Bateriile devin noua miză a energiei. Stocarea poate ajunge la 2.000 MW în România

Până de curând, discuția despre tranziția energetică era dominată de panouri fotovoltaice, parcuri solare și prosumatori. Logica era simplă: cine produce energie verde reduce factura și contribuie la independența energetică. Dar, pe măsură ce capacitățile au crescut, problema s-a mutat în altă parte.

Energia solară este produsă mai ales ziua, atunci când o parte dintre consumatori nu sunt acasă. Seara, când consumul crește, producția fotovoltaică scade. De aici apare nevoia de stocare: energia produsă când este posibil trebuie păstrată pentru momentul în care este utilă.

Pentru România, această discuție este încă relativ nouă. Piața a crescut rapid pe partea de producție, dar stocarea a venit mai târziu. Acum, bateriile încep să fie văzute nu doar ca un accesoriu al panourilor, ci ca o componentă critică a sistemului energetic.

Ce înseamnă, de fapt, stocarea

Stocarea energiei înseamnă păstrarea energiei produse într-un moment și folosirea ei mai târziu. În cazul prosumatorilor, forma cea mai cunoscută este bateria montată lângă sistemul fotovoltaic. Panourile produc ziua, iar bateria permite consumul seara sau în orele în care producția este mai mică.

La nivel de sistem, stocarea are un rol mai larg. Ea ajută la echilibrarea rețelei, reduce presiunea în momentele de supraproducție și poate oferi energie atunci când cererea crește. De aceea, stocarea nu este importantă doar pentru gospodării, ci și pentru operatori, furnizori și dezvoltatori de proiecte regenerabile.

Alexandru Ciocan, senior researcher la Energy Policy Group, spune că nevoia este deja clară. „Avem nevoie de stocare la nivel de sistem energetic, pentru a putea face echilibrările. Vedem că se dezvoltă mult acest segment al prosumatorilor”, afirmă acesta.

În practică, stocarea transformă energia regenerabilă dintr-o sursă volatilă într-o resursă mai controlabilă. Nu elimină toate problemele sistemului, dar reduce multe dintre dezechilibre. Iar într-o piață cu tot mai mult solar, această funcție devine esențială.

România a pornit mai târziu, dar recuperează

România a avut o dezvoltare rapidă a prosumatorilor, mai ales între 2020 și 2024. În acea perioadă, creșterea s-a produs în principal prin instalarea de panouri. Stocarea a rămas în plan secund, pentru că sistemul era construit mai ales pe ideea de injecție în rețea.

Acum, modelul începe să se schimbe, iar autoritățile susțin ideea instalării de baterii. Există bani prin PNRR, prin Fondul pentru Modernizare și prin alte scheme de sprijin. Miza este ca dezvoltarea regenerabilelor să fie dublată de capacitate de stocare.

La finalul anului trecut, România avea 30 de proiecte de stocare conectate la rețea. Capacitatea de stocare era aproape de 600 MW, iar numărul prosumatorilor se apropia de 300.000. Estimările indică posibilitatea depășirii pragului de 2.000 MW în stocare la finalul acestui an.

Alexandru Ciocan spune că direcția s-a schimbat vizibil. „Ca sistem, România a început mai târziu abordarea acestei soluții a stocării. Dar la nivelul ministerului au fost alocate fonduri, sunt bani prin PNRR și prin Fondul pentru Modernizare, așadar se alocă sprijin financiar pentru realizarea acestor sisteme de mare capacitate”, afirmă acesta.

Prosumatorul nu mai este doar producător

Pentru prosumatori, bateria poate schimba modul în care este folosită energia produsă acasă. Fără stocare, o parte din energia produsă ziua este trimisă în rețea. Cu stocare, o parte mai mare poate fi păstrată pentru consum propriu.

Alexandru Ciocan explică această diferență. „O baterie îl ajută mult pe consumator, în funcție de profilul său. Dacă este vorba de cineva care este la muncă pe timpul zilei, atunci stocarea îl ajută foarte mult”, spune acesta.

Aceasta este una dintre schimbările importante ale pieței. Prosumatorul nu mai este doar cineva care produce și injectează în rețea. El poate deveni un consumator mai flexibil, care își gestionează energia în funcție de producție, consum și preț.

De ce bateria poate deveni tot mai atractivă

Astăzi, mulți consumatori au contracte cu preț fix sau cu tarif nediferențiat pe intervale orare. Din acest motiv, diferența dintre energia ieftină din timpul zilei și energia mai scumpă din orele de vârf nu este mereu vizibilă în factura finală. Dar piața se poate schimba.

Pe termen lung, tarifele diferențiale pot deveni mai importante. Energia poate fi mai ieftină în orele cu producție mare și mai scumpă seara. Într-un asemenea model, bateria devine mai valoroasă, pentru că permite mutarea consumului dintr-un interval în altul.

Alexandru Ciocan spune că această evoluție este posibilă. „Pe termen lung, este posibil să discutăm de un trend de tarife diferențiale, unul pe zi și unul de seară. Seara, energia este mai scumpă ca marfă pe piața OPCOM, dar consumatorul nu simte mereu asta, pentru că mulți au un abonament cu preț fix”, afirmă acesta.

Reziliența devine argument de business

Stocarea nu este importantă doar pentru reducerea facturii. Ea contează și pentru reziliență. O baterie poate ajuta consumatorul să treacă mai ușor peste întreruperi, avarii sau momente în care alimentarea devine instabilă.

Pentru firme, acest argument poate fi chiar mai important. O întrerupere de curent poate afecta producția, echipamentele, sistemele IT sau activitatea comercială. În astfel de cazuri, stocarea devine o formă de protecție operațională.

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, spune că reziliența este una dintre mizele centrale. „Stocarea are o serie de avantaje. Cel mai important element de abordare este reziliența”, afirmă acesta.

El explică și de ce această componentă contează. „Stocarea ne ajută să nu ajungem într-o situație în care, dintr-un accident tehnic sau dintr-o altă cauză, să nu beneficiem de electricitate. Tocmai din acest motiv, componenta de reziliență este foarte importantă”, spune Chisăliță.

Riscurile există, dar investiția corectă le reduce

O baterie este un echipament tehnic. Ca orice echipament, trebuie aleasă, instalată și folosită corect. Pot apărea riscuri dacă proiectul este făcut prost, dacă echipamentele sunt de slabă calitate sau dacă instalarea nu respectă recomandările tehnice.

Dumitru Chisăliță spune însă că stocarea nu trebuie privită ca un pericol în sine. „Stocarea nu ar trebui să reprezinte un pericol din punct de vedere tehnic. De la caz la caz, pot să apară situații critice, teoretic”, afirmă acesta.

El subliniază că execuția corectă este decisivă. „Când se fac asemenea proiecte, vin cu o recomandare clară asupra modului de instalare, a echipamentelor folosite și a măsurilor pentru evitarea unor situații periculoase. La modul practic, o investiție făcută corect nu ar ridica nicio problemă”, spune Chisăliță.

Acest aspect este important pentru prosumatori. Bateria nu trebuie cumpărată doar după preț. Contează compatibilitatea cu invertorul, capacitatea, garanția, instalatorul, spațiul de montaj și modul de exploatare.

Oportunitate pentru prosumatori și pentru companii

Stocarea deschide o oportunitate pentru mai multe categorii de jucători. Prosumatorii pot crește autoconsumul. Firmele pot reduce riscul întreruperilor. Dezvoltatorii de parcuri regenerabile pot integra mai bine producția în rețea.

În jurul bateriilor se formează și o piață nouă. Sunt implicați producători, importatori, instalatori, furnizori, agregatori și companii de software energetic. Fiecare încearcă să ocupe o poziție într-un sector care abia se structurează în România.

Pentru prosumator, avantajul depinde de reglementări și de modul în care este recunoscut consumul din baterie. Dacă energia stocată și consumată local este tratată corect, beneficiul poate fi mai mare decât modelul simplu de injectare în rețea și recuperare ulterioară.

Dumitru Chisăliță spune că aplicarea corectă a regulilor poate schimba economia prosumatorului. „O aplicare corectă a legii ar aduce avantaje net superioare la nivelul prosumatorului, din perspectiva consumului din baterie, față de energia trimisă în rețea și venită înapoi”, afirmă acesta.

Stocarea nu este doar despre baterii

Când se vorbește despre stocare, primul gând merge la baterii. Dar sistemul energetic are mai multe forme de stocare. Hidrocentralele cu acumulare, depozitele de gaze și soluțiile de flexibilitate pot avea roluri diferite.

Bateriile sunt foarte utile pentru intervale scurte. Ele pot prelua surplusul din timpul zilei și îl pot livra seara. Pot ajuta la echilibrare și pot reduce presiunea pe rețea în momente de vârf.

Stocarea hidro are alt profil. Ea poate oferi flexibilitate mai mare și poate acoperi perioade mai lungi. Dacă vorbim despre hidrocentrale pentru Tarnița-Lăpuștești, unde apa poate fi recirculată, deja avem o complet altă percepție asupra stocării în regim hidro.

Gazele, la rândul lor, rămân o formă de stocare energetică pentru sezonul rece și pentru vârfuri de consum. De aceea, România nu are nevoie de o singură soluție. Are nevoie de un mix. Bateriile vor crește rapid, dar ele trebuie integrate cu hidro, gaze, rețele, digitalizare și consum flexibil.

Testul real: integrarea în sistem

Stocarea devine importantă pentru că România a ajuns la un nou nivel al tranziției energetice. Nu mai este suficient să instaleze capacități regenerabile. Trebuie să le integreze în sistem, să reducă dezechilibrele și să folosească energia atunci când are valoare mai mare.

Aceasta este diferența dintre creștere cantitativă și maturizare. Panourile adaugă producție. Bateriile adaugă flexibilitate. Iar flexibilitatea este exact resursa de care sistemul are nevoie când producția devine tot mai dependentă de soare și vânt.

Pentru România, stocarea este simultan noutate, oportunitate și test. Noutate, pentru că piața a pornit mai târziu. O oportunitate, pentru că poate ajuta prosumatorii, companiile și rețeaua. Test, pentru că cere reguli bune, instalări corecte și coordonare între investiții.

În final, bateria nu este doar un dispozitiv montat lângă un panou solar. Este un instrument prin care energia produsă devine mai utilă. Iar dacă România vrea o piață de energie mai stabilă, mai verde și mai eficientă, stocarea nu mai poate rămâne în plan secund.