Într-o postare video pe Facebook, Ilie Bolojan vorbește despre bonusuri de 150.000-180.000 de euro, pe lângă salarii mari. În paralel, documentele companiei arată că, în raportul de remunerare pentru 2024, remunerația variabilă brută pentru fiecare dintre cei cinci membri ai Directoratului a fost de 1,571 milioane lei, iar remunerația fixă brută a fost de 788.976 lei pentru mai mulți dintre ei. Cu alte cuvinte, disputa atinge direct felul în care este recompensată conducerea unei companii care rămâne controlată de stat, dar este listată la bursă.
Nu lipsa banilor este problema, ci direcția lor
Critica vine într-un moment în care Hidroelectrica (BVB: H2O) nu poate fi descrisă ca o companie fără resurse. Rezultatele preliminare pentru 2025 arată un profit net de 3,303 miliarde lei. În același timp, investițiile au crescut cu 32% față de 2024, până la 781 milioane lei. Tot compania raporta la final de 2025 investiții în depozite de 3,731 miliarde lei. Asta înseamnă că discuția nu este despre supraviețuire financiară. Este despre alocarea capitalului.
De aici vine și miza economică reală a atacului. Când o companie are profit mare, lichiditate solidă și acces la bursă, piața se uită inevitabil la ritmul în care transformă acești bani în active noi. Dacă profitul rămâne ridicat, dar investițiile par prea lente față de oportunități, presiunea pe management crește. Mai ales într-un sector unde stocarea poate muta energie din orele ieftine în orele scumpe și poate ridica atât marja companiei, cât și flexibilitatea sistemului.
Hidroelectrica nu a stat pe loc, dar nici nu a accelerat suficient
În apărarea implicită a companiei stau și proiectele deja pornite. În aprilie 2025, Hidroelectrica a semnat contractul pentru prima sa instalație de stocare cu baterii Li-ion, la Crucea Nord, în parteneriat cu Prime Batteries Technology și Enevo Group. Proiectul are o valoare de aproximativ 79,8 milioane lei fără TVA și marchează intrarea companiei într-o zonă nouă de investiții.
Mai recent, în aprilie 2026, compania a anunțat și o finanțare nerambursabilă de 43,37 milioane lei pentru proiectul de stocare cu baterii de la Porțile de Fier II. Investiția totală estimată acolo este de aproximativ 310 milioane lei, pentru o capacitate de 64 MW și 256 MWh. Asta arată că direcția indicată de Bolojan există deja în portofoliu. Întrebarea este dacă a venit prea târziu și la o scară prea mică pentru dimensiunea companiei.
Ce judecă, de fapt, piața
Pentru investitori, discuția nu se reduce la o polemică despre salarii și bonusuri. Ea se traduce într-o temă clasică de guvernanță: cum își folosește o companie dominată de stat profitul excepțional. Hidroelectrica rămâne unul dintre cei mai profitabili emitenți de la BVB, dar tocmai această poziție ridică ștacheta. Când ai miliarde în profit și miliarde în depozite, piața așteaptă nu doar dividende și remunerații, ci și un ritm mai vizibil al investițiilor care pot securiza profitul viitor.
Din acest unghi, atacul lui Bolojan nu lovește doar conducerea Hidroelectrica. Lovește modelul prin care statul își administrează campionii bursieri. Dacă profitul mare nu se transformă suficient de repede în capacități noi, critica privind bonusurile devine inevitabilă. La o companie de energie, diferența dintre profit pe termen scurt și investiție strategică se vede în tarife.