sociale în România. Statul plătește anual zeci de miliarde de lei pentru milioane de beneficiari

Și pensiile fac parte din sistemul public de asigurări sociale și sunt finanțate în principal din contribuțiile plătite de salariați și angajatori. Dar ajutoarele sociale reprezintă un sistem separat, destinat sprijinirii persoanelor vulnerabile sau familiilor aflate în anumite situații prevăzute de lege.

Datele oficiale arată că, în 2025, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS) a efectuat plăți totale de 37,58 miliarde de lei pentru beneficii de asistență socială. În fiecare lună au beneficiat, în medie, aproximativ 7,1 milioane de persoane. Față de 2024, cheltuielile au crescut cu aproape 800 de milioane de lei, iar numărul beneficiarilor a fost mai mare cu aproximativ 700.000.

Aceste sume nu includ pensiile publice, care sunt plătite prin Casa Națională de Pensii și reprezintă una dintre cele mai mari categorii de cheltuieli ale statului.

Cât costă toate prestațiile sociale

Cele aproape 38 de miliarde de lei plătite în 2025 au acoperit mai multe categorii de beneficii sociale. Cele mai mari sume au mers către alocațiile de stat pentru copii, indemnizațiile pentru creșterea copilului. De asemenea, la prestațiile destinate persoanelor cu dizabilități.

Sistemul este administrat în principal de ANPIS și de agențiile județene pentru plăți și inspecție socială. Instituția gestionează atât beneficiile acordate tuturor copiilor, cât și ajutoarele destinate persoanelor aflate în situații vulnerabile.

Raportat la bugetul general consolidat, cele 37,58 miliarde de lei reprezintă aproximativ 5% din cheltuielile totale ale statului din 2025. Chiar dacă suma pare foarte mare, ea este împărțită între milioane de beneficiari și zeci de tipuri de prestații sociale.

Alocațiile pentru copii

Cea mai mare categorie de cheltuieli este reprezentată de alocațiile de stat pentru copii. În anul 2025, statul a plătit 14,31 miliarde de lei pentru această prestație socială. În fiecare lună au beneficiat, în medie, peste 3,56 milioane de copii.

Alocația de stat este un drept universal. Ea nu depinde de veniturile familiei și se acordă tuturor copiilor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. Valoarea acestei prestații a crescut în ultimii ani. Creșterea a venit pe fondul majorărilor succesive aprobate de Guvern și al indexărilor cu rata inflației.

Din perspectiva costurilor, aproape 4 din 10 lei cheltuiți de ANPIS pentru beneficii sociale merg către plata alocațiilor pentru copii.

Indemnizațiile pentru creșterea copilului

O altă categorie importantă de cheltuieli este reprezentată de indemnizațiile acordate părinților aflați în concediu pentru creșterea copilului. În 2025, plățile totale au ajuns la 6,58 miliarde de lei. În fiecare lună au beneficiat de acest sprijin aproximativ 150.900 de persoane. Dintre acestea, peste 129.000 au fost mame, iar aproape 22.000 au fost tați.

Indemnizația pentru creșterea copilului este diferită de alocația de stat. Ea este acordată unuia dintre părinți în perioada concediului pentru creșterea copilului. Suma este calculată în funcție de veniturile realizate înainte de intrarea în concediu, în limitele stabilite de legislație.

Pe lângă această indemnizație, statul acordă și stimulentul de inserție pentru părinții care revin mai devreme la locul de muncă. În 2025, aproximativ 77.400 de persoane au beneficiat lunar de acest sprijin. Iar plățile totale au fost de aproximativ 707 milioane de lei.

Prestațiile pentru persoanele cu dizabilități

Una dintre cele mai importante componente ale sistemului de asistență socială este reprezentată de prestațiile acordate persoanelor cu dizabilități.

În anul 2025, statul a plătit 7,03 miliarde de lei pentru această categorie de beneficii. Numărul mediu al beneficiarilor a fost de aproape 931.000 de persoane în fiecare lună. Dintre acestea, aproximativ 850.000 sunt adulți, iar peste 80.000 sunt copii.

Aceste prestații au rolul de a compensa, cel puțin parțial, costurile suplimentare ale unei persoane cu dizabilități. De asemenea, au rolul de a facilita accesul la servicii medicale, educaționale și sociale.

Cheltuielile au crescut față de anul precedent. Motivul a fost atât majorarea numărului de beneficiari, cât și actualizarea unor drepturi acordate prin lege. Aceste beneficii reprezintă aproape o cincime din toate plățile realizate de ANPIS într-un an. Constituie una dintre cele mai importante forme de sprijin acordate de stat persoanelor vulnerabile.

Venitul minim de incluziune

Una dintre cele mai noi componente ale sistemului de asistență socială este Venitul Minim de Incluziune (VMI). Acesta a fost introdus la începutul anului 2024 și a înlocuit fostul venit minim garantat și alocația pentru susținerea familiei. Ajutorul reunește cele două forme de sprijin într-un singur program și este destinat persoanelor și familiilor cu venituri foarte reduse. Este acordat în funcție de situația financiară, componența familiei și alte criterii sociale stabilite prin lege.

În 2025, statul a plătit aproximativ 414 milioane de lei pentru Venitul Minim de Incluziune. În fiecare lună au beneficiat de acest sprijin aproximativ 312.649 de persoane (familii cu copii și persoane singure). Suma reprezintă puțin peste 1% din totalul beneficiilor administrate de ANPIS.

Autoritățile susțin că noul sistem urmărește o direcționare mai eficientă a ajutoarelor către persoanele aflate în risc de sărăcie și excluziune socială. Spre deosebire de vechile programe, Venitul Minim de Incluziune este condiționat în anumite situații, de participarea la măsuri de ocupare a forței de muncă sau de menținerea copiilor în sistemul de educație.

România rămâne una dintre țările Uniunii Europene cu cele mai ridicate rate ale riscului de sărăcie și excluziune socială. Potrivit Eurostat, aproape unul din trei români se află într-o astfel de situație, procent semnificativ peste media Uniunii Europene. Acesta este unul dintre motivele pentru care programele de sprijin social continuă să reprezinte o componentă importantă a politicilor publice.

Indemnizațiile de șomaj

Spre deosebire de celelalte beneficii sociale, indemnizațiile de șomaj sunt administrate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), nu de ANPIS. Ajutorul de șomaj este acordat persoanelor care și-au pierdut locul de muncă. Acestea însă trebuie să îndeplinească condițiile de stagiu de cotizare prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, această prestație are și o componentă de asigurare socială. Asta deoarece este legată de contribuțiile plătite în perioada în care beneficiarul a fost angajat.

Cheltuielile cu indemnizațiile de șomaj sunt mult mai reduse decât cele pentru alocațiile de stat sau prestațiile acordate persoanelor cu dizabilități. Acest lucru se explică prin faptul că România are una dintre cele mai scăzute rate ale șomajului din Uniunea Europeană. La sfârșitul anului 2025, rata șomajului înregistrat era de 3,29%. Iar în evidențele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă figurau 263.714 șomeri.

În bugetul asigurărilor pentru șomaj pe anul 2025 au fost prevăzute cheltuieli totale de aproximativ 2,53 miliarde de lei. Din această sumă, peste jumătate a fost destinată măsurilor de asistență socială. Inclusiv plății indemnizațiilor de șomaj, indemnizațiilor pentru absolvenți și stimulentelor acordate pentru ocuparea forței de muncă. Bugetul a fost construit având în vedere o medie lunară de aproximativ 48.000 de beneficiari ai indemnizației de șomaj. De asemenea, încă 5.000 de beneficiari ai indemnizației acordate absolvenților. Durata acordării indemnizației este limitată, iar cuantumul acesteia depinde de stagiul de cotizare și de veniturile realizate anterior pierderii locului de muncă.

Alte prestații sociale

Pe lângă marile categorii de beneficii, sistemul de asistență socială include numeroase alte forme de sprijin. Printre acestea se numără ajutoarele pentru încălzirea locuinței și suplimentul pentru energie acordate familiilor cu venituri mici, indemnizațiile pentru persoanele infectate cu HIV/SIDA, drepturile acordate persoanelor persecutate politic sau deportate, indemnizațiile pentru plasamentul copiilor, sprijinul acordat persoanelor vârstnice fără venituri suficiente și alte beneficii prevăzute de legislația specială.

Unele dintre aceste programe au un număr redus de beneficiari și o pondere mică în totalul cheltuielilor, însă sunt importante pentru categoriile vulnerabile cărora li se adresează.

Sistemul include și ajutoarele de urgență acordate în cazul unor calamități naturale, incendii sau alte situații excepționale, precum și diferite programe temporare adoptate de Guvern atunci când apar crize economice sau sociale.

Cine finanțează sistemul

Una dintre cele mai frecvente confuzii este legată de sursa banilor din care sunt plătite ajutoarele sociale. Spre deosebire de pensii, care sunt finanțate în principal din contribuțiile de asigurări sociale (CAS) plătite de angajați și angajatori, beneficiile de asistență socială sunt finanțate în mare parte din bugetul de stat. Cu alte cuvinte, aceste cheltuieli sunt acoperite din taxele și impozitele colectate de stat, precum TVA, impozitul pe venit, impozitul pe profit, accizele și alte venituri fiscale.

O parte dintre programe beneficiază și de finanțare din fonduri europene, în special cele dedicate incluziunii sociale și combaterii sărăciei, însă cea mai mare parte a cheltuielilor este suportată din resurse naționale. În fiecare an, Parlamentul aprobă prin Legea bugetului de stat sumele necesare pentru plata acestor beneficii, iar Ministerul Muncii și ANPIS gestionează distribuirea lor către beneficiari.

Comparații europene

Deși în spațiul public există frecvent percepția că România cheltuie foarte mult cu ajutoarele sociale, statisticile europene arată o imagine diferită. Potrivit sistemului european ESSPROS, utilizat de Eurostat pentru măsurarea cheltuielilor de protecție socială, România se află printre statele membre care alocă cele mai mici procente din produsul intern brut pentru protecția socială. Diferențele față de statele din Europa Occidentală sunt semnificative.

Țări precum Franța, Finlanda, Danemarca, Italia sau Austria cheltuiesc peste un sfert din PIB pentru protecția socială, în timp ce România se situează cu mult sub media Uniunii Europene.

Este important însă de precizat că statistica europeană privind protecția socială include atât pensiile, cât și celelalte beneficii sociale. Dar chiar dacă sunt excluse pensiile și sunt analizate doar prestațiile de asistență socială, diferențele rămân vizibile, România continuă să se afle în grupul statelor cu niveluri relativ reduse ale cheltuielilor. Acest lucru este explicat atât prin nivelul mai redus al beneficiilor acordate, cât și prin resursele financiare limitate ale statului român, care are printre cele mai mici venituri bugetare raportate la PIB din Uniunea Europeană.

Potrivit Comisiei Europene și Eurostat, România colectează anual venituri fiscale și contribuții sociale de aproximativ 27% din PIB, față de o medie europeană de peste 40%.

Într-o economie modernă, protecția socială nu este doar o cheltuială. Este și un indicator al forței economiei care o susține.